Retrospectiva de filme Michael Haneke la Noul Cinematograf al Regizorului Roman 

Forumul Cultural Austriac organizeaza in perioada 18 – 28 mai, in colaborare cu Noul Cinematograf al Regizorului Roman la Muzeul Taranului Roman, o retrospectiva cu zece filme in regia lui Michael Haneke.

In deschidere vom putea urmari cel mai recent film al regizorului austriac, Michael Haneke, Panglica alba, ce a fost distins in anul 2009 cu premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes. Au urmat numeroase alte premii pentru aceasta ecranizare. Cu ocazia acestui eveniment, si avand in vedere ca filmele lui Haneke nu pot fi atribuite genului de divertisment si ca atare nu vor atinge audienta unor productii hollywoodiene conventionale, antologia de zece filme ale cineastului austriac constituie un gest de reverenta fata de un artist ale carui lucrari au marcat indubitabil istoria cinematografiei: Imagini familiare se rastoarna, devenind scene apocaliptice, delirante, care il deruteaza profund pe spectator. Regizorul se joaca cu maestrie cu reactiile publicului sau, acesta fiind frecvent revoltat de modul in care el insuti reactioneaza la filmele lui Haneke.

Desi majoritatea filmelor lui Haneke sunt destul de socante, acestea nu sunt gandite ca thrillere sau filme de suspans. Regizorul urmareste, pe de o parte, sa atraga atentia publicului catre diferitele roluri pe care mass media le joaca in epoca noastra: in ce masura suntem manipulati prin intermediul filmelor; cat de greu este astazi sa discerni intre realitate si fictiune.

Pe de alta parte, Haneke isi propune sa sensibilizeze publicul fata de probleme precum raceala din interiorul societatii noastre, dar mai ales din sanul familiei, componenta celulara, in care traim. In “Funny Games”, “Benny´s video” si totodata in “Panglica alba”, protagonistii sunt copii si adolescenti. Intentia lui Haneke nu este de a arata violenta in filmele sale, ci mai degraba de a-i releva spectatorului originile in care aceasta se regaseste.

Aceasta retrospectiva se poate vedea si la Cinema ARTA din Cluj intre 19-23 mai. \u000C

Filmele retrospectivei Michael Haneke

Panglica alba, 2009

Este povestea unui sat protestant din nordul Germaniei, construita din amintirile invatatorului satului. El este si dirijorul corului bisericii, in care canta copiii doctorului si ai preotului, copiii mosierilor si ai taranilor. In sat incep sa se intample accidente misterioase care capata din ce in ce mai mult caracteristicile unei pedepse rituale. Filmul, a carui actiune este plasata putin inaintea Primului Razboi Mondial, se dovedeste a fi o analiza a societatii intr-o perioada a autoritatii absolute si a principiilor morale foarte stricte. Pentru acest film Haneke a fost distins in 2009 cu Palme D’Or la festivalul de Film de la Cannes.

Profesoara de pian, 2001

Imagini lucide, obiective spun povestea personajului principal, Erika Kohut, profesoara de pian la Conservatorul din Viena. Desi are aproape 40 de ani, ea locuieste inca sub acelasi acoperis cu o mama tiranica. Profesoara de pian severa si respectata, ea incearca sa se sustraga controlului oprimant al mamei intrand intr-o relatie sado-masochista cu studentul sau, Walter Klemmer. Pentru aceasta tulburatoare ecranizare a romanului omonim al Elfriedei Jelinek (Premiul Nobel pentru Literatura in 2004), Haneke a fost distins in 2001 cu Marele Premiu al Juriului de la Cannes.

Ascuns, 2005

O familie pariziana apartinand elitei, Georges si Anne Laurent impreuna cu fiul lor, duce o viata fericita, prospera, de succes, pana cand in fata usii de la intrare apare un pachetel cu filmari ale unor momente din viata lor privata, alaturi de tulburatoare desene de copil. Ciudatul colet se repeta in mai multe randuri, cu un continut din ce in ce mai intim si un caracter din ce in ce mai amenintator. Georges decide sa-l gaseasca pe expeditor pe care, de altfel, crede ca-l si cunoaste. Filmul trateaza nu doar despre refulari, ci si despre o misterioasa, neplacuta dispozitie a societatii. Povestea, care pune inca o data problema vinei, este foarte legata de masacrul algerienilor in octombrie 1961, la Paris, realitate care a contribuit hotarator la decizia lui Haneke de a realiza acest film.

Cod necunoscut, 1999/2000

Povestiri incomplete din diverse calatorii – asa suna subtitlul acestui film conceput din episoade, cu actiuni care se petrec in cea mai mare parte la Paris, acolo unde diverse povesti de viata se deruleaza impreuna. Actrita Anne il asteapta pe prietenul ei Georges, reporter de razboi. Ea da peste Jean, fratele mai tanar al lui Georges. Jean traise izolat, la tara, in gospodaria tatalui sau de unde evadeaza. Maria este o cersetoare din Romania. Jean intra in conflict cu negrul Amadou, cand acesta din urma incearca sa-i ia apararea cersetoarei. Maria este expulzata din Franta. Cercul incepe sa se inchida. Un film despre uimire, lipsa cuvintelor si frica, fata in fata cu o lume eterogena si imprevizibila.

