Cum se simte inflația în buzunarul unui român cu salariul minim și al celui cu salariul de 3000 de euro, despre care vorbea premierul

Inflația îi afectează mai mult pe cei cu venituri mici decât pe bogați. De ce? Consumă aproape toate veniturile pe mâncare, în timp ce persoanele bogate au de unde economisi, chiar și la un consum ridicat (sau scump din punct de vedere al alimentelor pe care le consumă). Cu alte cuvinte, cineva care trăiește din salariul minim are de făcut alegeri importante când stă în fața raftului de la magazin.

O spune bine Daniel Kahneman în cartea „Gândire rapidă, gândire lentă”: „Oamenii care sunt săraci gândesc ca niște comercianți, însă dinamica este destul de diferită. Spre deosebire de comercianți, săracii nu sunt indiferenți față de deosebirile dintre câștig și renunțare. Problema lor este că toate alegerile lor sunt între pierderi. Banii cheltuiți pe un bun înseamnă pierderea unui alt bun care putea să fie achiziționat în schimb. Pentru săraci, costurile sunt pierderi”.

Concluzia că banii cheltuiți pe cumpărături nu sunt percepuți ca pierdere, spune el, este mai probabil să fie adevărată pentru oamenii care sunt relativ înstăriți. Cheia poate fi dacă sunteți conștienți, atunci când cumpărați un bun, de faptul că nu veți mai putea să vă permiteți un alt bun.

Asta trebuie să înțeleagă guvernanții, oricare ar fi ei, chiar și premierul Florin Cîțu, care se uită doar la cei cu 3.000 de euro. Dacă tăiem anumite categorii de bugetari, șefi din companiile de stat, expați și câțiva din IT, vom constata că sunt chiar puțini angajați cu salarii de 3000 euro sau peste.

În România avem o inegalitate mare a veniturilor. Dacă studiem situația pe decile de anul trecut, vedem că: cele mai bogate 10% dintre gospodării au venituri de 5,5 ori mai mari decât 10% cele mai sărace. Iar dacă ne uităm mai în detaliu, la 10% cele mai bogate, vedem că 92% reprezintă salarii.

INS chiar spune că observă o distanțare a celor cu veniturile cele mai mari față de restul.

Conform INS, 23,4% dintre gospodării nu pot face față cheltuielilor cu venitul total realizat. Din acestea, aproape 83% s-au aflat în imposibilitatea de a cumpăra produse alimentare suficiente pentru asigurarea hranei, în 2020.

În ceea ce privește întârzierea în a plăti la timp anumite servicii, 38,2% au avut probleme cu întreținerea locuinței, 15,7% cu energia electrică, iar 8,8% cu telefonul.

Circa 1,5 milioane de români sunt plătiți cu salariul minim (cei din construcții au puțin mai mult). De aici plecăm.

Două buzunare: 1386 lei și 3000 euro

*Pentru că datele INS sunt pe anul trecut, luăm în calcul creșterea prețurilor de la începutul acestui an – ianuarie – iulie (deci nu rata anuală).

*Am luat ponderile pe gospodării, deoarece lucrurile nu diferă mult pe consum, în general.

Când discutăm despre inflație, ne uităm prima dată la consum (alimente, băuturi nealcoolice, locuinta, apa, electricitate, gaze si alti combustibili, îmbrăcăminte și încălțăminte etc.). De fapt, asta cântărește cel mai mult în cazul unei persoane cu salariul minim (1.386 lei), aproape tot, lucru confirmat chiar de datele INS.

Așadar, în acest caz este simplu de făcut un calcul despre cum este afectată de inflație o persoană care ia salariul minim, deși consumul este diferit de la o persoană la alta.

Dacă toți banii se duc în consum, va avea nevoie de încă 61 de lei pentru a-și susține actualul stil de viață. Așadar, va trebui să renunțe la anumite produse, dacă nu reușește să facă rost de acei bani. Momentan discutăm despre o medie. În realitate problema este că în inflație intră și mașini de spălat, frigidere, bilete de avion etc.

Dacă salariul său se duce strict pe mâncare, atunci va avea nevoie de 41 de lei. Totuși, mai are și alte cheltuieli, precum cele de igienă. Dacă luăm în considerare că prețul energiei a urcat cu peste 23%, deci are facturi mai mari, atunci are nevoie de mai mulți bani. Să presupunem că nu consumă foarte mult curent și avea anul trecut o factură de 50 de lei. Acum a ajuns la peste 60 de lei.

De precizat că persoanele cu venituri mici, așa cum spunea și Kahneman, trebuie să renunțe mereu la ceva: anumite alimente sau alte tipuri de produse. Ele se izbesc de creșterea prețurilor cel mai dur.

Pe de altă parte, cei cu peste 3.000 de euro au în general un alt stil de viață. Consumă mai mult și produse mai de calitate, mănâncă mai des în oraș. Datele INS arată că puțin peste 4.000 de lei ar reprezenta cheltuieli de consum. Așadar, tot ce este peste reprezintă bani care pot fi economisiți și investiți.

Consumul unor astfel de persoane (anumiți angajați la stat, companii de stat, expați, ori unii IT-ști) nu este afectat prea mult de inflație. Mereu rămân cu mulți bani – peste jumătate din salariu.

