De ce mai multe femei decât bărbați și-au pierdut job-ul în pandemie? „Bărbații sunt stereotipați ca fiind mai puternici fizic și mai adaptabili”

Cifrele arată că în 2020 numărul femeilor care au rămas șomere este mai mare decât numărul bărbaților. De ce s-a întâmplat acest lucru, am încercat să aflăm cu ajutorul unor specialiști în resurse umane și sociologi. În unele joburi, cercetările au arătat că „angajatorii decid să păstreze bărbații pentru că sunt stereotipați ca fiind mai puternici fizic și mai adaptabili. În plus, angajatorii tind să păstreze oameni de același gen cu ei”.

Conform datelor publicate în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în contextul pandemiei, numărul femeilor șomere din România a crescut cu 50%, în timp ce a bărbaților șomeri cu doar 16%.

„Chiar dacă rata șomajului rămâne în continuare mai ridicată în rândul bărbaților, în termeni absoluți două treimi dintre persoanele intrate în șomaj în 2020 au fost femei”, scrie în PNRR.

Am stat de vorbă cu specialiști din domeniul resurselor umane, dar și sociologiei, pentru a înțelege mai bine care au fost factorii care au dus la aceste rezultate, modul în care contextul pandemic a generat aceste cifre, dar și cum se prezintă situația în viitor.

„Structural, situația era deja disproporționată înainte de pandemie”

Sociologul Dani Sandu crede că există mai multe dimensiuni care contribuie la datele de mai sus, iar una dintre ele ține de structura pieței muncii de la noi din țară.

El aduce în vedere faptul că există un gender gap în mai toate statele din Uniunea Europeană, dar, în România, femeile sunt ocupate în mult mai mică măsură decât bărbații (61% față de 80%).

Sandu subliniază faptul că ecartul crește și mai mult, dacă scoatem de la socoteală pe cei ocupați strict în agricultură.

„Din punct de vedere structural, situația era deja disproporționată înainte de pandemie. Faptul că mai multe femei și-au pierdut locul de muncă, deși ele erau oricum mai puține angajate, arată cât de dura este situația”, explică el.

Conform datelor Agenției Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în 2020 au fost înregistrați 13% șomeri în plus, iar repartiția pe sexe dovedește o creștere mai mare a șomajului femeilor (+18%) față de bărbați (+8%).

Raluca Pârvu, business manager, BPI Group, vorbește despre aceste statistici, dar spune că ele nu arată decât parțial realitatea, dacă ținem cont de definiția șomajului înregistrat, folosită de autorități, sau de numărul mare de persoane care lucrează în gospodărie (mai ales femei).

„Cifrele reflectă datele oficiale, adică numărul persoanelor care sunt în evidența statului ca fiind șomere (acele persoane care și-au depus dosar de șomaj). Este foarte probabil ca cifrele reale din economie să indice o diferență mai mică între șomerii bărbați și femei”, completează Bogdan Badea, CEO eJobs România.

Nivelul educațional scăzut favorizează șomajul

Categoriile cele mai afectate de șomaj, așa cum susține Raluca Pârvu, sunt în mod tradițional cele cu nivelul educațional cel mai scăzut, lucrătorii precari.

„Sociologic vorbind, a fi femeie, cu nivel educațional scăzut și din mediul rural, eventual de etnie romă, crește exponențial riscul de a nu avea un loc de muncă”, mai spune specialista în resurse umane.

Un alt factor agravant în materie de șomaj, indiferent de mediu și de sex, este și vârsta. Dani Sandu precizează cum, de cele mai multe ori, femeile cu educație nu își pierd slujbele, ci decid să se retragă, pe când cele fără multă educație ajung în situația de a rămâne fără job, loc de muncă obținut oricum cu mare dificultate.

CEO-ul eJobs confirmă faptul că în 2020 s-au făcut concedieri în industriile în care lucrau multe femei, cum ar fi HoReCa. „În plus, s-au întors în țară multe femei care lucrau în străinătate și care au ajuns să îngroașe rândurile șomerilor de aici”, mai spune el.

Pe de altă parte, Badea menționează cum un domeniu în care lucrează preponderent bărbați, auto/transport, a mers foarte bine, nu au avut loc restructurări, ba chiar au fost făcute angajări noi chiar și în pandemie.

Lista este completată, așa cum adaugă Raluca Pârvu și de industrii afectate de criză precum comerțul, turismul, industria prelucrătoare: „toate sunt angajatori tradiționali pentru populația feminină, atât pentru joburi permanente, cât și sezoniere.”

Motivul familial și tradiționalismul românesc

La nivel global, așa cum precizează Pârvu, cercetările confirmă că pandemia a afectat inegal femeile și bărbații, fie pentru că joburile ocupate de femei au dispărut, fie pentru că acestea au ales (de voie sau de nevoie) să-și părăsească jobul pentru a se îngriji de familie.

„Anxietatea, presiunea au fost resimțite mai puternic de femei în condițiile suprasolicitării și confuziei dintre timpul profesional și cel personal. Pandemia a fost un accelerator neașteptat al unei crize care-și făcea simțită prezența”, zice ea.

