Kursk 2 – de ce n-a ocupat armata ucraineană Transnistria până acum? Motivul despre care nu se vorbește

Rațiunea pentru care ucrainenii au fost convinși să nu intre în Transnistria, o pradă ușoară la cum arată geografia și raportul local de forțe, ține de eforturile necunoscute public ale administrației Maia Sandu, care a convins Ucraina să nu aducă Moldova în război, dezvăluie expertul în politici publice Sorin Ioniță.

V-aţi întrebat vreodată de ce n-a intrat până acum Ucraina în Transnistria (TRN), ca să preia uriaşul depozit de muniţii sovietice de la Cobasna, aflat doar la 2km de graniţă, şi în plus să facă prizonieri pentru dat la schimb pe cei 1500 militari ruşi din teritoriul separatist, care au aşa o capacitate de luptă că practic îi culegi de guler cu drona unul câte unul?

Kursk 2

Ar fi un soi de operaţiune Kursk 2, dar infinit mai puţin riscantă pentru armata Ucrainei decât cealaltă: beneficii mari (muniţia de artilerie, prizonieri) cu minim efort.

A, sigur, Rusia ar riposta imediat, probabil bombardând inclusiv teritoriul Moldovei – dar asta ar însemna internaţionalizarea conflictului, ceea ce realist vorbind ar fi tot în interesul Kievului. Nu poţi blama o ţară supusă unui risc existenţial dacă încearcă să diminueze presiunea şi să facă adversarul să arate şi mai criminal şi ilegitim pe plan internaţional decât e deja.

Răspuns: Ucraina n-a intrat în Transnistria datorită eforturilor diplomatice enorme făcute de administraţia Maiei Sandu în ăştia trei ani, prea puţin la vedere şi mai mult pe canale neştiute de public, de a convinge Kievul să nu atragă Moldova în război.

Pentru asta s-a cultivat la Chişinău o prietenie onestă şi cu perspectivă de viitor cu Ucraina. În acest demers Maia Sandu a fost ajutată masiv, tot pe căi diplomatice, de partenerii din Vest, cu lobby la Kiev în favoarea Moldovei, pentru că preşedinta are relaţii excelente în marile capitale occidentale.

Altfel, chiar crede lumea că generalul Sîrski n-avea prin sertar un plan gata făcut pentru Cobasna şi cei câţiva pokemoni ruşi aflaţi ilegal într-un teritoriu care oricum nu-i al lor?

Ce se va întâmpla dacă vine Stoianoglo

Întrebarea 2: cum credeţi voi va evolua această poveste dacă la Chişinău e ales duminică un preşedinte-mascotă ghidonat de forţe ostile Ucrainei, ajutat să câştige alegerile cu bani de la Kremlin? Şi dacă alegerile parlamentare din iunie anul viitor produc un parlament echilibrat şi confuz, care nu mai poate funcţiona drept contrapondere la preşedinţia pro-moscovită a duetului Stoianoglo-Dodon?

Cu alte cuvinte, cum vor acţiona forţele armate ale Ucrainei, care oricum pun presiune pe Zelenski şi guvernul civil, iritate deja de restricţiile politice care li se impun în acţiunile de luptă?

Concluzia celor de mai sus: nu PAS şi Maia Sandu “bagă Moldova în război”, cum strigă pe toate canalele opoziţia în aceste alegeri – şi nu doar propagandiştii din schema cu bani negri a lui Şor, dar mulţi oameni de bună credinţă, doar că anti-Maia.

Dimpotrivă, regimul pro-occidental a fost până acum garanţia că Moldova NU e atrasă în conflict şi că Tiraspolul e gestionat paşnic, cu binişorul, către ieşirea din dependenţa de Gazprom şi FSB şi intrare în sfera gravitaţională a statului moldovean legitim.

”Pacea” fals prezentată ca instrument de campanie

Deci realitatea politică este exact invers: abia o preşedinţie moldovenească ostilă Kievului reprezintă un risc major de destabilizare a ţării, pentru că ar fi complet izolată atât faţă de Occident, cât şi faţă de ucraineni.

