VIDEOINTERVIU „Am ales un singur canal de comunicare și anume Fox News…” Trucul la care a apelat românca ce a fost 13 ani purtătoare de cuvânt la NATO ca să-i transmită un mesaj lui Trump

„Donald Trump are idei foarte simple și clare, dar poate fi convins prin fapte și acțiuni”, spune Oana Lungescu, fosta purtătoare de cuvânt a NATO între 2010 și 2023. Într-un interviu pentru publicul HotNews, fosta oficială a Alianței Nord-Atlantice a dezvăluit și un truc pe care l-a folosit în 2019. 

• Europa ar avea nevoie 300.000 de soldați în plus și aproximativ 1.400 de tancuri dacă SUA și-ar limita participarea la apărarea continentului. Plus o contribuție medie a statelor de 4% din PIB, explică fosta purtătoare de cuvânt de la NATO.
• Oana Lungescu este în prezent distinguished fellow al Royal United Services Institute, un think tank specializat pe apărare și securitate din Marea Britanie. Între 2010 și 2023, ea a fost purtător de cuvânt al NATO, fiind prima femeie și prima persoană din estul Europei care a deținut această funcție. 

Mesaj corect, îmbrăcat brutal

– Ați fost 13 ani purtătoare de cuvânt a NATO și vă întreb cum ați gestionat relația cu Donald Trump în precedentul mandat al acestuia la Casa Albă? Pentru că și atunci au existat declarații ale președintelui american că aliații NATO nu cheltuiesc suficienți bani, că profită de Statele Unite, că s-ar putea retrage din alianță. 
– Oana Lungescu: A fost o perioadă zbuciumată, uneori foarte tensionată, pe care am abordat-o ca parte a echipei secretarului general Jens Stoltenberg. În primul rând a trebuit să analizăm cu calm care sunt mesajele principale ale președintelui Donald Trump, dincolo de retorică, iar principalul mesaj era faptul că statele europene trebuie să cheltuiască mai mult pentru propria apărare. Sigur, mesajul era exprimat într-o manieră uneori brutală, chiar șocantă, dar era un mesaj corect. 

Acest mesaj al importanței cheltuielilor de apărare ale europenilor vine de la Eisenhower, de la președintele Kennedy, Obama și, evident, Biden.

Mesajul a fost luat în serios de către NATO și a dus la creșterea substanțială a cheltuielilor de apărare, astfel încât la sfârșitul administrației Biden, două treimi din cei 32 de aliați au ajuns să cheltuiască cel puțin 2% din PIB pentru apărare. Mulți chiar un procent mai mare. 

Tema aceasta a revenit mai arzătoare în timpul celei de-a doua administrație Trump. 

Cum se transmite un mesaj puternic către Donald Trump: 100 de miliarde de dolari

– A existat un episod când ați ales un canal de comunicare cu Donald Trump prin intermediul televiziunii Fox News pentru că știați că acolo se uită președintele american. Puteți să-mi detaliați?
– E important ca atunci când comunici cu lideri naționali să alegi platformele pe care sunt ei: la fel cu orice fel de audiență. Știm cu toții că președintele Trump apreciază Fox, de aceea la începutul lui 2019 când m-am aflat la Washington în compania domnului secretar general Stoltenberg, și pregăteam o întâlnire ministerială care marca 70 de ani de la crearea NATO. 

Am ales un singur interviu, cu un singur canal de comunicare și anume un interviu la Fox Sunday (emisiune de pe televiziunea americană Fox News) pe care l-a dat secretarul general NATO, cu singură cifră foarte clară pe care a transmis-o: 100 miliarde de dolari, sumă pe care trebuiau să o cheltuiască aliații NATO până la sfârșitul anului 2019. 

Trump e convins de rezultate

În contextul insistențelor președintelui Trump pentru sporirea cheltuielilor de apărare, la câteva minute după acest interviu, președintele Trump a postat pe Twitter că apreciază declarațiile secretarului general și faptul că i-a dat credit pentru această insistență care, iată, duce la rezultate făcând astfel încât NATO să fie mai unit și mai puternic ca oricând. 

