Metrorex și utilizarea resurselor statului pentru promovarea jocurilor de noroc

Jocurile de noroc reprezintă una dintre acele activități care pot duce la efecte și consecințe extrem de nefaste pentru jucători atunci când este practicată în exces. Pe lângă faptul că aceste jocuri pot duce la dependență, similar alcoolului, al căror consum în exces dăunează grav sănătății, jocurile de noroc pot avea un efect dezastruos asupra patrimoniului unei persoane.

De altfel, ținând cont de implicațiile sociale asupra unor categorii vulnerabile, nevoia prevenirii dependenței de jocuri de noroc, protecția minorilor, dar și supravegherea strictă a metodelor și impactului acestui fenomen, întreaga activitate constituie monopol de stat. Acest lucru presupune desfășurarea activității strict în limitele prevăzute de lege pe bază de licență de organizare a jocurilor de noroc pe fiecare tip de activitate prin obținerea autorizațiilor de exploatare necesare.* În acest sens, există și un organism unic de specialitate cu competențe în ceea ce privește monitorizarea, supravegherea și controlul activităților de jocuri de noroc realizată de Ministerul Finanţelor Publice prin Comisia de autorizare a jocurilor de noroc din structura acesteia făcând parte cel puţin câte un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Comisia funcţionează având în vedere principiile legalităţii, imparţialităţii, rolului activ şi disponibilităţii (conform OUG 77/2009). De asemenea, avem și un Oficiu Naţional pentru Jocuri de Noroc, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul jocurilor de noroc, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României.

Cu toate acestea, am avut ocazia să fiu agresat vizual de o publicitate a jocurilor de noroc fără precedent cu complicitatea și utilizarea resurselor Statului Român prin intermediul Regiei Autonome Metrorex (care este sub incidența OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice). Este important de precizat scopul regiei, respectiv acela de satisfacere a interesului public, social și de protecție civilă, de asigurare a serviciului de transport public de persoane cu metroul pe rețeaua de căi ferate subterane și supraterane, în condiții de siguranță a circulației și de confort.

Deși scopul este clar, legea de reglementare a jocurilor de noroc interzice prin art 26 reclama, publicitatea sau orice activitate promoţională pentru activităţile şi jocurile interzise potrivit legii (restricționarea accesului minorilor, evitarea promovării către categorii vulnerabile, afișarea în exteriorul locațiilor de jocuri de noroc a valorilor sau bunurilor reale sau simulate), aplicând amenzi de la 50.000 lei la 100.000 lei, întregul metrou bucureștean este învelit în reclame la tot felul de jocuri de noroc de care nu poți scăpa fizic, ca urmare a decizie unui director care se pare că nu ar fi consultat serviciul juridic al regiei (puțin probabil că nu au fost implicați în procesul de ofertare publică ceea ce agravează problema). Oricum, inclusiv la TV sau pe internet asaltul acestui tip de reclame este îngrijorător și excesiv, însă acolo soluția este simplă, dacă Consiliul Național al Audiovizualului nu funcționează mouse-ul și telecomanda nu mă dezamăgesc, închid pagina sau TV.

Din păcate la metrou nu mai am aceleași opțiuni. Articolul 10 alin. 3 din OUG 77/2009 prevede foarte clar condițiile în care permise jocurile de noroc prima dintre aceste condiții fiind cea a respectării principiilor privitoare la protecția minorilor și prevenirea accesului acestora la aceste tipuri de jocuri de noroc. Normele metodologice de aplicare a OUG 77/2009 detaliază aceste condiții prin art. 6 unde este specificat faptul că acțiunile de promovare a activităților de jocuri de noroc desfășurate pe teritoriul național se realizează cu respectarea principiilor privind protecția minorilor și participarea responsabilă la jocul de noroc. Cele două precondiții obligatorii de menținere a licenței de funcționare și exploatare nu reprezintă un text abstract și idealist. Aceste principii trebuie reflectate în practică, iar măsurile prin care acestea sunt îndeplinite le regăsim în obligațiile furnizorilor de a nu permite accesul minorilor în incinta localurilor unde se desfășoară jocuri de noroc sau pe platformele mobile unde în esență se derulează același tip de activitate. Normele de aplicare** indică în mod neechivoc faptul că materialele de promovare nu pot fi amplasate în incinta sau pe împrejmuirile instituțiilor de învățământ, a așezămintelor socio-culturale sau religioase. Nu putem considera îndeplinite aceste precondiții legale esențiale atunci când se face o publicitate agresivă în toate mediile posibile unde accesul nu este rezervat exclusiv adulților.

Mai mult decât atât, legea indică faptul că a fost creată o fundație de interes public al cărei scop este desfășurarea de programe și activități pentru prevenirea și combaterea dependenței de jocuri de noroc, realizarea promovării și publicității responsabile.*** Ironia situației probabil că este evidentă. Avem legi care statuează niște lucruri, o fundație finanțată de către furnizorii de jocuri de noroc ai cărei membrii sunt specialişti din domeniul jocurilor de noroc, reprezentanţi ai asociaţiilor sau organizaţiilor care reprezintă operatorii**** care desfăşoară aceste activități și al cărei obiectiv ar trebui să fie desfășurarea de programe de prevenire a fidelizării jucătorilor, respectiv de a convinge cea mai fidelă clientelă a operatorilor de jocuri de noroc de a nu mai juca la jocuri de noroc. Suntem practic în prezența definiției conflictului de interese (și a legalizării acestuia) adică o situație în care persoana ce exercită o funcție publică poate avea un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin. Astfel, nu doar că nu ne putem aștepta la îndeplinirea obiectivelor fundației, dar suntem în prezența unei situații profund conflictuale unde furnizorii își scriu singuri normele aplicabile lor.

Astfel, nu se ține cont de litera și spiritul legii, atât de către Metrorex, Oficiul Jocurilor de Noroc (acești operatori au afișată licența obținută de la Oficiu în baza căreia desfășoară activitatea de jocuri de noroc și de promovare ilegală a acestora) dar și de către furnizorii acestor jocuri, doar pentru că reclamele la jocuri de noroc au de obicei drept mascotă un animăluț drăguț, nu înseamnă că nu sunt barbut. De altfel și mascotele jucărie au o logică probabil ca să faciliteze îmbrățișarea activității și de către minori care cu timpul bombardați fiind de asemenea reclame din fragedă copilărie, vor privi aceste activități ca fiind ceva încurajat de societate, o activitate drăguță, nu ca pe un viciu pe care nu ar trebui să-l îmbrățișeze în primul rând. Nu vreau să mă gândesc cum merge cu metroul o persoană care se luptă cu dependența de jocuri de noroc.

Suntem obligați să folosim metroul dacă vrem să ne deplasăm (fără să ne plimbăm non-stop cu mașina într-un oraș oricum sufocat de poluare), iar regia – o întreprindere publică, adică în termeni simpli aparține locuitorilor acestui oraș, ne face călătoria cât mai neplăcută posibil. Lăsând la o parte faptul că paza metroului este inutilă devreme ce oricum oricine în orice moment al pandemiei putea și încă poate să se plimbe fără mască, activitatea desfășurată devine din ce în ce mai mult făcută cu piciorul. Nu îmi aduc aminte să fi văzut metroul sau orașul în general mai neîngrijit ca în perioada aceasta, iar jocurile de noroc au fost ultimul lucru la care m-am gândit că ar putea fi promovate prin copertarea întregului metrou, sunt surprins că nu sunt și biletele de metrou printate pe un loz. Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro