„Am avut 3 teste antidrog și 5 etiloteste negative. Degeaba, era ceva cu mine!”. Povestea unei manii din tulburarea bipolară

Andreea și Andrei locuiesc într-un oraș la sud de București. Ea e casnică și în clasa a 10-a de liceu la seral. El e între joburi, dar e un bărbat descurcăreț, care întotdeauna a căzut în picioare.
Am avut discuții separate cu cei doi pornind de la episodul maniacal al Andreei, povestit mai jos. Vorbind cu ei, am descoperit însă o viață ca-n filme, a celor doi împreună, dar și separat, înainte de a se cunoaște. 

„Găsim foarte multe articole despre tulburarea bipolară, însă rareori povestite de cineva care chiar trece prin aceasta situație. Episodul maniacal prin care a trecut soția mea este de… povestit. Bănuiesc că ar face bine altor oameni care nu realizează prin ce trec și mai ales de ce. (…) Prezența bolii am descoperit-o anul trecut, când s-au întâmplat multe minuni într-un episod maniacal care ne-a marcat și care totuși nu ne-a făcut să ne despărțim în ciuda celor petrecute”, ne-a scris Andrei, după ce a citit povestea unui bărbat cu tulburare bipolară.

„Nu aveam stare.” Începutul episodului maniacal

„Între, nu știu, 18-19 octombrie (n.r. – 2023) și până în noiembrie nu am fost chiar bine. Mi-am revenit cam în decembrie complet, de fapt. Totul a început cu soțul. Ne-am certat, iar apoi eu n-am știut exact ce se întâmplă cu mine. Dar, de fapt, eu încă de mică m-am considerat diferită”, începe Andreea să povestească în discuția pe care am avut-o pe WhatsApp Video.

De câteva luni bune se certase cu Andrei și deciseseră să se despartă, dar încă locuiau în aceeași casă. În octombrie, pur și simplu, din senin, a început să creadă că Andrei e dracul pe pământ, așa că a urcat copiii în mașină și a plecat cu ei fără să spună unde.

A luat de-acasă vreo 7.000 de lei, bani pe care îi strânsese să-i facă gard pentru casa tatălui ei, și s-a dus la munte vreo patru zile. Mica vacanță nu a fost deloc liniștitoare, pentru că Andreea n-avea stare.

De la Predeal a ajuns la Brașov, apoi la Târgoviște, totul într-o stare combinată de libertate, extaz și teamă. „A fost foarte ciudat tot ce s-a întâmplat. Credeam că sunt urmărită de soțul meu, că vrea să mă omoare. O mare perioadă din timp am fost foarte apropiată de mașină, n-a putut nimeni să mă despartă de ea, de-aia și toate problemele pe care le-am avut ulterior cu poliția. Simțeam că mașina este scopul meu în viața asta și mă simțeam cea mai bună șoferiță din lume”, spune ea.

Citiți continuarea articolului pe www.smartliving.ro.