Rezervele internaţionale ale României depășesc 71 miliarde de euro / Topul țărilor cu cele mai mari rezerve valutare

Rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau joi la nivelul de 63,57 miliarde de euro, mai mici cu circa 800 de milioane de euro față de acum o lună. În august, alte 307 milioane de euro vor fi plătiți de BNR în contul datoriei publice în valută, directe sau garantate de Ministerul Finanţelor.

Nivelul rezervei de aur s-a menţinut la 103,6 tone. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat la 7,4 miliarde de euro, ceea ce face ca rezervele internaţionale (valute plus aur) să fie de peste 71 miliarde de euro.

De ce țin băncile centrale rezerve valutare?

Un număr de țări au dezvoltat practica de a deține rezerve valutare la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a-și susține moneda națională.

Banca Națională a Belgiei a fost prima bancă centrală care a început să acumuleze active denominate în valută, pe care le-a folosit în intervenții pe piața valutară și alte operațiuni. Alte bănci centrale au urmat apoi această practică, deoarece activele sigure și lichide, denominate într-o monedă ușor convertibilă în aur, precum lira sterlină, francul francez sau marca germană, ofereau avantaje chiar față de aur însuși.

De atunci, motivele deținerii rezervelor valutare au evoluat în timp și în diferite țări. O posibilă utilizare a rezervelor valutare, comune atât economiilor de piață avansate, cât și celor emergente, este să le permită să efectueze intervenții valutare, dacă se consideră necesar. Pe piețele emergente, rezervele valutare servesc unei game mai largi de scopuri.

Statele lumii mai dețin rezerve ca amortizor pentru a absorbi sau a se asigura împotriva șocurilor balanței de plăți, inclusiv opriri bruște ale fluxurilor internaționale de capital; să furnizeze lichidități în valută străină băncilor în situații de stres; și pentru a atenua volatilitatea pe piețele valutare.

Cercetările sugerează că acumularea semnificativă de rezerve valutare de către piețele emergente de la începutul mileniului a fost determinată de mai multe motive.

Majoritatea studiilor oferă două explicații principale. Prima este că aceste rezerve încurajează țările să dețină rezerve valutare pentru a gestiona situațiile de dificultăți financiare. Lecțiile crizelor financiare de la sfârșitul anilor 1990 au determinat multe țări emergente să acumuleze rezerve valutare atunci când își deschid economiile către comerțul și finanțele globale, scrie Banca Centrală europeană într-o anaiză pe acest subiect.

Mai mult, unele dintre economiile asiatice au încercat să se asigure astfel că nu vor fi nevoite să cheamă în ajutor asistență financiară externă a FMI. Alte studii includ incertitudinea cu privire la disponibilitatea lichidității internaționale într-o criză financiară sau volatilitatăți ale fluxulurilor de capital. De asemenea, mai sunt menționate ca mituve menținerea competitivității externe și stimularea exporturilor. Există, totuși, și costuri asociate cu acumularea rezervelor, în special atunci când această acumulare este excesivă.

Cât de mari trebuie să fie rezervele valutare?

De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai mulți indicatori de adecvare.

O regulă generală tradițională se referă la numărul de luni în care importurile pot fi susținute în cazul în care toate intrările financiare în valută (de exemplu, veniturile din export și finanțare externă) se opresc brusc. Din acest punct de vedere, rezervele ar trebui să acopere cel puțin trei – șase luni de importuri.

Pe măsură ce integrarea financiară globală a progresat, o altă măsură care a devenit utilizată pe scară largă este „regula Greenspan-Guidotti”, care sugerează că rezervele ar trebui să acopere 100% din datoria externă pe termen scurt pentru a se asigura împotriva riscurilor în cazul unei stopări bruște a finanţării externe.

Mai recent, s-a susținut că adecvarea rezervelor ar trebui să fie evaluată în raport cu ambele riscuri de mai sus, caz în care țările cu piețe financiare deschise ar trebui să dețină rezerve valutare proporționale cu dimensiunea sistemelor lor bancare.

Topul țărilor cu cele mai mari rezerve valutare

1 China – $3,223,000,000,000
2 Japonia – $1,322,000,000,000
3 Elveţia – $854,929,000,000
4 Rusia – $555,179,000,000
5 Statele Unite – $516,701,000,000
6 Arabia Saudită – $514,963,000,000
7 India – $463,470,000,000
8 Taiwan – $456,700,000,000
9 Hong Kong – $441,350,000,000
10 Coreea de Sud – $408,819,000,000 .