[P] Ce animale sălbatice poți întâlni în pădurile din România

România este o țară cu mulți munți și păduri, fiind biotopul ideal pentru numeroase specii de animale, unele dintre ele pe cale de dispariție și protejate.

În acest articol îți prezint câteva dintre speciile de animale sălbatice pe care le poți întâlni în pădurile din România. Multe dintre aceste specii, deși par inofensive, sunt periculoase pentru oameni și este contraindicat să te apropii de astfel de exemplare, mai ales în habitatul lor natural.

Ursul brun

Ursul brun este cel mai mare mamifer salbatic din România. Un exemplar din această specie ajuns la maturitate poate să atingă o lungime de 2.50 metri și poate ajunge până la 480 kg, deși majoritatea exemplarelor au greutăți între 250-300 kg.

Plantele reprezintă 90% din hrana ursului brun, restul fiind compusă din animale de mici dimensiuni și miere de albine. Speranța de viață în sălbăticie a unui urs brun este de până la 25 de ani, iar în captivitate, de până la 35 de ani. Acest animal sălbatic fascinant se găsește acum chiar și în multe sloturi video.

Un exemplu este jocul Majestic Forest dedicat celor mai populare animale din păduri, iar dacă vrei să-l încerci și tu trebuie să știi că aici ai rotiri la înregistrare astfel încât să nu riști niciun ban din buzunarul propriu.

Vulpea

Vulprea este unul dintre micile mamifere omnivore ce face parte din familia Canidae, fiind înrudită în familie cu lupul.

Cu toate acestea, vulpea este mai mică decât un câine obișnuit și implicit și decât un lup. Are o greutate cuprinsă între 7 și 10 kg, iar ca dimensiuni, rar atinge 1 metru. Se remarcă însă printr-o coadă stufoasă deosebită de aproximativ 30-40 cm.

Vulpea se hrănește preponderent cu animale de mici dimensiuni, precum șoareci, popândăi, castori, veverițe etc. Poate să depisteze prada de la distanțe ceva mai mari, dar nu o fugărește, ci are un stil aparte de a vâna, năpustindu-se prin săritură asupra pradei. Vulpile n-au fost foarte apreciate în România pentru că în mediile rurale coborau din păduri și vânau găinile din gospodăriile oamenilor.  Totodată, vulpile sunt răspunzătoare și pentru răspândirea mai multor boli infecțioase.

Veverița

Veverița este unul dintre cele mai simpatice rozătoare care pot fi întâlnite în pădurile din România, dar deopotrivă și în zonele urbane montane și sub-montane.

Veverița are o lungime tipică de 19-25 cm și o coadă stufoasă de 15-20 de cm, iar la maturitate un exemplar adult poate avea o greutate de până la 350 grame. Masculii și femelele au aproximativ aceeași dimensiune dar greutăți diferite, masculii fiind mai grei. Coada lungă și stufoasă ajută veverițele să-și păstreze echilibrul când sar dintr-un copac într-altul, dar le mai ajută și la menținerea temperaturii corporale, mai ales în timpul nopții sau în sezonul rece.

Preponderent, veverițele din România se hrănesc cu ghinde, cu alune, nuci, dar pot să consume și ciuperci, semințe sau chiar animăluțe de mici dimensiuni. Veverițele sunt recunoscute pentru mirosul lor extrem de puternic și de sensibil. Spre exemplu, mirosul le permite să depisteze dacă nucile sau alte fructe au viermi în interior.

Porcul mistreț

Porcul mistreț este un mamifer omnivor, de regulă nocturn. Populații însemnate se mai găsesc acum doar în regiunea Carpaților.

Trupul acestuia este îndesat, puternic, iar blana este formată din peri ascuțiți. Este un animal care se hrănește și cu animăluțe de mici dimensiuni, dar și cu plante, tulpini subterane, plante agricole, larve, ouă de păsări etc. Din cauza lipsei de hrană din mediul natural, un porc mistreț poate să coboare și să distrugă culturi agricole pe suprafețe extinse.

Mistreții adoră să doarmă până la 12 ore pe zi, în adăposturi făcute din frunze. Deși pare la prima vedere un animal simpatic, având multe în comun cu porcul crescut în gospodăriile oamenilor, este foarte periculos și poate ucide un om în doar câteva secunde. În mediul lor natural, mistreții trăiesc de regulă între 18 și 20 de ani, dar în captivitate pot atinge și vârsta de 30 de ani. Mistreții sunt adesea vânați, iar braconajul reprezintă un real pericol la adresa acestei specii.

Lupul

Lupii fac și ei parte din familia Canidae, alături de vulpi și câini, dar sunt animale de dimensiuni ceva mai mari.

În urmă cu mai multe sute de ani, lupul era preponderent prezent în emisfera nordică a continentului, însă populațiile de mamifere au migrat pe aproape tot continentul. Are o dimensiune de până la 1 metru și o greutate maximă de 45 de kg la maturitate. Este un mamifer care preferă carnea, vânând în grupuri compacte. Când nu este posibilă alimentația pe bază de carne, lupul poate consuma și diverse plante sau fructe.

Lupul este un animal care trăiește în haită, iar haita este o formă de organizare. Rareori un lup solitar este capabil să supraviețuiască în sălbăticie. Lupii sunt de asemenea consemnați și în folclorul românesc și nu numai, fiind prezenți ca simboluri și pe stindarde vechi ale unor cetăți. De asemenea, pentru italieni de exemplu, lupul are o semnificație aparte, Roma fiind întemeiată de Romulus și Remus, iar legenda spune că cei doi au fost alăptați de o lupoaică.