Doar statul român nu şi-ar schimba probabil atitudinea de bunăvoinţă instituţionalizată, deşi politic relaţiile s-ar răci; în schimb celălalt mare vecin, Ucraina, ar avea tot dreptul să privească regimul de la Chişinău drept fair game şi să procedeze în consecinţă.

Găsesc absolut halucinant că acest lucru nu s-a discutat deloc în actuala campanie electorală din Moldova iar narativul “Maia = risc de război; Stoianoglu aduce pacea” a fost lăsat să se generalizeze.

Iar asta e foarte grav pentru că acest clişeu joacă pe o coardă emoţională reală a multor moldoveni, pe o îngrijorare a lor autentică, mai ales a celor indecişi sau hotărâţi să voteze anti-Maia Sandu fără a fi prinşi în vreo schemă de cumpărare de voturi.

Asemenea oameni nu sunt permeabili la argumente raţionale legate de beneficiile UE sau de proiectele de asistenţă ale României, pentru că oricum nu le ascultă; practic îşi închid urechile la ele pentru că vin dintr-o sursă pe care deja au pus-o pe silenţios (Maia Sandu). Poţi să le repeţi până mâine: nu le schimbă decizia de vot.

Ei îl ascultă în schimb pe Stoianoglo, aşa bolovănos cum vorbeşte, atât în română cât şi în rusă, dar nu ca să afle lucruri noi de la el, ci să audă formulări citite de pe o foaie ale unor idei pe care le au deja în cap într-o formă confuză. Oamenii trăiesc sastisfacţia să le recepţioneze înapoi, validate într-un context oficial şi de la cel mai înalt nivel; acesta e mecanismul.

Sandu și Stoianoglo rămân în propria bulă

Iată de ce cred că dezbaterile electorale Sandu-Stoianoglo, nici cea de duminică, nici cea programată pentru seara asta (luni), nu vor muta prea mult acul pe indicatorul preferinţelor de vot.

Preşedinta, mult mai inteligentă şi articulată, se adresează unui public raţional sau care o susţine deja, că altfel n-ar asculta-o; iar Stoianoglo se face ecoul gândurilor celor care dau drumul la TV doar ca prilej s-o mai înjure pe Maia Sandu.

Fiecare candidat capătă scoruri maxime în bula lui pre-existentă (sigur, mai există şi bula de la Bucureşti care se uită la dezbateri din exotism şi curiozitate, fiindcă în România nu avem dezbateri, şi care înclină spre Maia, dar aceeastă bulă nu participă la vot).

Pentru a sparge bulele de opinie şi a transmite mesaje care să-i scuture un pic din convingeri pe votanţii anti-UE din Moldova trebuie creat conţinut emoţional care să se viralizeze în rândul lor vrând-nevrând şi care să-i pună realmente pe gânduri. Unul ar fi chiar acesta: “nu Maia, ci Stoianoglo înseamnă război, şi anume cu vecinul imediat. Vreţi asta?”

Avantajul enorm al sloganului, dincolo de faptul că-i uşor de înţeles de orice nărod venit la urne, este că e perfect adevărat, nu e un fake precum al celorlaţi.

În paralel, discuţii la fel de discrete ca până acum, dar ceva mai dure, s-ar fi impus în această campanie cu Guşan şi restul elitei economico-politice de la Tiraspol: băieţi, ori vă băgaţi minţile în cap, opriţi propaganda anti-UE, ne ajutaţi să organizăm vot liber în TRN şi să blocăm piramida de bani a lui Şor – ori ne luăm mâna diplomatică de pe voi şi lăsăm ucrainenii să vină.

Dacă sunteţi voi aşa deştepţi şi autonomi, puneţi mâna şi negociaţi direct cu Zelenski şi Sîrski, să vedem ce iese.

Chiar şi aşa, starea de non-combat ezitant în care au intrat autorităţile de la Tiraspol în ultimii trei ani, de când ajutorul Rusiei pentru ei tot slăbeşte, a fost suficientă pentru ca Maia Sandu să ia 25% din voturi în teritoriul separatist (faţă de 35% Stoianoglo).  – Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro