Teatru antic la aniversarea lui Silviu Purcarete – "Danaidele" la TVR2

La exact 20 de ani de la premieră, Televiziunea Română difuzează spectacolul „Danaidele” pe TVR2, spectacol impresionant cu o distribuție de „zei” – Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Coca Bloos, Mariana Buruiană, Micaela Caracas, Alexandru Repan, Mihai Dinvale – și un personaj colectiv alcătuit din cincizeci de femei și cincizeci de bărbați. Spectacolul, una dintre cele mai tulburătoare montări scenice ale lui Silviu Purcarete, este propunerea Casei de producție a TVR pentru aniversarea regizorului care a implinit 65 de ani pe 4 aprilie. Spectacolul va fi difuzat luni 6 aprilie, de la ora 20:00.

Spectacolele lui Silviu Purcărete au călătorit pe toate meridianele lumii, din Brazilia până în Marea Britanie, de la Viena, la New York. Adeptul unui teatru de imagine, în care un rol extrem de important îl joacă personajul colectiv, Silviu Purcărete a creat în 1995 o co-producție a Teatrului Național craiovean cu Festivalurile de la Avignon, Viena și Amsterdam, spectacolul „Danaidele”, inspirat din textele lui Eschil „Danaidele”, „Rugătoarele” și „Egiptenii”.

Purcărete a pornit de la ideea că acest text despre nevoia de refugiu, de adăpost, de protecție se potrivea foarte bine climatului socio-politic al anilor 90, vălmășagului de căutări ale unei identități naționale, războaielor balcanice, între republicile fostei Iugoslavii, cu ale lor valuri de refugiați, precum și tuturor transformărilor socio-politice post 1989. „Aceasta este povestea mitului nașterii poporului grec, adică al umanității europeene. Acest mit istorisește nunta blestemată a fiicelor lui Danaos cu egiptenii. /…/ De ce această poveste scrisă de Eschil acum mai mult de două milenii, din care s-au păstrat doar fragmente, este și astăzi la fel de mișcătoare ? Poate pentru că vorbește de fapt, de lucruri care ne sunt familiare astăzi – exilul, dezrădăcinarea, teama de celălalt, identități și diferențe culturale. Și exact aici au găsit demonii zileleor noastre un teritoriu propice jocurilor lor de pace și război.”

Pentru spectacolul „Danaidele”, personajul colectiv și energia sa sunt definitorii. Iată ce le spunea regizorul celor 100 de tineri interpreți ai fiicelor lui Danaos și fiilor lui Aigyptos la repetițiile de acum 20 de ani :

„Devin rugător, deci îți cer protecție. Tu, ca cetățean al unei cetăți grecești, erai obligat să acorzi protecție acelui rugător. Pentru că aceasta era o instituție a lui Zeus și dacă nu o respectai, era prăpăd. Se abăteau asupra ta toate necazurile divine. Zeus te pedepsea. Într-un fel este echivalentul azilului politic de astăzi. În momentul în care cineva cere azil politic, el intră automat sub o protecție, până în clipa în care i se acordă sau nu i se acordă. Există un fel de lege, de obligație morală care exista de la greci – obligația morală de a sări în ajutorul celui neputincios.”

Regizorul le descifra ritmurile personajului colectiv : „Dumneavoastră nu sunteți figuranți. Dumneavoastră sunteți 200 de ochi. Este elementul cel mai important cu care veți juca. Teatrul cu ochii se joacă, restul sunt mizilicuri. Cel mai important, 80% din elementul de expresie al actorului este ochiul. Chiar atunci când poartă mască. În gaura din mască strălucește tot timpul ceva. Există o anume energie. Teatrul nu se face cu cuvinte și cu mișcări și cu sunete, teatrul se face cu energie. ”