Trebuie să avem în vedere că domnul Trump sigur are idei foarte clare privind ceea ce-și dorește, dar în același timp poate să aibă poziții care evoluează în timp. Și poate fi convins, de fapte, de acțiuni. Și lucrul acesta s-a întâmplat de fapt. 

În campania din 2016, Donald Trump vorbea despre NATO ca despre o alianță perimată, care nu mai are sens, iar în 2019 a descris NATO ca o alianță care servește o cauză importantă și chiar l-a criticat pe președintele Macron care, în aceeași perioadă, vorbea despre NATO că se află în „moarte cerebrală”. A spus că sunt declarați insultătoare.

Deci și-a dat seama că declarațiile lui au fost luate în serios, au fost ascultate, iar acest lucru a dus la o evoluție a poziției de atunci. 

„Vrea să fie un președinte pacificator”

– Acum suntem din nou cu Donald Trump la Casa Albă care are o poziție chiar mai dură decât în primul mandat. Ce s-a schimbat între timp?
– A doua administrație Trump este mult mai radicală, mai rapidă și poate chiar mai ideologică decât prima administrație.  

Ce s-a schimbat este că președintele Trump nu s-a așteptat să câștige alegerile din 2016, dar a fost mult mai pregătit, alături de echipa lui, când a câștigat cel de-a doilea mandat. Vedem această succesiune foarte rapidă de decizii și care îi pregătesc într-un fel poziția istorică, modul cum va rămâne în istorie.

Vrea să fie un președinte pacificator, care aduce pacea în Orientul Mijlociu și în Ucraina, eforturi care deocamdată nu s-au soldat cu succes. Dar își continuă în același timp și campania pentru cheltuieli de apărare mult mai ridicate: acum vorbim de 5% din PIB.

– Un procent foarte mare pentru o țară precum România.
– Mult, dar în același timp trebuie să ne uităm și la context: trăim într-o lume care este în cea mai periculoasă situație internațională de la cel de-al Doilea Război Mondial și o lume în care toate puterile globale se înarmează în mod rapid și fără niciun fel de limită.

Țările codașe din NATO în ceea ce privește alocarea banilor pentru apărare

– Care sunt țările din NATO care au rămas cel mai în urmă cu cheltuielile de apărare? Cine cheltuiește prea puțin, cine cheltuiește mai mult?
– În general, țările occidentale cheltuiesc mai puțin și cu cât te apropii mai mult de Rusia, cheltuielile sunt mai mari. 

Sub 2% din PIB, țările care sunt codașe în clasamentul NATO privind cheltuielile de apărare sunt Spania, Italia, Belgia, Croația, Luxemburg. 

Polonia este țara care investește cel mai mult pentru apărare, cu peste 4%, de asemenea, țările baltice anunță contribuții suplimentare. 

Recent, președintele Finlandei a anunțat că Finlanda va cheltui cel puțin 3% din PIB pentru apărare. Danemarca, evident, Germania, care a anunțat acum un program de 1.000 de miliarde de euro pentru apărare. 

Deci sunt anunțuri care arată că tendința este între 3 și 4% din PIB pentru apărare.

„Prosperitatea se bazează pe securitate”

– Presupun că au existat discuții cu aceste state. Cum motivau că nu alocă suficienți bani pentru apărare?
– Sunt decizii complicate pentru orice guvern referitoare la cum se alocă diverse sume din buget într-o perioadă economică uneori complicată. În primul rând ar trebui să recunoască că prosperitatea se bazează pe securitate.  

Nu trebuie decât să te uiți la ce se întâmplă în Ucraina, să-ți dai seama că poți să investești foarte mult pentru servicii sociale, grădinițe, școli, spitale, dar dacă nu ai pace aceste servicii nu vor fi eficiente dacă nu-ți asiguri pacea. 

În același timp, investițiile de apărare se bazează pe estimări concrete a necesităților, care sunt capacitățile necesare pentru apărarea fiecărei țări în parte și pentru apărarea alianței în totalitate.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani și în ultimele luni este că s-au finalizat planurile de apărare NATO pentru fiecare țară și fiecare regiune a Alianței în parte, care sunt bazate și pe lecțiile învățate din războiul din Ucraina. 

Aceste planuri arată și capacitățile de care dispunem, dar și golurile și cum umplem golurile în perioada următoare. Apoi, aceste cerințe sunt estimate, au un preț și de aici ajungem la 2-3-4% sau mai mult pentru apărare. Realitatea arată că avem multe goluri în ceea ce privește apărarea țărilor europene. 

Cum știm că banii pentru înzestrarea militară nu se duc pe salariile generalilor

– Există români care, pe bună dreptate, se pot întreba: noi facem un efort pentru a aloca acești bani, dar ce garanții avem, de exemplu, că banii nu sunt folosiți pentru creșterea salariilor generalilor? Adică cine stabilește pe ce se cheltuiesc aceste sume?
– Sunt niște cerințe stabilite de NATO pentru fiecare țară aliată în parte și fiecare țară, într-un proces consultativ cu toate țările aliate, acceptă aceste cerințe sau le analizează. Dar pînă la urmă trebuie realizate planurile de apărare ale NATO, nu e vorba de salariile generalilor. 

Sigur, e vorba de bani din bugetul național al fiecărei țări, deci sunt și decizii naționale.

„Realitatea este că fără americani este practic imposibil ca europenii să se apere singuri, cel puțin pentru următorul deceniu”

– Dați-mi câteva exemple concrete de goluri în apărarea țărilor NATO.
– De exemplu, ar fi nevoie de 300.000 de soldați în plus pentru toată Europa, dacă, de exemplu, Statele Unite și-ar limita participarea la apărarea Europei. De asemenea, ar fi nevoie, de 1.400 de tancuri în plus și de o investiție de apărare de cel puțin 4% din PIB. 

Este nevoie să continuăm să investim mai mult în propria apărare, mai ales dacă dorim să menținem angajamentul american pentru apărarea continentului, care este până la urmă un angajament vital. 

Pentru că realitatea este că fără americani este practic imposibil ca europenii să se apere singuri, cel puțin pentru următorul deceniu.

În următorii 3 până la 5 ani ne putem aștepta ca Rusia să se înarmeze, să-și reformeze forțele armate și, în funcție de ceea ce se întâmplă în Ucraina, să relanseze un atac nu numai în Ucraina, dar și poate în altă parte, în Europa.

– Ce le lipsește europenilor de nu se pot apăra fără americani? Cum funcționează interconectarea asta atât de strânsă între țările europene și americani, astfel încât fără Statele Unite, unele lucruri nu pot funcționa?
– Pe de o parte, în interiorul Alianței Nord-Atlantice lucrăm împreună. Este ceea ce se numește interoperabilitate. Realitatea este că, atât pentru europeni, cât și pentru americani, securitatea spațiului euroatlantic este legată, nu poate fi izolată. 

Apoi, Statele Unite, care reprezintă singura supraputere globală, au anumite capacități care nu există în Europa decât prin americani, cum ar fi de exemplu apărarea antiaeriană, rachetele Patriot. Există și anumite capacități europene, dar nu sunt suficiente. După aceea, transportul greu, avioane mari de transport care au capacitatea de a alimenta cu combustibil, în zbor, avioanele de luptă.

De asemenea, anumite tipuri de muniție, precum și cantitățile necesare. Pentru că am văzut cât de repede se poate consuma muniția, de exemplu, într-un război intens, de durată, cum este cel din Ucraina.

Care este rolul României în NATO

– Ca să ajungem la România: Cu ce participăm noi la această alianță? Unde suntem noi buni, ca să spun așa?
– România e un membru important al Alianței, nu numai datorită poziției strategice, a pregătirii forțelor armate române, dar și datorită faptului că întotdeauna a existat un consens politic în România, indiferent de cine s-a aflat la putere, privind importanța NATO și a apartenenței la această alianță.

Am întâlnit foarte mulți soldați, ofițeri români pe teatre de luptă dificile, cum a fost cel din Afganistan, dar și în în Balcani. 

România, evident, contribuie la grupul de luptă NATO multinațional din Polonia, în același timp găzduind un grup de luptă condus de Franța. Deci participă în foarte multe feluri și evident, face parte și din dialogul politic care este foarte important la NATO, pentru că deciziile se iau în consens.

