Un nou Grigorescu în arta românească? Povestea fascinantă a unui artist care ar fi meritat mai mult – la Art Safari, din 7 martie!

Odată cu noua ediție, Art Safari readuce în atenție un alt mare maestru al artei românești, cu un nume a căzut în uitare: Ioan Andreescu. Întrebat odată ce crede despre Ioan Andreescu (1850-1882), Nicolae Grigorescu a răspuns: „Andreescu este cel mai mare artist pe care l-a avut țara, socotindu-mă chiar şi pe mine. Dacă ar fi trăit, ar fi devenit fără îndoială marele nostru artist național.” (Radu Bogdan, Ion Andreescu, Editura Meridiane, 1961).

Timpul nu a fost de partea lui. S-a stins din viață la 32 de ani, înainte ca „restrânsa lui faimă să apuce să se răspândească, înainte ca puterea sa de creație să dea acel rod îmbelşugat, capabil să exercite o influență asupra publicului larg și a pictorilor contemporani, aşa cum s-a întâmplat cu Grigorescu”. Art Safari îi dedică în această primăvară o expoziție-retrospectivă ce marchează 175 de ani de la naștere.

Revelația artei lui Grigorescu și a Școlii franceze

Ioan Andreescu s-a născut la 15/27 februarie 1850, în Bucureşti, dintr-o familie de negustori înstăriți, care avea să-şi piardă averea în anii când viitorul artist îşi făcea studiile secundare. Bănuindu-şi oarecare talent şi nevoit să-şi ajute părinţii şi frații, în 1869 Andreescu profită de înființarea la Şcoala de arte frumoase condusă de Theodor Aman a unei secțiuni de desen liniar şi caligrafie şi urmează cei trei ani de cursuri.

După absolvire, reuşeşte cu multă greutate să fie numit profesor la catedra seminarului din Buzău. Pornit la drum cu gândul modest de a se întreține dintr-o carieră de profesor de desen în provincie, construcția interioară a lui Ioan Andreescu avea să se reorganizeze hotărât, pentru a răspunde chemării artistice.

Întâmplarea face ca numai câteva luni mai târziu, la începutul lui 1873, în plină vacanță de iarnă, când Andreescu se afla la Bucureşti, să se deschidă expoziția «Societății amicilor bellelor arte», importantă retrospectivă de opere românești şi străine, provenind din mai toate colecțiile particulare, existente pe acea vreme la noi. Printre altele, aproape 150 de tablouri de Grigorescu, lucrate la Barbizon şi în țară. Vizitând expoziția și remarcând peisajele grigoresciene, infuzate cu modernitatea școlii franceze de la Barbizon, Andreescu devine conștient de talentul său și decide că trebuie să facă pictură.

„În decursul următorilor zece ani, creația sa evoluează impresionant și atinge culmi nebănuite care marchează profund arta românească, orientând pentru prima dată actul creativ-artistic către o scară de valori ce pune mai presus emoția și expresivitatea decât suprafața și rigorile academice. Începând cu Andreescu, arta românească își va clădi cele mai însemnate caractere artistice, având la bază principiul libertății artistului de a-și explora propriile trăiri, creând condiții pentru apariția unor vârfuri precum Ștefan Luchian sau Nicolae Tonitza”, declară Maria Munteanu, curatoarea expoziției „Ioan Andreescu. Adevărul și imaginația”.

Pe urmele lui Corot, Courbet și Rousseau

La sfârșitul anului 1878, Ioan Andreescu avea un mic cerc de prieteni şi de cunoscuți care-l admirau. Cu ajutorul lor şi cu sprijinul lui Grigorescu, pe care între timp îl cunoscuse personal – obține o bursă și, în primele zile ale anului următor, pleacă să-şi desăvârșească studiile la Paris.

În Franța, Andreescu sosea ca un artist format. În multe din lucrările pictate la Buzău, în „Târgul de Drăgaică”, în „Marginea de sat” (distrus de bombardamentele hitleriste din august 1944), în „Cumpăna satului”, atinsese nivelul unei remarcabile măiestrii. Nu este de mirare că în 1879, Andreescu este admis printre expozanții Salonului din Paris unde se prezintă cu două lucrări: „Începutul primăverii” şi „Bâlci în România” (probabil «Târgul de Drăgaică»). A doua fusese adusă din țară, prima era însă pictată la Barbizon. Aici se stabilise artistul, după ce studiase câteva luni, lucrând după model, în atelierele Academiei libere Julian, din metropola Franței.

