Scandalul Facturilor la Energie și gaze. Sensul proverbului s-a întâlnit Prostu’ cu Hoțu’

Politicianul e incompetent. În proverb, e Prostu’. Furnizorii de energie și gaze sunt speculanții, adică sunt Hoții. Așa e poporul reductiv. Înjură mult și dă câte o înțelepciune scurtă. Măririle din facturile noastre, ale tuturor, arată cât de rău poate face neștiința și, bineînțeles, obsesia de a miza doar pe bani și câștig într-o țară de săraci, sărăcită ca România. Implicații senzaționale privind îmbrânceala lui Virgil Popescu, ministrul Energiei, de către George Simion, șeful AUR.

Politicianul, de data asta are un nume: Ciucă, Ciolacu, Cîțu, Iohannis, Popescu și șefii ANRE și restul lumii. Adică, cei care îi înconjoară pe aceste capete. Miniștrii și consilieri – rezultat al anilor în care pozițiile în politică, economie, în instituțiile de stat au fost date pe “ochi frumoși”, pe studii și doctorate inventate și irelevante.

Prostul de data asta ar vrea să rezolve ceva, dar nu-l duce capul, nu are cunoștințele necesare pentru a salva situația facturărilor abuzive. Nu are cu cine să se sfătuiască într-o speță atât de complicată. Nu știe cum se mănâncă această ciulamă. De vreo patru luni, demnitarii se declară salvatorii lumii, declară zilnic la tv că vor reglementa, vor da compensații, vor face și vor drege. Politicienii de vârf, stelele de primă mărime ale scenei noastre politice se zbat, se combat, se bat cu cărămida în piept că au soluția.

Rezultatul: ioc, zero! Dacă ar avea știința economiei cu adevărat ar știi cum se rezolvă șmecheria asta. Pentru că facturarea aceasta excesivă e o șmecherie financiară.

Bun, să nu exagerăm. Aici Prostu’ nu e înconjurat doar de proști, ci și de interesați. O categorie de lobbyști care fac zid în fața distribuitorilor de energie. Ce texte, pretexte vin de acolo? Păi, de alea, gen: e piața liberă, se va stabiliza prețul, cererea va reglementa piața, vor veni la sentimente mai bune distribuitorii… Să fim serioși. Cuvinte, demagogie.

Hoții din proverb au o singură știință: obsesia tranzacțională. E timpul lor. Nu-i mână în viață nimic altceva. Liberalizarea pieții înseamnă un teritoriu al fără-de-legii. Rezultatul: măresc oricât prețul. Să lăsăm vrăjeala cu algoritmii, cu nu știu ce creștere pe plan mondial, cu greșeala softurilor și a softangiilor, cu taxe de nuștiudecare. Și aici funcționează analfabetismul funcțional. Nu-ți trebuie carte prea multă ca să știi ceva elementar: am putere, acum lovesc piața liberă. Politicienii n-au ce să ne facă, poporul n-are unde să fugă. Poporul va plăti.

Și ne-au lovit! Ne-au doborât!

Să revenim: Politicianul plin de funcții și recompense (sunt în Consilii de Administrație, sunt Prim-miniștrii, miniștrii, secretari de stat, consilieri onorifici, plătiți, etc.) nu crede săracului dar nici omului cu venituri medii. Politicianul are venituri fixe și nenumărate posibilități de a face venituri. E la Putere. Are influență.

Se închide ALRO Slatina, dă-l în mă-sa! N-au bani săracii? Să-și ia înc-o slujbă.

Și repet, chiar dacă ar vrea să găsească o soluție, politicianul e înconjurat de incompetenți, oameni ca el. De analfabeți funcționali (adică știința lor nu folosește în vremuri grele la nimic). În campania electorală politicianul va spune: am făcut tot ce-am putut. Nu-s eu de vină!

CORECT: omul politic a făcut tot ce a putut el. Dar, revin, lipsit de competență și consilieri competenți Prostu’ n-a putut face prea multe. Așa este, incompetența a făcut TOTUL: ravagii.

Să revenim și la hoț, preanobilul hoț.

Hoțul strigă hoții în România. Nu noi suntem de vină, spun furnizorii de energie și gaze. Cică-s de vină nu știu ce taxe ignorate până acum, sunt de vină softurile, E DE VINĂ PIAȚA LIBERĂ!!! Nu noi, nu noi! De ce consumatorul nu citește INDEXUL? Furnizorul repetă! Nu noi, nu noi! E de vină Capitalismul sălbatic. Indexul necitit. Prețul pe piața mondială. Și recunosc, și Furnizorul are dreptate. Așa o fi! Așa este?

Obsedați de câștiguri, de venituri, de tranzacții profitabile, firmele de furnizare au devenit un soi de case de pariuri, chioșcuri de păcănele.

Nu-s interesați de imagine publică, de efectul pe termen lung al relației cu clientul, cu poporul. Furnizorii știu că săracul n-are unde să se ducă. E vreun furnizor care a fost de bun simț? Nu. Unde să se ducă săracul? N-are unde. Cine-i nebun în România să se întoarcă la lumânare, încălzire cu lemne, la evul mediu.

Dar să revenim la obsesia tranzacțională a furnizorului. Acum EL are bani mulți pe piață, bani mulți. Cum spun hoții între ei? SUNTEM VALORI, SUNTEM LIDERI. Trend setteri. Păi, cine e șeful banilor în Ro acum? Difuzorii de energie și gaze. Au bani, investesc. Dau lovitura. Vor ei să re-calculeze? Nu, bineînțeles! Să dea banii înapoi? Nu. Să compenseze? Nu. Ce vor face cu banii? Vor specula Piața, ce să facă? Difuzorii nu se vor mulțumi cu o lovitură. Vor da și altele. Au bani.

PARADOX: În numele pieții libere, tot ce vor reglementa Proștii, vor specula Hoții. Istoria intră în buclă. În fapt, proștii nu se pricep la legi. Nici în domeniul Energiei n-au făcători de legi. Deși, mulți au terminat DREPTUL. Dar știința lor e falsă. REZULTĂ: Și neștiința lor de a face legi e speculată de rechinii însetați care vor vrea și alte lovituri.

La ce ar fi ajutat cultura, învățătura pe bune?

Nu merg pe dobândirea unui bun simț. Nu trebuie să așteptăm așa ceva de la Firme, politicieni. Dar ar fi trebuit ca știința de economie, cea adevărată, să creeze soluții, să genereze o perspektivă adecvată pentru România asta atât de diversă. România unde intră și ALRO, dar și micul întreprinzător, și baba săracă și vânzătorul de castraveți murați din Obor.

E simplu să se întâlnească Prostu’ cu Hoțu’. Mai greu e să plătești facturile. Facturi create de un soft necruțător pe care l-au hrănit șefii de la distribuție, incompetența liderilor politici.

Aha, cică să reclamăm. Păi, aici e altă drăcie. De obicei, reclamă un procent redus dintre consumatori. Restul e indiferent. E inert. Inert la peste 7 lei benzina, indiferent la mărirea prețurilor la carne, la pâine, la orice mișcă, indiferent, inert, adică fără implicare. Fără implicare, inclusiv civică.

Și acum despre episodul de aseară dintre marele ministru Virgil Popescu și supremul George Simion AUR. Ecuația e simplă. Sigur, un astfel de gest n-are ce căuta niciunde pe lume, dar dacă tot s-a întâmplat el are o explicație.

Un ministru care nu se pricepe la Energie, dar vrea liniștirea apelor, s-a întâlnit cu un AUR care nu se pricepe la nimic și vrea bătaie.

Bineînțeles, acest articol este doar explicația unui proverb vechi românesc. Orice legătură cu realitatea trebuie privită că fiind pur și simplu întâmplătoare. Nu, politicienii nu-s proști, iar difuzorii de gaze și energie nu-s hoți.

Doar că eu am primit plătit 1000 de ron la energie electrică, mama mea! Și plăteam constant 150 ron. Și doar în aceste condiții m-am gândit pe ce lume trăiesc.