România așteaptă vineri verdictul în dosarul Roșia Montană. Ce despăgubiri cere compania Gabriel Resources și la ce se așteaptă oficialii de la București

România așteaptă vineri un verdict în dosarul Roșia Montană în care Gabriel Resources cere despăgubiri de aproximativ 6,7 miliarde de dolari, potrivit datelor furnizate de Ministerul Finanţelor.

„Acţiunea arbitrală internaţională a fost iniţiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), şi a fost întemeiată pe Acordurile cu privire la promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). Aceasta a primit numărul ARB/15/31. Pe această cale, reclamanţii au solicitat tribunalului arbitral internaţional să constate că România a încălcat tratamentul just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate a investiţiei Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), drepturi protejate de cele două acorduri internaţionale de protecţie a investiţiilor. Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate a fost, la nivelul anului 2024, de aproximativ 6,7 miliarde USD”, potrivit Guvernului.

Decizia urmează să fie anunțată vineri, de către Tribunalul de arbitraj din cadrul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID).

Ce urmează după anunțarea deciziei

Potrivit purtătorului de cuvânt al Guvernului, după publicarea dispozitivului deciziei, părților li se vor înmâna și decizia, care este însă sub secret timp de 20 de zile, interval în care oricare dintre părți trebuie să comunice dacă are vreo obiecție asupra conținutului integral al deciziei.

„Guvernul este pregatit să comunice Tribunalului că nu avem pretenție să tinem ceva la secret. Va trebui însă ca în astea 20 de zile să vedem și RMGC dacă are vreo pretentie cu privire la conținutul deciziei. Tribunalul face public ceea ce ambele părți au convenit. Într-o perioadă urmatoare de 1-2 săptamani, Ministerul Finantelor va emite un Memorandum, care va fi adus la Guvern care va prezenta decizia și o strategie de reacție și implementare a deciziei.

După ce expira cele 20 de zile incepe un nou interval de 4 luni în care statul ar avea dreptul să invoce vreun motiv de contestare a deciziei”, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului.

Marcel Boloș: „Perspectiva de a schimba decizia este destul de mică”

Ministrul Finanțelor Marcel Boloș a spus, joi, că în funcție de decizia de vineri va fi stabilită strategia de negociere a statului român.

„Am fost înștiințați că în cursul zilei de vineri se va pronunța decizia de către instanța arbitrară internațională. Așteptăm să vedem care va fi această decizie și urmează apoi să ne formulăm strategia de negociere și, în funcție de cum vor fi coordonatele acestei strategii de negociere, vom parcurge etapele necesare pentru a ajunge la un consens cu beneficiarii acelei decizii”, a declarat ministrul Finanțelor.

Întrebat dacă va mai fi posibilă o cale extraordinară de atac din partea statului român, a răspuns: „Este posibilă, dar ea se derulează destul de rapid. Așa sunt uzanțele instanțelor arbitrare internaționale și perspectiva aceasta de a schimba decizia care se va pronunța vineri, (…) în urma discuțiilor cu juriștii, este destul de mică”, a conchis Marcel Boloș.

Ciolacu: M-am obișnuit ca notele de plată să-mi vină mie ca prim-ministru pentru toate tâmpeniile făcute de alții

Și premierul Marcel Ciolacu a venit joi cu precizări pe acest subiect, în urma unor discuții avute cu o zi în urmă în ședința de Guvern.

• „Eu cel puțin m-am obișnuit ca notele de plată să-mi vină mie ca și prim-ministru pentru toate tâmpeniile făcute de alții. După vaccinuri și ședința de Guvern pe care o facem azi ca să contractăm o firmă de avocați ca să ne putem apăra ca și alte state din UE (n.a în procesul cu Pfizer), înțeleg că până pe data de 10 (n.a februarie) va veni și o decizie definitivă în cazul Roșia Montană.

• Ieri în ședința de Guvern am rugat toți colegii care dețin informații și care au avizat sau nu au avizat acest proiect, toate aceste documente să fie strânse, toate documentele de la avocații pe care i-am avut în acest proces astfel încât românii cu toții să știe adevărul.

• În ceea ce privește plățile, sunt ferm convins că vom avea o discuție cu cei care este posibil să câștige acest proces. Intâi și întâi să vedem instanța despre ce sumă va hotărî că stăm de vorba. Oricum vă promit că toate documentele, toate abuzurile, toate deciziile politice și administrative luate ca România să piardă acest proces am să vi le pun la dispoziție și românii să știe foarte clar cine a greșit în această speță.”, a declarat premierul.

