Astronomii au descoperit o stea tanara si foarte fierbinte, veriga lipsa in evolutia stelelor

O stea tanara si masiva descoperita recent ar putea sa reprezinte veriga lipsa dintre doua stadii de formare din procesul de evolutie al stelelor, conform unui material publicat de SPACE.com si citat de Agerpres.

In timp ce majoritatea stelelor au o dinamica atmosferica prin care aduna gazele superfierbinti in doua coloane care sunt proiectate in spatiu de la poli, unele stele au o atmosfera in care se manifesta vanturi sferice de particule. Acest studiu a fost realizat de-a lungul a peste 18 ani si a surprins, pentru prima oara, o stea pe cale de evolutie de la o atmosfera cu vanturi sferice de particule puternic ionizate, catre o atmosfera a carei dinamica se concentreaza sub forma coloanelor de particule superfierbinti expulzate de la cei doi poli.

„Sunt de parere ca aceste stele sunt mai tinere si ca, in viitor, vor ajunge sa aiba, la randul lor, vanturi’ concentrate la poli, a explicat coordonatorul acestui studiu, Carrasco-Gonzalez, de la Centrul pentru Radioastronomie si Astrofizica din Mexic.

In cadrul acestui studiu a fost observata steaua tanara si masiva W75N(B)-VLA2 de-a lungul a 18 ani, iar un al doilea studiu a examinat aceasta stea in cursul anului 2014.

„Cu ajutorul acestor studii am reusit sa obtinem o legatura intre cele doua stadii, cel de vant sferic si cel de vant colimat”, a sustinut Carrasco-Gonzalez.

Stelele de tipul Soarelui se gasesc din abundenta si sunt usor de identificat in galaxia noastra, iar teoriile despre modul lor de formare si evolutie sunt bine fundamentate. Stelele tinere si foarte masive continua insa sa reprezinte o provocare pentru oamenii de stiinta. Aceste stele sunt rare si se afla la distante foarte mari, conditii in care nu pot fi observate cu usurinta. Mai mult decat atat, astfel de stele se afla de multe ori in mijlocul norilor de gaz cosmic in care s-au aprins, fiind cu atat mai dificil de observat in spectrul vizibil al luminii. Prin urmare, astrofizicienii nu pot explica in totalitate modul lor de formare si evolutie.

„Principala problema este ca lumina puternica provenita de la aceste protostele impinge materia din jur, iar la un moment dat steaua respectiva nu mai creste”, sustine Carrasco-Gonzalez.

In anul 1996, Carrasco-Gonzalez si echipa sa au folosit telescopul Karl G. Jansky Very Large Array (JVLA) pentru a observa o stea tanara si masiva localizata la aproximativ 4.200 de ani lumina de Terra. In acea perioada, steaua avea un inel circular de materie in jurul sau, care avea un diametru de 185 de UA ( 1 Unitate Astronomica este o unitate de masura a distantei egala cu distanta medie de la Pamant la Soare ￢ 150 de milioane de kilometri). Oamenii de stiinta au considerat ca acest disc este format din materie superfierbinte, incalzita de vanturile circulare din jurul stelei.

Abia in 2014, aceeasi echipa de cercetatori a folosit din nou telescopul JVLA pentru a observa aceasta stea si a constatat ca se schimbase semnificativ. Noile observatii au indicat faptul ca materia superfierbinte nu mai inconjoara steaua, ci se propaga dinspre stea in spatiu sub forma unui jet prelung. Datorita acestei observatii, astronomii au avut rara oportunitate de a urmari in timp real evolutia unei stele.

Steaua tanara si masiva W75N(B)-VLA2 straluceste de aproximativ 300 de ori mai puternic decat Soarele. Aceasta stralucire este o forma de energie care incalzeste si indeparteaza in jurul stelei norul molecular mai rece, ramas dupa aprinderea stelei.

„Urmatorul pas va fi studierea comportamentului campului magnetic al acestei stele. Stim din studiile existente ca aceste campuri magnetice joaca un rol important in formarea si strangerea in fascicul a acestor ejectii de materie, dar inca nu dispunem de suficiente informatii cu privire la modul in care actioneaza aceste campuri magnetice in contextul vantului stelar”, a adaugat Carrasco-Gonzalez.

Acest studiu a fost publicat in cel mai recent numar al revistei Science.