A fost obținută prima imagine a găurii negre din centrul galaxiei noastre

​Gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre se numește Sagittarius A* (Sgr A*), se află la 26.000 de ani lumină de Terra și are o masă de 4 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Colaborarea EHT, care în 2019 a obținut prima imagine a unei găuri negre, a anunțat joi că a obținut o imagine a găurii negre din centrul Căii Lactee. Mai jos puteți citi de ce imaginea de acum a fost atât de greu de obținut.

A fost nevoie de câțiva ani pentru a obține și rafina imaginea. Anunțul a fost făcut de Ferryal Ozel de la University of Arizona. Imaginea de acum a fost mult mai greu de obținut decât cea prezentată acum trei ani.

Gaura neagră SGR A se găsește în regiunea centrală, mai întunecată a imaginii. Acea regiune este înconjurată de lumina care iese din gazul super-încălzit accelerat de forțele gravitaționale imense. Imaginea a fost obținută din combinația a zeci de mii de imagini captate de cele opt telescoape.

Anunțul a fost făcut în cadrul a șase conferințe care s-au ținut simultan în SUA, Germania, China, Mexic, Chile, Japonia și Taiwan. Aici puteți citi comunicatul oficial.

M87, prima gaură neagră a căreia imagine a fost obținută de EHT se află la 54 milioane de ani lumină, deci de peste 2.000 de ori mai departe decât Sagittarius A. M87 este și de peste 1.500 de ori mai masivă decât Sagittarius A.

Gaura neagră M87 acumulează materie într-un ritm super altert, spre deosebire de Sagittarius A care este mult mai „liniștită”. Sgr A are un mediu relativ calm față de alte găuri negre, fiindcă ea „înghite” mai puține gaze decât alte găuri negre mult mai masive.

O astfel de imagine nu ar fi putut fi obținută de un singur telescop, fiindcă Sgr A este atât de mică, încât dimensiunea ei pe cer este la fel ca cea a unei gogoși care s-ar găsi pe Lună.

De ce a fost mult mai greu să obții fotografia unei găuri negre care se află de peste o mie de ori mai aproape de Terra, față de gaura neagră „fotografiată” în 2019?

„Gazul din vecinătatea găurilor negre se mișcă cu aceeași viteză – aproape la fel de repede precum lumina – atât în ​​jurul lui Sgr A, cât și a lui M87. Dar diferența este că gazul orbitează în zile, sau chiar săptămâni în cazul M87, iar la mai micuța Sgr A o orbită durează câteva minute. Asta înseamnă că strălucirea și modelul gazului din jurul Sgr A se schimbau rapid pe măsură ce colaborarea EHT îl observa – ca și cum ai încerca să obții o imagine clară a unui cățeluș ce își urmărește cu rapiditate coada”, explică Chi-kwan (‘CK’) Chan de la the University of Arizona

Cercetătorii a trebuit să dezvolte noi instrumente sofisticate care să țină cont de mișcarea gazului în jurul Sgr A. În timp ce M87* era o țintă mai ușoară, mai stabilă, cu aproape toate imaginile arătând la fel. Nu a fost cazul pentru Sgr A. Imaginea găurii negre Sgr A este o medie a diferitelor imagini extrase de echipa de cercetare, dezvăluind în cele din urmă „uriașul care pândește” în centrul galaxiei noastre.

EHT este o rețea de radiotelescoape de peste tot din lume care studiază în special găurile negre. În 2019, colaborarea EHT a publicat prima fotografie a unei găuri negre. Proiectul a fost pornit în 2012 cu scopul de a observa mediul din imediata apropiere a unei găuri negre.

Event Horizon Telescope a reușit conectarea unei rețele mondiale de opt telescoape răspândite pe glob. Acestea se află în locuri greu accesibile și la altitudini ridicate, inclusiv în munții Sierra Nevada din Spania, pe vulcanii din Hawaii și din Mexic, în munții din Arizona, în deșertul Atacama din Chile și în Antarctica. În proiect lucrează 300 de astronomi.

Rețeaua globală de radiotelescoape EHT folosește tehnica numită interferometrie, prin care astronomi de la observatoare din diverse colțuri ale lumii observă simultan același obiect și apoi datele sunt combinate și colectate pe un supercomputer. Analiza datelor durează ani de zile.

Găurile negre sunt uriașe, puternice, îndepărtate și misterioase. Gaura neagră este un mediu extrem, un obiect cosmic atât de dens, încât lumina nu poate scăpa de câmpul său gravitațional.

Discul de acreție este structura formată din materia care orbitează în jurul găurii negre și este compus din praf stelar rezultat după ce stelele din vecinătate sunt pulverizate de gravitația găurii negre.

Centrul unei găuri negre se numește singularitate, iar în jurul ei se află un câmp gravitațional atât de puternic încât orice obiect ce pătrunde în perimetrul câmpului dispare în gaura neagră.