Așadar, la consumul lor, ei vor avea nevoie de încă 177 lei pentru a-și menține stilul de viață. (atenție, cum am spus și mai sus, am luat inflația de la începutul anului, nu cea anuală).

Având în vedere că ei economisesc destul de mulți bani, nu ar fi o problemă creșterea inflației. De fapt, presupunând că la banii ăștia au o oarecare educație financiară, poate singurul stres al lor ar fi cum să-i investească ca să bată inflația. Adică gestionarea acțiunilor pe piața de capital, fonduri de investiții și alte tipuri de active.

Inflația – printre laudele premierului de anul trecut și realitate

Prețurile cresc mai mult decât se anticipa inițial, ceea ce înseamnă că ne afectează pe toți, în special pe cei cu venituri mici. Inflația în sine înseamnă creșteri de prețuri. Așadar, avem deja inflație de peste 5% și, conform BNR, să ne așteptăm chiar la 5,6% la finalul anului. Apoi urmează o ușoară scădere a acesteia, până spre 3% la finalul anului viitor. Scăderea inflației nu înseamnă că prețurile scad, așa cum unii politicieni doresc uneori să dea de înțeles pentru a păcăli populația. Practic, explicând simplist, peste creșterea de prețuri de anul ăsta va mai fi încă 3%.

Premierul Florin Cîțu spunea la jumătatea lunii trecute, deranjat de o întrebare: “Şi îmi place că vorbim doar atunci când preţurile mai cresc puţin, dar nu vorbim de ele când scad”.

De fapt, nu am avut parte de scăderi de prețuri. Repetăm: inflația înseamnă creșteri de prețuri. Că mai scade la un anumit aliment sau alt produs prețul, nu e prea relevant. Dacă scade prețul la cartofi, nu înseamnă că suntem mai bogați. Nu mâncăm doar cartofi, ci și alte alimente.

Ori, noi am avut anul trecut inflație. Nu a fost dezinflație și nici deflație. Așadar, premierul a încercat să dea de înțeles că inflația ceva mai scăzută de anul trecut ar fi, de fapt, o scădere de prețuri, lucru contrazis de orice manual de economie.

Florin Cîțu în general exagerează. Să nu uităm declarațiile sale din 11 noiembrie 2020 când spunea că PNL a scăzut inflația:

„Guvernarea liberală A SCĂZUT rata inflației la cel mai mic nivel din 2017 și până acum!!! (sursa INS) (trei emoticoane cu biceps umflat n.r.). În luna octombrie rata inflației a scăzut la 2.2%. Este cea mai mică rată a inflației din septembrie 2017 și până acum.

Am promis că reducem rata inflației și așa am făcut. Rata inflației a scăzut în toată perioada de guvernare liberală. Foarte important și toți românii trebuie să știe. O rată a inflației mică inseamana în perioada următoare dobânzi mai mici. În perioade de criză soluția pe care au folosit-o cu succes – dobânzi reale zero sau negative”.

(Găsiți declarația pe pagina sa de Facebook, dar și în Google – în presa care a preluat-o)

Asta deși rapoartele BNR îl contraziceau în privința motivelor reducerii inflației și indicau fenomene exogene și scăderea cererii.

Dacă am fi mers pe logica lui Cîțu de anul trecut, atunci ar însemna că actuala guvernare nu este bună, dacă a crescut inflația așa de mult, nu? E ca o glumă în care considerăm că premierul sau PNL se considerau atunci adevărate fenomene economice cu putere internațională.

Evident, a fost o aberație ce a zis anul trecut.

Amuzant este că raportul pe 2020 publicat recent de Ministerul Finanțelor îi dă o lecție lui Florin Cîțu (fost ministru al finanțelor, actual ministru interimar și premier):

„Inflația anuală a evoluat pe tot parcursul anului 2020 pe o traiectorie descendentă, manifestată încă de la începutul anului, ajungând în luna decembrie la un minim de 2,06%, cu 1,5 puncte procentuale mai puțin decât în ianuarie, când a atins un maxim de 3,60%.

Reducerea ratei inflației a avut loc în condițiile unei contracții a cererii interne, a căror efecte au fost atenuate parțial de o depreciere a monedei naționale față de euro, în medie de 1,9%.

Încetinirea ratei anuale a inflației în ultima parte a anului 2020 a fost determinată de scăderea prețurilor legumelor și fructelor pe fondul unei oferte în creștere, dar și a unui efect de bază înregistrat pentru unele produse alimentare. Evoluția a fost atenuată parțial de majorările consemnate în decembrie la combustibil și țigări.

În medie, inflația a înregistrat în anul 2020 un nivel moderat, de 2,63%, creșteri peste medie remarcându-se la prețurile alimentare (4,80%) și la tarifele pentru servicii (3,10%), în timp ce prețurile mărfurilor nealimentare s-au majorat doar cu 1,01%”.

Revenind, dincolo de ce spune premierul, realitatea este că România importă inflație. Noi cumpărăm bunuri din import în mare parte. De aceea avem deficitul acesta comercial așa de mare. Partenerii comerciali ai României au inflație. Peste toate acestea s-a suprapus liberalizarea pieței de energie. Dacă ne uităm pe tabelul cu inflația, vedem că și la combustibil au crescut prețurile (13%). Așadar, tot ce ajunge în supermarket e mai scump.