Bursele in strainatate: pro si contra

Studentii cu burse in strainatate nu duc intotdeauna o viata roz. Unii reusesc sa se adapteze, isi gasesc locul in tara-gazda, altii raman dezamagiti si se intorc in Romania. Despre argumente pro si contra vietii in strainatate vorbeste Antonio Momoc pe blogul sau.

Antonio Momoc preia, de pe un forum de discutii, povestile a doua tinere cu experienta studiilor in afara. Prima dintre ele a studiat in Marea Britanie, i-a placut stilul de viata al englezilor si s-a stabilit in Manchester.

„In Manchester am intalnit si romani fericiti!”

„[…] Din punct de vedere profesional, este foarte greu sa explic rudelor/prietenilor din Romania de ce sunt foarte happy aici cu un salariu de xxxx de lire in mana, cand in Romania as putea avea afacerea mea personala (parintii o au deja si eu i-as putea ajuta) si as face dublu acea suma pe luna. Intrebarea este – cu cati nervi? cu ce evaziune fiscala? cu cata spaga? cu cata birocratie? cu cat stres? cu cat risc de tensiune crescuta si depresie nervoasa la 30 de ani?

Aici nu exagerez, chiar am prieteni care sunt deja extenuati moral si fizic si nu au ajuns inca la 30 de ani. Muncesc 12 ore pe zi pentru un salariu de 400-700-1.000 de euro pe luna, pentru niste sefi nerecunoscatori care le fura munca si ii dau la o parte. In jobul in care ma aflu eu in momentul de fata, managerul ne ajuta sa crestem, ne ajuta sa gandim, ne ajuta sa devenim mai capabili din punct de vedere profesional.

La ora 5:30 p.m. programul de lucru se termina, grijile sunt lasate la birou si pot avea o viata sociala plina, pot avea timp pentru gym, pentru boyfriend, pentru concerte, teatru, vacante, yoga, film si asa mai departe. Mai pe scurt – I have a life. Si desi nu sunt nici pe departe “bogata”, nu sunt nici “saraca”, ci traiesc o viata de om “normal”, un om care zambeste zilnic, un om care se poate bucura de viata – fiindca doar una avem!

[…]

Don’t get me wrong, si in Romania sunt inca multe lucruri minunate – ma asigur de fiecare data cand merg ca profit de ele la maxim – avem munti minunati, litoral superb, oameni de calitate (mai putini, dar buni!).

Serviciile au crescut ca standarde si unele dintre ele sunt inca mult mai ieftine decat in Anglia – ma refer in primul rand la servicii turistice – am stat in pensiuni turistice minunate, cu mancare locala si atmosfera superba; avem inca saloane de frumusete unde priceperea fetelor ma uimeste de fiecare data cand merg, avem dentisti excelenti care inca mai costa o treime/sfert din pretul din Anglia. Si last, but not least, de fapt, cel mai important lucru, avem familia si prietenii. Pentru ei, oricat de departe as fi, imi voi face timp si voi veni in Romania, fiindca vor ramane oameni deosebiti aproape de inima mea.

Sigur ca si Anglia are multe probleme – atat de multe incat nici nu vreau sa incep sa le insir. Singurul mod de judecata pe care il adopt eu este – cat de multe probleme ma afecteaza pe mine, un om normal, cu un job normal, care nu vreau sa fiu rich, nu vreau sa fiu MP, vreau doar sa fiu happy. Ei bine, aici, in Manchester, am intalnit si romani fericiti.”

Cea de-a doua studenta a fost dezamagita de experienta ei din Belgia, de comportamentul discriminatoriu al belgienilor si a hotarat sa se intoarca si sa traiasca in Romania.

„Ma simt ”doamna in tara mea”, nu o ”pauvre fille de l’Est” care a venit sa ia painea locuitorilor din statul respectiv”

„[…] Pe parcursul studiilor mele de master si doctorat in Belgia am experimentat unele aspecte care ma fac sa ma indoiesc de „fericirea” de a locui si de a trai in alta tara. Si sa va spun de ce: in timpul studiilor mele am incercat sa imi gasesc de lucru, pentru a-mi putea rotunji putin bursa de studii. Notele si calificativele mele erau foarte bune, absolvisem in Romania doua universitati cu medii foarte mari, deci background-ul meu nu punea vreo problema din acest punct de vedere.

Totusi, in domeniul meu – si anume lingvistica – mi-a fost imposibil sa imi gasesc de lucru. Am depus sute (si nu exagerez) de CV-uri pentru diverse posturi – de la secretara pana la asistent universitar in lingvistica. Si m-am lovit de aceeasi reactie, respingerea.

[…]

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, orice ati spune in momentul in care pomeniti ca sunteti din Romania, in mare parte reactiile din jurul vostru nu sunt chiar de incantare admirativa. Am trait acest lucru pe pielea mea, cand eram intrebata ”Dar exista metrou in Romania?”, ”Vai, cum de nu esti bruneta, de vreme ce Romania este tara romilor?” si muuuuuuulte asemenea lucruri de care nu vreau sa imi amintesc. Si paradoxul este ca aceste intrebari erau puse in deplina inocenta – persoanele respective chiar credeau ca aceste lucruri sunt reale.

Nu este vorba despre incultura lor, ci de ceea ce se mediatizeaza in societatea respectiva. Evident, urma apoi munca mea de convingere: nu, Romania este o tara moderna, cu minoritati in plin proces de integrare, este asa si pe dincolo, nu suntem ”the far East” unde este saracie si ai carei locuitori emigreaza in scopuri putin ortodoxe. Si asa mai departe.

[…]

Insa aici, in ”Romania cea amarata” m-am angajat imediat pe un salariu IDENTIC cu cel pe care l-as fi putut obtine, la nivel entry, si in Belgia. Aici ma simt ”doamna in tara mea”, nu o ”pauvre fille de l’Est” (fata saraca din Est) care a venit sa ia painea locuitorilor din statul respectiv”, argumenteaza tanara.

Citeste povestile complete pe blogul lui Antonio Momoc.

Cum comentezi cele doua experiente? Este reusita la bursa o chestiune de noroc sau totul depinde de tine si de ambitiile tale?