– Dacă vorbim de pregătirile de război, România are o infrastructură deficitară. Nici pe timp de pace nu poți ajunge prea ușor dintr-o parte în alta a țării. De asemenea, când vorbim despre România, vorbim despre o industrie de armament care nu prea există. Cum se văd aceste lucruri la nivelul Alianței?
– Infrastructura este, într-adevăr, un aspect foarte important pentru ceea ce se numește mobilitate militară. Deci este absolut esențial pentru securitatea României ca această infrastructură să existe, să fie solidă, să fie capabilă de a primi, știu eu, tancuri sau vehicule blindate cu o anumită greutate. 

Am văzut, evident, discuțiile de lungă durată privind construirea podului de la Voila, către baza militară de la Cincu, unde se află forțele franceze. Sunt decizii absolut vitale, care trebuie luate.

De aceea aș spune că este un moment absolut crucial acum pentru România, de a utiliza fonduri europene, care, iată, sunt acum puse pe masă cu mult mai mare flexibilitate și sunt decizii importante luate de Uniunea Europeană pentru apărarea Europei.

– În ceea ce privește industria de apărare, iarăși vorbim despre linii de producție, vorbim de capacitatea de a produce muniție și ele nu există încă. Este un semnal negativ pe care l-a dat România, NATO. Cum a fost perceput acest lucru?
– Cred că este, în primul rând, vorba de ocazii pierdute, în sensul că există anumite capacități, există o anumită istorie a industriei de armament în România, există forță de muncă calificată, deci toate aceste atuuri trebuie puse împreună și folosite. 

Este un moment de care trebuie profitat în interesul României și a economiei României și în interesul securității României și pe întregul continent.

A perceput NATO în vreun fel pericolul Georgescu?

– România a avut o situație în care un candidat la prezidențiale era să-i spunem „NATO-sceptic”, dădea de înțeles că România ar putea părăsi alianța, s-a clasat pe primul loc în primul tur al alegerilor prezidențiale. Există niște becuri roșii care se aprind în alianță în astfel de situații?
– Alegerile sunt decizii naționale și care se află în mâna cetățenilor români. Nimeni nu poate interveni în ceea ce privește alegerile, dar sigur cred că a existat o oarecare neînțelegere, în sensul că România, care este o țară aliată care este foarte respectată, ar putea dori să pășească în afara alianței într-un moment așa de complicat, în care alte țări doresc să intre în alianță. Sunt niște semne de întrebare când cineva spune că trebuie să ne bazăm pe „înțelepciunea Rusiei”.

– Spuneați că deciziile NATO se iau prin consens, dar cum se armonizează acest lucru cu situații precum Orban care a avut multe declarații împotriva deciziilor NATO. Despre Rusia, de exemplu.
– Nu știu exact dacă există multe declarații ale premierului Orban împotriva deciziilor NATO. Dar toate deciziile din alianță sunt luate prin co-prin consens, inclusiv cu participarea Ungariei. Nu e întotdeauna simplu. E un proces, care uneori poate dura mult, trebuie să fie negocieri cum s-a întâmplat de exemplu, în momentul cererii de aderare a Finlandei și Suediei la NATO. Au fost discuții prelungite, pe de o parte cu Turcia și pe de altă parte cu Ungaria. 

Dar până la urmă aceste discuții au dus la aderarea ambelor țări și deci toate cele 32 de țări stau acum cu aceleași drepturi în jurul mesei consiliului nord-atlantic. 

– Mulți oameni se întreabă dacă viitorul va aduce un război în care va fi implicată alianța NATO iar dușmanul, Rusia. Cum vedeți dumneavoastră probabilitatea unui război cu Rusia?
– Tot sensul Alianței Nord-Atlantice este de a preîntâmpina un război, de a preîntâmpina un război în Europa și în spațiul euroatlantic iar acest obiectiv a fost realizat aproape 80 de ani. 