Vreme de restriște, 2003

Cu Vreme de restriște, Haneke a realizat filmul unei catastrofe din care lipsesc insa eroii salvatori. Inceputul filmului nu tradeaza nimic din neobisnuitul care urmeaza. Anna, sotul ei si cei doi copii ai lor sunt in masina, in drum spre casa de vacanta. Acolo insa s-au ascuns niste straini. Situatia degenereaza intr-un conflict in care sotul este ucis. Abia acum incepe odiseea familiei, intr-un tinut apocaliptic in care oamenii sunt pusi fata in fata cu o situatie extrema dupa alta. Civilizatia se transforma intr-o jungla. In acest „Vreme de restriște”, totul ameninta sa fie jertfit pe altarul legii celui mai puternic.

Funny Games, 1997

O familie tipica apartinand paturilor superioare ale clasei de mijloc. Mama, tata, copil si caine sosesc intr-o ambarcatiune cu panze la idilica lor casa de vacanta. Acolo sunt vizitati – fara ca motivul vizitei sa fie prea clar – de doi tineri care, la prima vedere, par binecrescuti si educati, dar care insa transforma curand idilica vacanta intr-un cosmar fara scapare: un lant de violente arbitrare, cu sange rece si cinism, care se incheie cu moartea tuturor membrilor familiei, fapta pe care cei doi tineri o comenteaza cu zambetul pe buze. Chiar si dupa aproape doua decenii de la realizarea sa, producția poate fi inteles ca o critica aspra si fara menajamente la adresa filmului privit ca o categorie a mass media.

Benny´s Video, 1992

Benny este un baiat de 13 ani cu parinti foarte bogati care, insa, il neglijeaza aproape total. In secventa de inceput a filmului, Benny se holbeaza fascinat la o inregistrare video in care un porc este ucis cu un pistol de impuscat bolturi. Apoi, Benny face el insusi un mic film in care o fata este ucisa cu un pistol dintre cele folosite in abatoare la uciderea animalelor si il arata parintilor. Reactia familiei la fapta lui Benny poate fi vazuta ca o paradigma a indepartarii de realitate a societatii noastre care are nevoie sa priveasca anumite imagini in mod repetat pentru a se putea convinge ca nu sunt reale.

71 de fragmente dintr-o cronologie a unui incident, 1994

Intr-o insiruire aparent rece si concreta, cele 71 de scene delimitate de ecrane negre nu au nicio legatura cauzala directa. Toate insa preced un eveniment tragic si inexplicabil: Craciun, 1993. Intr-un acces de furie, un student de 19 ani impusca trei oameni intr-o banca vieneza, dupa care se sinucide. Scenele infatiseaza oameni ale caror destine au cumva in comun aceasta tragedie, printre acestia angajata unei banci, un hot de arme, o familie fara copii si un tanar fugar. Cu totii sunt prezentati in momente lipsite de orice spectaculos, tinand de obisnuit, de cotidian, nu ca esantioane de interpretare psihologica, totusi in evidenta izolare si singuratate. Aceasta cronica are pe fundal stiri si reportaje de televiziune despre acele zile si curge catre finalul care pare deopotriva intamplator si iminent.

Al saptelea continent, 1989

Cu “Al saptelea continent”, Haneke a trecut in 1989 de la filmul de televiziune la cel de cinema. Este prima parte a unei trilogii despre “Glaciatia sentimentelor” in care facem cunostinta cu genuinul limbajului cinematografic al lui Haneke. Georg si sotia lui Anna duc o viata normala, viata tipica a unei familii apartinand clasei de mijloc, din care nu lipsesc micile incidente: fiica lor Eva pretinde intr-o zi la scoala ca a orbit, apoi familia este martora unui accident tragic si sangeros, evenimente ce se dovedesc tulburatoare si lasa urme care, adunate, duc la asumarea unui pas radical. Haneke a declarat ca, la realizarea acestui film a fost inspirat de o stire din ziar despre o familie care, pe o cale asemanatoare cu cea prezentata in film, a ajuns pana la sinucidere.

Castelul, 1997

Topograful K. ajunge intr-un sat ingropat in zapada pentru a primi o slujba acolo. Satul apartine domeniilor unui castel. Dar, cu toate stradaniile sale, nu reuseste nici sa patrunda in castelul misterios, nici sa se integreze in obstea satului. Dimpotriva, toate eforturile lui par chiar sa-l indeparteze de scop. Filmul, turnat pentru televiziune, urmeaza foarte fidel fragmentul din romanul omonim al lui Kafka. El prezinta o lume absurd-grotesca in care te poti pierde, neputand-o nici intelege, nici aborda.