Interesul lui pentru peisaj, dorința de a picta nestingherit în mijlocul naturii, poate şi îndemnul lui Grigorescu, l-au făcut să prefere modestul cătun de la marginea pădurii Fontainebleau, căruia cei mai vestiți pictori ai Franței, Corot, Courbet, Rousseau, Millet, Daubigny, Diaz, Troyon, i-au creat o faimă universală.

Succesul se întrezărește spre finalul vieții

Spre finalul vieții, singura expoziție pe care Ioan Andreescu a avut-o se bucură de succes, cronicile îl laudă, o bună parte din tablouri sunt vândute, însă nu mai are prilejul să profite de faima ce începuse să i se creeze. Zăcea țintuit pe patul de suferință. Continua să picteze flori, singurele modele ce-i stăteau la îndemână, şi lucra la autoportretul său, rămas neterminat.

Privindu-l, capul pleşuv îmbătrânit peste măsură, fața mistuită de chin şi cu privirea aprinsă de febră ne dezvăluie condiția tragică a unei vieți ce urma să se sfârșească prematur. În după-amiaza zilei de 22 octombrie/3 noiembrie 1882, Andreescu închidea ochii într-o casă din Strada Sf. Gheorghe Nou, din Bucureşti. Peste puțin timp, ar fi împlinit 33 de ani.

Doar aproximativ 200 de lucrări sunt cunoscute!

Expoziția de la Art Safari, organizată la 175 de ani de la nașterea marelui artist, își asumă dificila misiune de a reuni pentru public o bună parte din cele mai importante lucrări semnate de Ioan Andreescu, răspândite în colecții muzeale și particulare.

„Cu o operă cunoscută restrânsă, care însumează puțin peste 200 de picturi, Andreescu este pe cât de valoros, pe atât de rar întâlnit, iar organizarea unei expoziții dedicate este pentru public un prilej aparte de cunoaștere și de aprofundare a creației sale remarcabile.  Autentic, profund, melancolic, cu o viziune despre lume severă, realistă, dar de o sensibilitate uimitoare și plină de emoție, Ioan Andreescu rămâne, alături de Grigorescu, unul dintre cei mai mari artiști români, iar opera sa își păstrează, la mai bine de un secol, capacitatea de a impresiona privitorul contemporan. Expoziția de la Art Safari crează oportunitatea excepțională de a vedea laolaltă un număr semnificativ de lucrări rămase de la marele peisagist și de a privi, astfel, opera artistului în ansamblul său, de la timida perioadă de debut și până la succesul atins la singura expoziție personală a lui Andreescu, în 1882, cu câteva luni înainte de dispariția sa”, adaugă Maria Munteanu.

Importante instituții culturale din România se alătură ca parteneri și împrumută lucrări de pictură și grafică pentru articularea unei viziuni cât mai cuprinzătoare asupra operei marelui artist: Muzeul Național de Artă al României, Biblioteca Academiei Române, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Național Timișoara, Muzeul de Artă Constanța, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Complexul Muzeal Arad, Muzeul Orașului Lipova, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Muzeul Bucovinei și Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

Programul noii ediții Art Safari

Expoziția va putea fi văzută în perioada 7 martie-27 iulie, în cadrul sezonului Art Safari Keep the Art Beat,cel mai amplu eveniment expozițional dedicat artei din România (dar și din Europa de Est).

Programul cuprinde retrospective aniversare ale maeștrilor artei românești, Ioan Andreescu și Ion Țuculescu, Pictori uitați – comori ascunse ale artei românești, Young Blood 4.0, dedicat noului val de artiști contemporani, dar și „Împotriva curentului” – o expoziție de fotografie.

Poveștile artei sunt redate publicului prin experiențe speciale marca Art Safari: tururi ghidate nocturne și de zi, ateliere de artă pentru adulți și copii, brunch-uri duminicale.

În cele 15 ediții de până acum, Art Safari a înregistrat aproximativ 1 milion de vizitatori.

Parteneriat media