Miza eforturilor actuale, inclusiv de a spori investițiile în apărare, este tocmai de a menține pacea. Dar sigur că lucrurile acestea nu se întâmplă de la sine. Tocmai de aceea e important să ne pregătim, pentru că până la urmă, atât aliații noștri, Statele Unite, cât și adversarii noștri, Rusia, China, Iranul, Coreea de Nord, nu respectă decât forța. Slăbiciunea este o invitație la agresiune.

E nevoie atât de întărirea capacităților fizice, concrete, de a preîntâmpina un război, dar și de cele psihice, mentale, dorința oamenilor de a-și apăra țara.

Deci e vorba și de această reziliență despre care se vorbește destul de mult în ultima vreme.

Cum se pregătesc suedezii de situații de criză, precum războiul

– Ce presupune această capacitate a populației de a fi pregătită de un conflict?
– În primul rând, presupune o mai mare coeziune și pregătire de-a lungul timpului. Din nou, lucrurile acestea nu se întâmplă peste noapte. 

Aș lua exemplul Suediei: de foarte mulți ani autoritățile pregătesc un fel de buletin, o cărticică care se numește „Ce să faci în timp de criză sau conflict?” care este dată fiecărui cetățean suedez și care arată foarte simplu și concret ce trebuie să faci în cazul unei situații de criză. Nu neapărat un război, pot fi inundații, incendii, atac cibernetic. 

Deci tocmai pentru a nu crea panică, autoritățile fac tot ceea ce e posibil de a pregăti oamenii dinainte. De exemplu, să aibă suficiente stocuri pentru primele 72 ore ale unei crize, când autoritățile naționale vor fi întotdeauna concentrate asupra crizei, mai curând decât asupra necesităților fiecărui individ în parte.

Să aibă suficientă apă, alimente, baterii pentru radio și așa mai departe.

– Și credeți că găsim acum în cămara fiecărui suedez alimente și alte lucruri pentru 72 de ore?
– Da, cred că oamenii sunt pregătiți în Suedia. La fel, în Finlanda, de exemplu, se face acum o evidență a tuturor adăposturilor de apărare în stații de metrou, dar și în fiecare clădire care se construiește. Deci sunt lucruri foarte simple uneori, nu e vorba de mari investiții. Deci nu e vorba de mari investiții, trebuie pur și simplu să te gândești la ele și să fii pregătit. 

Din acest punct de vedere, România are foarte multe de învățat de la țări precum Suedia sau Finlanda.

– Credeți că în 2025 armata obligatorie este o soluție? 
– Sunt decizii naționale, NATO nu impune nimănui ce să facă și care sunt măsurile. Acestea sunt cele mai adecvate pentru fiecare societate în parte. 

Finlanda are armată obligatorie pentru bărbați și voluntară pentru femei. Norvegia sau țările baltice fac antrenamente foarte frecvente pentru rezerviști. 

Din ce în ce mai mult se vorbește de integrare a femeilor, de exemplu în Norvegia. Există o unitate specială numai de femei pentru forțe speciale.

Există foarte multe modele care pot fi utilizate, unele pot fi adecvate pentru România, altele nu. 

Cazul oficialilor americani care discutau pe Signal cum să bombardeze o țară

– Probabil că ați văzut și dumneavoastră știrea despre oficialii americani care vorbeau pe Signal despre bombardarea unei țări, a Yemenului. Vă întreb în calitate de specialist în securitate și de fost oficial NATO. Când ați văzut această știre la ce v-ați gândit?
– Că trebuie să fii foarte atent cu orice fel de informație clasificată, mai ales când e vorba de lansarea unui atac asupra unui alt stat. 

E normal, se întâmplă uneori ca o anumită discuție să înceapă pe un grup de Signal sau WhatsApp. Și dacă îți dai seama că deviază către aspecte care sunt clasificate, pentru NATO de exemplu, totdeauna spui: „bun, hai să trecem pe comunicarea clasificată”. Există aceste rețele de comunicare clasificată care sunt foarte bine apărate și izolate de orice fel de interferență externă. 

Deci da nu este un mod de comunicare pe care l-aș recomanda pentru orice fel de informație clasificată. Sunt reguli foarte stricte în NATO, pe care totdeauna le-am respectat când am lucrat pentru Alianță, pentru că știam care este miza.