Prețul gazului în UE este de până la cinci ori mai mare decât în SUA. De ce rămâne economia europeană în urmă

Prețurile cu amănuntul și cu ridicata la gaze sunt în prezent între trei până la cinci ori mai mari decât cele din SUA. De asemenea, prețurile de vânzare cu amănuntul la energie electrică, în special cele pentru sectoarele industriale, sunt de două până la trei ori mai mari decât cele din SUA și China, se arată în raportul Comisiei Europene privind competitivitatea UE, realizat de Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost premier al Italiei.

Prețurile ridicate la energie electrică și gaze sunt principala frână în calea dezvoltării Europei.

„Energia este un factor cheie al decalajului de competitivitate a Uniunii Europene față de alte regiuni ale lumii. Acesta este cazul încă de la începutul anilor 2000, dar decalajul s-a deteriorat recent ca urmare a crizei energetice. Motivele structurale se află în centrul acestui decalaj și au fost exacerbate în ultimii doi ani”, se arată în raportul Draghi.

UE suferă de un decalaj major în comparație cu partenerii săi comerciali în ceea ce privește competitivitatea nivelurilor prețurilor la energie, care variază foarte mult între statele membre. Volatilitatea prețurilor este, de asemenea, un factor semnificativ, care împiedică dezvoltarea industriilor consumatoare de energie și întreaga economie.

60% dintre companiile europene spun că prețul energiei este un impediment în calea investițiilor

Prețurile cu amănuntul la energia plătită de consumatori au variat de la mai mult de 250 euro/MWh, în unele state membre, la mai puțin de 100 euro/MWh în altele. Diferența dintre prețurile cele mai ridicate și cele mai scăzute la energie din statele membre ale UE s-a dublat în 2022 și a crescut din nou cu 15% în 2023.

Decalajul de competitivitate a UE, în comparație cu partenerii săi comerciali, nu este legat doar de prețurile foarte ridicate, ci și de nivelul ridicat de volatilitate și de imprevizibilitatea prețurilor din UE, în comparație cu alte regiuni ale lumii. După un deceniu fără modificări bruște de prețuri, la sfârșitul anului 2019 și începutul lui 2022, volatilitatea pe piețele gazelor naturale a crescut semnificativ, determinată mai întâi de pandemia COVID-19 și mai târziu de criza energetică.

Volatilitatea ridicată creează incertitudine și crește costul tranziției energetice. În plus, volatilitatea ridicată a piețelor de energie poate duce la venituri neregulate ale guvernelor și investițiilor publice.

Prețurile ridicate ale energiei au un impact asupra investițiilor generale, crescând progresiv în întreaga economie. În 2023, aproximativ 60% dintre companiile europene au declarat că prețurile energiei au fost un impediment major în calea investițiilor, acestea fiind cu peste 20 de puncte procentuale peste cele din SUA.

Prețurile mai mari în perioada 2021-2023 au avut un impact important asupra bunăstării publice și a bugetelor. Sectoarele industriale, în special industriile mari consumatoare de energie, sunt deosebit de sensibile la modificările prețului gazelor naturale și electricității, se mai arată în raport. Costurile cu energia sunt factorul decisiv care determină competitivitatea acestor activități în UE față de alte regiuni ale lumii.

Importuri de 416 miliarde de euro

În plus, combinația dintre o pondere mare a importurilor și prețurile ridicate are ca rezultat o pierdere majoră a resurselor în UE în comparație cu concurenții săi. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), factura UE pentru importul de energie din combustibili fosili (cărbune, gaz și petrol) a crescut de la 341 miliarde euro în 2019 la 416 miliarde euro în 2023 (aproximativ 2,7% din PIB).

Potrivit raportului, aceste fonduri ar putea fi utilizate mai bine de UE pentru a investi în infrastructură, inovare, educație și alte domenii, care sunt esențiale pentru economiile dezvoltate pentru a-și păstra avantajul competitiv pe piețele globale.

Plățile UE pentru combustibilii fosili ruși aproape s-au dublat în 2022 față de nivelurile anterioare, ajungând la peste 120 de miliarde euro, înainte de a scădea din nou la sub 30 de miliarde euro în 2023, reducere cu 60% față de media 2017-2021, ca urmare a eforturilor de diversificare fără precedent.

UE, cel mai mare importator de gaze din lume

UE este cel mai mare importator global de gaze naturale și gaz natural lichefiat (GNL), dar puterea sa de negociere nu este suficient de mare.

În timpul crizei din 2022, concurența intra-UE pentru gaze naturale între actori dispuși să plătească prețuri mari a contribuit la o creștere excesivă și inutilă a prețurilor. Această creștere a prețurilor, în contextul constrângerilor cauzate de infrastructura limitată, nu a dus la aprovizionare suplimentară.

Importatorii neți de gaze, precum Japonia și Coreea, au unele similarități cu UE, dar există și diferențe notabile. În Coreea, compania de stat Korea Gas Corporation (KOGAS) păstrează un monopol, importând aproximativ 90% din gazele lichefiate, fapt care ajută la negocierile cu privire la importuri și la minimizarea costurilor generate de-a lungul lanțul valoric. În Japonia, Organizația pentru securitate energetică (JOGMEC) investește în producția, în amonte, de combustibili fosili. JOGMEC oferă capital propriu și asigurări de răspundere civilă companiilor japoneze pentru terminale de gaze lichefiate, asigurând, în principiu, accesul sigur la energie la prețuri mai apropiate de costul de producție.

În prezent, UE este mai dependentă de piețele spot pentru achiziționarea de gaze naturale decât concurenții săi. Contractele de gaze pe termen lung derulate în UE în 2022 au reprezentat 82% din totalul importurilor de gaze, comparativ cu 91% în 2019.

Cu toate acestea, luând în considerare contractele pentru gaze lichefiate pe termen lung, ponderea (din totalul importurilor de GNL) a atins doar 60%. Astfel, UE este supusă riscului volatilității la nivel global.

Nevoia UE de a importa gaze naturale se va diminua treptat, însă acest lucru va dura. Potrivit AIE, cererea UE de gaze naturale este de așteptat să scadă cu 8% până 25%, în 2030, de la 330 de miliarde de metri cubi în 2023.