Evitați conflictele sau nu vă exprimați emoțiile? 5 comportamente ale adulților care nu au fost ascultați în copilărie și cum te poți schimba dacă ești părinte

Comportamentele despre care vorbim mai jos sunt afișate de persoane care astăzi sunt adulți, dar care în copilărie n-au fost lăsați să se exprime, n-au fost întrebați niciodată cum se simt, nu s-au simțit niciodată auziți. Dacă sunteți părinți și fără să vă dați seama aplicați același tratament copiilor voștri, e timpul să schimbați acest lucru. Iată cum le descoperiți, dar și cum puteți schimba aceste comportamente care fac rău și adulților, și copiilor:

1. Comunicați prea mult

Gândiți-vă la acele momente din copilărie când, încercând să explicați ceva, vă era greu să vă transmiteți punctul de vedere. Fie pentru că ceea ce spuneați nu avea importanță în fața părinților, fie pentru că vă ignorau, pur și simplu. Era frustrant, nu?

Pentru unii, această frustrare nu se estompează cu timpul. Ajunși adulți, au tendința de a comunica excesiv. Pot oferi mai multe detalii decât este necesar, se pot repeta sau pot vorbi despre același subiect ore în șir. Este un mecanism de adaptare – o modalitate de a se asigura că sunt pe deplin înțeleși și apreciat. Este modul lor de a spune „sunt aici și ceea ce am de spus contează”.

Cum vă puteți schimba ca părinte: dacă manifestați acest comportament de a comunica excesiv, acest lucru poate fi legat de dorința de a vă asigura că sunteți pe deplin înțeleși, o tendință dezvoltată în copilărie. Pentru un copil mai mare, asta e cicăleală. Dacă sunteți părinți și conștientizați acest tipar este deja un prim pas important. Iată câteva sugestii pentru a transforma acest comportament într-un stil de comunicare mai eficient și echilibrat:

• încercați înainte de a vorbi să ascultați. Fără să întrerupeți. Puteți face aceste „exerciții” de ascultare cu oricine, nu doar cu copilul, dar mai ales cu el;
• urmăriți limbajul nonverbal al copiluluiv. Exprimarea înseamnă și gesturi, și tonul vocii și expresiile faciale. Apoi fiți atenți cum transmiteți mesajele nonverbale, încercând să proiectați calm și claritate;
• puneți întrebări deschise, care îndeamnă la dialog. Întreabă „Cum te-ai simțit când ți-a spus asta?” și nu „Iar te-ai simțit ofensat când ți-a zis asta?!”
• încercați să simplificați răspunsurile, oferind doar informațiile necesare. Practicați rezumarea ideilor principale și evitați repetarea excesivă.

2. Căutați validare

Copiii care nu s-au simțit niciodată auziți în copilărie caută validarea celorlalți la vârsta adultă. Le cer frecvent celorlalți părerea și au nevoie de aprobarea altora înainte de a lua decizii. Indiferent dacă e vorba despre ceva simplu, ca alegerea unui restaurant pentru cină, sau complex, cum ar fi o schimbare în carieră. Este modul lor de a se asigura că vocea lor este auzită, că prezența lor este observată. Poate fi un obicei greu de schimbat, dar înțelegând de unde vine este primul pas spre schimbare.

Ca părinți, acest comportament se manifestă prin nesiguranța pe care o manifești în a lua decizii care privesc copilul. Părinții care caută validare sunt cei care apelează la părinți sau la prieteni când trebuie să ia o decizie. În cuplu, acest lucru poate produce mult rău… Copilul care are un astfel de părinte nu va avea un model de încredere și autonomie de urmat.

Cum schimbați acest comportament ca părinți: cu pași mici. Începeți cu luarea deciziilor mici, ce țin de aspecte zilnice, fără a cere aprobarea altora. În timp, veți deveni mai siguri în deciziile voastre, lucru pe care copilul îl va simți și din atitudinea voastră. Când faceți alegeri legate de creșterea copilului, reflectați la valorile și nevoile voastre ca părinte. În acest fel, vă vei defini propriile standarde și veți deveni mai puțin dependenți de aprobarea altora. Fiți atenți la cum comunicați în fața copilului. Dacă vă surprindeți cerând validare des, întrebați-vă dacă acea confirmare este cu adevărat necesară. Pe măsură ce vă ajustați acest obicei, veți transmite un model sănătos în care copilul învață să fie încrezător în propriile opinii și să ia decizii bazate pe propria gândire.

3. Aveți dificultăți în a vă exprima gândurile, emoțiile sau nevoile

Ați rămas vreodată fără cuvinte? Ați simțit că pur și simplu nu puteți articula ceea ce aveați în minte? Aceasta este o experiență comună pentru adulții care nu s-au simțit niciodată auziți în copilărie.