Klaus Iohannis: „Să așteptăm decizia”

Președintele Iohannis spune să așteptăm decizia și e convins că Guvernul și-a luat „măsuri de precauție”.

„În primul rând, cred că e bine să așteptăm decizia, dar sunt convins că Guvernul, în înțelepciunea lui, și-a luat măsuri de precauție. Nu sunt parte a acestor demersuri dar mă aștept ca Guvernul să facă absout tot ce e necesar”, a declarat joi președintele Klaus Iohannis întrebat despre posibilitatea ca România să piardă procesul cu Roșia Montană.

Cum a pornit afacerea „Roșia Montana”

În martie 1997, a fost încheiat un contract între canadienii de la Gabriel Resources Limited, Regia Autonomă a Cuprului Deva, Minexfor SA, Cepromin SA si Upsrueem SA, înființându-se compania Euro Gold Resources, potrivit unor documente desecretizate de Guvernul României în septembrie 2011.

În 1997, era guvernul Ciorbea, iar ministru al Industriilor era Călin Popescu Tăriceanu. Gabriel Resources deținea 65% din capitalul social, Regia Autonomă a Cuprului Deva avea 33,8%, iar celelalte companii până în 0,5%. Primul consiliu de administrație a fost format din controversatul om de afaceri Frank Timis, care deținea și funcția de președinte, Danken Grenaway, membru numit de Gabriel Resources și Nicolae Stanca, membru numit de Regia Autonomă a Cuprului Deva.

Ulterior, a tot fost modificat acționariatul companiei, redenumită Roșia Montana Gold Corporation, până când Gabriel Resources a ajuns să dețină 80, 68% din acțiuni, iar Minvest (fosta Regia Autonomă a Cuprului Deva) doar 19,31%.

Din 2008, compania este condusă de Dragoş Tănase, care este Director General Roşia Montană Gold Corporation, președinte și CEO Gabriel Resources. Cu doar 170 mii dolari, pretul unui apartament în Bucuresti, Gabriel Resources a castigat diferenta de 15%, cota semnificativa a afacerii evaluate la 15 miliarde USD, scria România Curată în septembrie 2011.

La contractul din 1997 au fost adăugate mai multe acte adiționale. Documentele desecretizate în 2011 arătau că partea română avea o serie de obligații pentru obtinerea drepturilor de explorare și exploatare a resurselor minerale, iar canadienii se ocupau de finanțări și operațiuni financiare.

„Dupa constituirea societății, Regia va depune toate eforturile și va coopera cu Gabriel Resources și cu societatea, pentru obținerea drepturilor de explorare și exploatare a resurselor minerale din perimetre în favoarea societatii, potrivit legislației în vigoare, garantând exclusivitatea operării societății în perimetre în virtutea dreptului de administrare pe care îl detine asupra perimetrelor”, se arăta în primul act adițional, încheiat la câteva luni după înființarea societății.

În octombrie 1999, Minvest Deva a transferat licența de exploatare către Roşia Montană Gold Corporation. Chiar dacă nu are activitate consistentă, cifra de afaceri fiind de câteva zeci de mii de lei anual, compania este cotată la Bursa din Toronto. De-a lungul timpului, au fost făcute speculații pe bursă, având la bază doar ideea unei investiții.

Legislația minelor și acordul de mediu – cartofii fierbinți aruncați de la o guvernare la alta

Pentru a fi demarat proiectul trebuia o Lege a Minelor favorabilă. De aici a început întreaga tevatură.

În iunie 1998 a apărut o lege a minelor, însă forma de atunci nu era suficientă pentru a porni o investiție uriașă la Roșia Montana. Așa au apărut presiunile asupra autorităților pentru întocmirea unei legislații care să permită expropierile la Roșia Montana, dar, în același timp, și tensiunile în societate. Punctul maxim al acestor tensiuni a fost atins în 2013.

În 2004, Gabriel Resources a început procedurile pentru implementarea proiectului minier, unul dintre cele mai importante documente pe care compania trebuie sa îl obțină fiind acordul de mediu.

În 2007, în timpul guvernării Tăriceanu, Gabriel Resources acuza că înregistrează pierderi din cauză că statul român tărăgănează aprobarea demarării investiției, iar proiectul întampină opoziție din partea unui grup de ONG-uri finanțate din afara țării, dar și din partea Guvernului Ungariei. În 2007, procedurile pentru avizarea proiectului minier era înghețate la ministerul Mediului, condus atunci de Attila Korodi (UDMR).

În 2009, în guvernarea Boc, ministrul economiei de atunci, Adriean Videanu spunea că dorește ca proiectul minier de la Roșia Montana să devină operațional, însă eliberarea acordului de mediu era în continuare blocată de Ministerul Mediului, aflat tot la UDMR.

În septembrie 2013, Guvernul Romaniei a trimis Parlamentului un proiect de lege controversat, prin care dădea undă verde expropierilor și exploatarii de la Roșia Montana. Era proiectul de „LEGE privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România Parlamentul României”. La guvernare se afla USL, iar premier era Victor Ponta.

Însă, ONG-urile de mediu și societatea civilă au reacționat puternic, fiind organizate proteste uriașe în țară și străinătate, Berlin, Bruxelles, Strasbourg, Stuttgart, Londra, Viena).

În decembrie 2013, sub presiunea publică, proiectul privind Legea minelor a picat în Parlament. În iulie 2015, a început litigul de la Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor privind Investițiile (ICSID), în temeiul tratatelor bilaterate de investiții Canada-România și Marea Britanie-România.

Cum a ajuns zona Roșia Montana în patrimoniul UNESCO

În ianuarie 2017, în timpul guvernării Cioloș, fostul ministru al Culturii Corina Șuteu a depus dosarul pentru înscrierea în patrimoniul UNESCO, însă procedurile nu aui fost duse până la capăt.

În 2020, Guvernul Orban a reluat procedura de înscriere în Patrimoniul UNESCO.

În vara anului 2021, Roşia Montană a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, „recunoscându-se, astfel, atât vulnerabilitatea sitului cât și necesitatea luării de măsuri urgente de protecție”. Libertatea a publicat atunci documente din care rezultă că fostul ministru al Finanțelor Alexandru Nazare a avertizat că, dacă Roșia Montană va fi inclusă în patrimoniul UNESCO, România riscă să plătească despăgubiri de miliarde de dolari companiei Gabriel Resources.

Roșia Montana și protestele de mediu: activiștii de ieri, politicienii de astăzi

Toate protestele din jurul Roșiei Montana au pornit de la ideea că o exploatare minieră la Roșia Montana este extrem de nocivă pentru mediu, deoarece pentru extragerea minereurilor s-ar fi folosit cianuri. Astfel, a fost creată mișcarea „Salvați Roșia Montana”.

În 2000, a fost înființată asociația Alburnus Maior de către câțiva tineri din Cluj, adunând activiști din toată țara. În 2003, a avut loc primul marș de solidaritate Cluj – Roșia Montană, pe jos, în șase zile.

În 2004, a fost organizat primul concert de protest „Fân Fest” – aceasta fiind o modalitate prin care să aducă oamenii în Roșia Montană, potrivit Dor.ro.

În 2006, campania s‑a profesionalizat: și‑au desemnat roluri, comunicare, dezvoltare, consiliere juridică, fiindcă au început să depună o mulțime de contestații și să intenteze procese, scrie Dor.ro.

În 2013, activiștii din întreaga țară s-au unit în mișcarea Uniți Salvăm. Atunci au avut loc proteste masive, zile la rând în București și alte orașe din țară și străinătate. Pentru unii protestatari, mișcarea „Salvați Roșia Montana” a fost chiar o rampă de lansare și au ajuns mai târziu politicieni.

Unul dintre ei este chiar este George Simion, șeful AUR, care acum trei ani se lăuda cum participa, în 2004, la protestele „Salvați Roșia Montana”. Alții au ajutat la formarea USR și au luptat pentru includerea zonei Roșia Montana în patrimoniul UNESCO.

În februarie 2019, USR scria pe propriul site că „Astăzi, când se împlinesc aproape 20 de când a început lupta pentru salvarea Roșiei Montane, USR transmite că va continua demersurile pentru protejarea localității până când aceasta va inclusă în patrimoniul UNESCO (…) Senatorii USR Mihai Goțiu și Vlad Alexandrescu sunt doi dintre cei mai cunoscuți politicieni care au luptat pentru salvarea Roșiei Montane și includerea acesteia în Patrimoniul Mondial UNESCO”.