Legat de toate aceste aspecte, Sandu vorbește despre motivul familial – cel care spune că rolurile tradiționale de gen atribuie mai multe responsabilități (sau toate) de creșterea copilului și îngrijirea casei mamei/femeii.

Spre exemplu, în clipa în care s-au închis școlile din cauza restricțiilor impuse de pandemie, așa cum susține sociologul, îngrijirea copiilor a fost pusă disproporționat, în cuplu, pe umerii femeii.

„Deseori, această responsabilitate a dus și la decizia femeii (sau a familiei, de comun acord) de a renunța la slujbă și de a se dedica 100% îngrijirii copiilor”, spune el.

Bogdan Badea precizează că România este una dintre țările europene cu cele mai mici diferențe salariale între bărbați și femei, iar discriminarea pe baza de sex la angajare este destul de izolată.

Cu toate astea, diferența de salarizare între genuri, completează Sandu, poate fi un factor în numărul ridicat al femeilor șomere, mai ales în cuplurile cu educație înaltă și valori postmoderne.

„Pentru că femeile sunt plătite, în general, mai puțin pe aceeași muncă, are sens, din punct de vedere economic, uneori, pentru familie, ca persoana cu venitul mai mic să rămână acasă, dacă cineva este nevoit să facă asta. Ceea ce ar fi un răspuns rațional la o structura irațională și discriminatorie a pieței muncii”, subliniază el.

Șomajul femeilor: cum funcționează stereotipurile de gen

Elementul mezo-economic, cel care se referă la organizarea în interiorul firmelor și companiilor, poate fi un factor viabil, așa cum afirmă Sandu.

Sociologul spune că deseori managerii de firme, indiferent de dimensiuni, atunci când simt că trebuie să reducă activitatea și să renunțe la angajați, ei aleg să-i păstreze pe cei pe care-i consideră versatili și adaptabili la a îndeplini multiple activități, nu doar cele pe care le-ar fi îndeplinit într-o perioadă de liniște.

Spre exemplu, un vânzător va trebuie să care cutii, să descarce un camion și să spele pe jos, pentru că magazinul nu-și mai permite trei oameni diferiți pentru toate aceste activități.

„Cercetările arată că angajatorii, în general, decid să păstreze bărbați în astfel de situații, pentru că sunt stereotipați ca fiind mai puternici fizic și mai adaptabili. În plus, angajatorii tind să păstreze oameni de același gen cu ei, ceea ce din nou duce la scăderea angajării pentru femei”, adaugă el.

„Lucrurile reîncep să se echilibreze”

CEO-ul eJobs spune că lucrurile încep să se echilibreze. „Revenim la exemplul HoReCa – în luna mai, 10% din numărul total de joburi de pe eJobs.ro au fost postate de angajatorii din HoReCa.

În plus, la nivelul întregii piețe apar joburi noi, într-un ritm similar cu cel pe care îl știam în 2018-2019 – 33.000 de locuri noi de muncă, doar luna trecută”, menționează Badea.

El crede că situația șomerilor începe să se regleze treptat, dar mai trebuie să așteptăm câteva luni, ca piața să se echilibreze, și abia atunci vom putea spune clar care sunt „victimele pandemiei.”

Față de anul trecut pe vremea asta, Bogdan Badea spune cu certitudine că, în momentul de față, mai toate sectoarele au revenit la un ritm normal de angajări, iar oportunitățile sunt împărțite egal între femei și bărbați.

„Dacă ar fi să numesc o categorie defavorizată, aș spune mai degrabă că este vorba despre segmentul candidaților care au peste 45-50 de ani, nicidecum de femei”, completează el.

Din punct de vedere sociologic, Dani Sandu aduce în vedere posibilitatea unei singure complicații și anume revenirea din criză prin adoptarea mai multor soluții de automatizare tehnologică.

„La criza economică anterioară, revenirea s-a manifestat prin introducerea multor astfel de soluții, ceea ce a redus enorm angajarea în rândul celor cu educație medie sau inferioară și sarcini profesionale rutiniere.

La o prima vedere, în România, un astfel de val de automatizare tehnologică ar dezavantaja mai degrabă bărbații cu educație precară”, spune el.

Cu toate astea, Sandu precizează că natura crizei de acum pare cu totul diferită de cea anterioară, deci valul de retehnologizare este foarte posibil să nu se întâmple.

Ce soluții există

Raluca Pârvu spune că soluțiile vin în egală măsură dinspre mediul privat (revenirea economiei pe creștere) cât și dinspre statul român, prin sprijinirea femeilor pentru intrarea sau revenirea în viața activă.

Specialista în resurse umane oferă câteva exemple pot fi căutate mijloace prin care locurile de muncă familiale să intre în legalitate (bone, îngrijire bătrâni, bolnavi, menaj) pe termen lung, e mare nevoie de o mai bună pregătire profesională, cum ar fi învățământul dual.

Astfel, sistemul de educație poate să furnizeze personal calificat industriei locale, în loc să se complacă în abandonul școlar autoritățile locale au o mare responsabilitate și trebuie să îmbunătățească soluțiile educaționale pentru copii (creșe, grădinițe) pentru a spera ca femeile să se întoarcă la muncă.