Cercetările arată că acei copii care sunt ignorați în mod regulat pot avea dificultăți în a se exprima pe măsură ce cresc. E ca și cum vocea lor a fost înăbușită atât de mult timp încât chiar și ei se luptă să o audă. Le este greu să-și transmită gândurile, emoțiile sau nevoile în mod eficient. Nu este că nu știu ce vor să spună, ci mai degrabă nu sunt siguri dacă cuvintele lor vor fi apreciate sau luate în considerare.

Cum schimbi acest comportament dacă ești părinte: ca părinți, să depășiți acest tipar și să vă încurajați copilul să se exprime liber este un pas important pentru amândoi. Ascultați-l cu atenție fără să interveniți imediat, încurați-l să își exprime liber ideile și sentimentele. Fiți răbdător, mențineți contactul vizual și arătați-i că vă pasă cu adevărat de ceea ce are de spus. Acest tip de ascultare îi va transmite că vocea lui este importantă și că merită să fie ascultat. Ajutați-l să își dezvolte vocabularul emoțional și să recunoască diferențele dintre diverse stări, astfel încât să poată să le exprime clar. Puteți folosi întrebări precum: „Cum te simți legat de asta?” sau „Ce ai vrea să spui?” pentru a-l încuraja să vorbească despre gândurile și emoțiile lui.

4. Aveți o sensibilitate crescută la respingere

Creierul uman este un organ fascinant. Este programat să răspundă la respingerea socială într-o manieră similară cu durerea fizică. Iar pentru cei care au crescut simțindu-se neauziți, această sensibilitate poate fi și mai pronunțată. Ea provine din respingerea constantă cu care s-au confruntat în anii lor de formare. Acești oameni pot percepe respingerea sau critica mai acut, chiar și în situații în care alții ar putea să nu le vadă deloc. S-ar putea să observați acest lucru în relațiile sau interacțiunile lor cu ceilalți – o frică intensă de a spune sau de a face ceva care ar putea duce la respingere.

Ce puteți face ca părinte, pentru copilul vostru: ascultați-l cu atenție și validați-i sentimentele, chiar dacă nu sunteți de acord cu ele. Validarea îi arată că emoțiile lui sunt importante și că poate avea încredere în voi. În loc de a minimiza trăirile lui, încurajați-l să vă spună cum se simte. Asigurați-vă că știe că greșelile sunt o parte naturală a procesului de învățare și nu o cauză de respingere. Învățați-l să vadă greșelile ca pe niște oportunități de creștere și dezvoltare. În acest fel, el va înțelege că imperfecțiunile nu duc la respingere și că este acceptat indiferent de ele.

5. Preferați să evitați conflictele

Nimănui nu-i place cu adevărat conflictul, dar pentru cei care nu s-au simțit niciodată auziți în copilărie, poate fi deosebit de descurajant. De ce? Când opiniile lor au fost respinse sau ignorate în trecut, ar fi putut să perceapă acest lucru ca o formă de dezacord, un posibil conflict de idei. Ca adulți, ar putea face tot posibilul pentru a evita dezacordurile sau confruntările. Preferă să păstreze pacea, decât să riște disconfortul de a nu fi auziți sau înțeleși. Acest lucru poate însemna suprimarea propriilor nevoi, dorințe sau opinii în acest proces.

Cum ar trebui să faceți dacă sunteți părinte: creați un spațiu de încredere în care copilul să simtă că își poate exprima gândurile și emoțiile fără riscul de a fi judecat. Arătați-i că dezacordurile pot fi discutate într-un mod calm și respectuos. Astfel, va învăța că este în regulă să aibă o opinie diferită și că nu trebuie să renunțe la ea doar pentru a evita un conflict. Ajutați-l să identifice și să își exprime propriile emoții legate de o situație de conflict. Dacă, de exemplu, simte frică sau disconfort, arătați-i că aceste emoții sunt normale, dar că ele pot fi exprimate și adresate. Când are de-a face cu o situație tensionată, arați-i copilului cum să își exprime nevoile clar și asertiv. Evitați tonurile ridicate și învățați-l că, deși emoțiile sunt firești, ele pot fi gestionate pentru a păstra discuțiile constructive. Explicați-i că dezacordul nu trebuie să fie un motiv de îngrijorare, ci o oportunitate de înțelegere reciprocă. Și, mai ales, faceți și voi la fel în situații tensionate. Copiii învață mai repede din ceea ce văd, decât din ceea ce le spunem.

Sursa foto: Dreamstime.com