Europa către mințile sclipitoare ale Americii: „Veniți la noi. Vă acordăm azil științific”

Cadou nesperat pentru europeni: șansa de a racola cercetători de top dintr-o Americă bulversată de războiul Casei Albe cu universitățile de elită. De aici și puzderia de scrisori deschise, redirijările febrile de fonduri, programele noi de cercetare, declarațiile politice. Limbile sunt diferite, mesajul e același: „Veniți la noi. Vă acordăm azil științific”. 

Acest articol face parte dintr-o serie realizată prin utilizarea arhivei digitale Ziarele Arcanum, în care puteți parcurge 150 de ani de istorie a României, așa cum a fost ea consemnată în fiecare epocă prin lentila jurnaliștilor vremii, a publiciștilor, scriitorilor și ideologilor de toate orientările.

„E ca un cutremur în epicentrul lumii științifice […]. Astfel de șocuri sunt relativ rare, iar Norvegia trebuie să profite de oportunitate atât timp cât ea există”, scria la începutul anului un profesor norvegian de științe politice, Tore Wig, în cotidianul Morgenbladet. „Putem construi viitorul Norvegiei cu mințile alungate de Trump”. 

Același lucru îl spun, în alte formulări, și universitari din Franța, Germania ori Italia. La sfârșit de martie, miniștrii de resort din mai multe țări UE, printre care și România, au cerut comisarului pentru Cercetare, Ekaterina Zaharieva, „să acționeze imediat” pentru ca Europa să poată atrage „oameni străluciți care ar putea suferi din cauza interferențelor în cercetările lor și a tăierilor brutale de fonduri”. Scrisoarea miniștrilor cercetării, al cărui text nu a fost făcut public, nu menționează explicit Statele Unite. 

„Veniți la noi”, un mesajul cu care SUA au ajuns o superputere științifică

Ar putea fi 2025, într-adevăr, un punct de inflexiune? Exodul de talente din secolul XX dinspre Europa spre America – fenomen fără precedent, ca anvergură, în istorie – a mutat centrul de gravitație al cercetării științifice peste Atlantic. I s-a spus, de-a lungul timpului, „brain drain”, „brain migration”, „brain export”, „brain exodus”, „exodus of talent” și, mai nou, „loss of human capital”. 

„Veniți la noi” e chiar mesajul pe care Statele Unite l-au transmis dintotdeauna celor prigoniți, desconsiderați ori lipsiți de resurse în țările lor – fie ei universitari, ingineri, inventatori, sociologi, istorici, artiști. Iar cei care nu și-au găsit locul acasă au înflorit și au dat patriei adoptive ce-au avut mai bun. America este astăzi superputerea științifică a lumii și datorită lor. Exemplele constant citate sunt proiectul Manhattan – construcția primei bombe atomice, care n-ar fi fost posibilă în doar câțiva ani fără formidabilul contingent de minți științifice europene – și programul Apollo în cadrul căruia a avut loc prima călătorie pe Lună. 

Dacă premiile Nobel sunt un indicator, ne putem face o idee despre contribuția oamenilor de știință imigranți la incontestabila supremație științifică a Statelor Unite. Peste 25% dintre cetățenii americani cărora le-a fost decernat premiul Nobel pentru fizică, chimie, medicină și economie s-au născut în alte țări. 

Cazul lui Palade, singurul laureat al unui Nobel științific de origine română

Unii au fondat întregi discipline științifice. De pildă George Emil Palade, părintele biologiei celulare moderne, s-a născut în 1912 la Iași, a făcut Medicina la București, a lucrat ca medic internist la spitalul Colentina și a părăsit țara în 1946, după instaurarea comunismului, pentru studii doctorale în Statele Unite.

Lui Palade, care a descoperit ribozomii – acei corpusculi în care celulele sintetizează proteinele – i-a fost decernat în 1974 premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. Presa comunistă a aplaudat copios: 

„Premiul Nobel acordat profesorului Palade reprezintă și o distincție acordată inteligenței creatoare a poporului nostru, care prin acest ilustru reprezentant continuă linia unor străluciți înaintași care au dus faima țării noastre în întreaga lume”, scria în 1974 revista „Magazin”. 

Într-un articol de o pagină de revistă, „Tribuna” a descris în detaliu ceremonia Nobel, programul laureaților, banchetul. A descris până și „o emisiune în culori” difuzată de televiziunea suedeză despre noii laureați Nobel.

„Pentru un participant român, festivitățile Nobel 1974 au avut, în afara valorilor lor istorice, o semnificație națională cu ecouri sufletești adânci”, concluziona autorul.

În realitate, Palade n-ar fi putut face descoperirile pe care le-a făcut dacă n-ar fi părăsit România. De ce a ales să plece? 

„Aveam sentimentul că nu știu destul, și că dacă vreau cu adevărat să fac ceva semnificativ trebuie să merg în altă parte – adică în acele locuri unde se desfășoară activități științifice cu adevărat interesante”, spunea Palade, singurul laureat al unui Nobel științific de origine română, într-un interviu din 2002. 

Palade a descris, astfel, ceea ce literatura de specialitate numește „pull factor”, forța de atracție a țărilor-magnet, iar aici Statele Unite au o lungă tradiție în a așterne covorul roșu pentru oamenii valoroși – le oferă deplină libertate academică, un întreg ecosistem care recompensează competitivitatea științifică și, nu în ultimul rând, bani pentru cercetare din surse publice și private. 

La celălalt capăt al migrației e așa-numitul „push factor” – toate forțele care-i fac pe oamenii ca Palade „să meargă în altă parte”. În Europa am avut, în secolul trecut, două războaie mondiale, prigoana evreilor și, pe deasupra, regimurile totalitare din Centrul și Estul Europei, cu tot ce-au însemnat ele – de la marginalizarea intelectualilor la sărăcia resurselor ori controlul ideologic. 

După exodul masiv din secolul trecut, Europa a coborât pe al doilea loc în lume, după Statele Unite, în materie de cercetare și inovație. Azi UE alocă circa 2% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, aproape jumătate față de Statele Unite, conform The Economist, care menționează că Europa rămâne în urmă, în vreme ce China și India sunt în ascensiune, și în privința unui index „Nature” care ia în calcul numărul de citări din 145 de jurnale științifice. 

„Statele Unite au vrut să construiască cele mai redutabile bombe și să vindece cele mai crunte boli”

Deodată, însă, în America au apărut două forțe care îi fac pe cercetători și universitari – în special pe cei fără cetățenie americană sau cu dublă cetățenie – să se gândească la plecare. Prima forță ține de tăierea abruptă a fondurilor federale pentru programe aflate în derulare. A doua de controlul ideologic pe care Casa Albă caută să-l exercite asupra unora dintre programele finanțate din bugetul public. Discipline și direcții de cercetare indezirabile, sau dezaliniate de la prioritățile actualei guvernări, sunt puse la index, de la studiile climatice la studiile de gen. 

În total, cercetarea americană a beneficiat de fonduri federale totale de 60 mld. euro în 2023, explică The New York Times – de 30 de ori mai mult decât la începutul anilor ‘50 – pentru că „Statele Unite au vrut să construiască cele mai redutabile bombe și să vindece cele mai crunte boli, să exploreze cele mai îndepărtate colțuri ale sistemului solar și să cultive cele mai mănoase recolte”. 

Guvernul federal a dat banii, universitățile i-au luat. Au construit cele mai performante centre de cercetare din lume – irezistibil magnet pentru minți strălucite – și au devenit dependente de acești bani. Astăzi aceste fonduri sunt pârghia prin care noua administrație forțează reforme universitare care, la nivel declarativ, vizează combaterea antisemitismului; în practică, condițiile pentru continuarea finanțărilor țin de prioritățile ideologice ale actualei administrații. 

Universitatea Columbia a acceptat condițiile impuse și a păstrat accesul la 400 mil. $ fonduri federale pentru cercetare. Universitatea Harvard, care nu a acceptat condițiile, a pierdut deja 2,2 mld. $ – și ar putea pierde, în total, finanțări guvernamentale de până la 9 mld. $. Columbia și Harvard sunt doar două dintre universitățile de pe listă. Iar tăierea finanțărilor federale înseamnă, în practică, probabil mii de oameni de știință puși pe liber.

Un sondaj făcut la sfârșitul lunii trecute de revista „Nature” sugerează că febrilitatea cu care europenii se pregătesc pentru importul de cercetători americani e justificată. Dintre cei circa 1.600 de oameni de știință din Statele Unite care au răspuns la sondaj, peste 1.200 – trei sferturi – spun că iau în calcul posibilitatea de a părăsi țara din cauza măsurilor administrației Trump. Destinații preferate pentru relocare: Europa și Canada. 

Mobilizare în universități

Sunt cel puțin o duzină de universități europene care și-au lansat deja programele de recrutare. În Franța, vârf de lance a fost Aix Marseille Université, care și-a postat pe pagina de gardă un program nou, „Safe Place for Science”, prezentat printr-un text despre „la liberté académique”, cu referire explicită la „contextul din Statele Unite”. 

În program s-au înscris, potrivit France24, aproape 298 de aplicanți pentru circa 20 de posturi disponibile. Printre ei, profesori de la diverse instituții americane, „inclusiv Johns Hopkins, NASA, Yale, Stanford, Columbia și Universitatea Pennsylvania”. 

Președintele Macron a capitalizat și el, postând pe Twitter la 18 aprilie un mesaj pentru „cercetătorii din întreaga lume” – „Alegeți Franța!” – încheiat cu o invitație la un „rendez-vous” care ar urma să aibă loc la 5 mai. Iar fostul președinte François Hollande și rectorul universității Aix-Marseille au cerut crearea a statutului de „refugiat științific” pentru cercetătorii străini.

În Germania, care încă-și amintește de așa-numita Operațiune „Paperclip” – programul clandestin post-război de transplantare a circa 1.600 de oameni de știință germani, cu tot cu familiile lor, în America – cancelarul desemnat Friedrich Merz vorbește despre „o oportunitate uriașă” pentru țară. „Guvernul american folosește în prezent forța brută împotriva universităților din SUA, astfel încât cercetătorii din America contactează acum Europa”, a spus Mertz. „Dragi cercetători americani, sunteți bineveniți în Germania!”, și-a intitulat Deutsche Welle un articol. 

În Belgia, Vrije Universiteit Brussel a organizat un punct de contact pentru cercetătorii interesați, făcând referire explicită la „alarmanta interferență politică” în lumea academică americană, a creat 12 poziții postdoctorale dedicate americanilor „care se simt amenințați” și chiar a disponibilizat 18 locuințe. 

Suedia a introdus o nouă schemă de granturi care acoperă costurile de relocare pentru cercetători de top și familiile lor, regiunea Catalonia a disponibilizat o sumă importantă – 30 mil. euro – pentru relocarea și plata salariilor a peste 70 de oameni de știință americani, Berlinul a creat un fond dedicat, focalizat pe cercetări în medicină și științele sociale.

În tot acest cor fără dirijor, ultima voce e cea a Norvegiei, care a asamblat un program de 8,2 mil. euro pentru atragerea de „cercetători străini” specializați în „cercetări climatice, sănătate, energie și inteligență artificială”. 

În final, o chestiune de resurse

Efervescența de inițiative europene e reconfortantă, însă scepticii arată înainte de toate spre obiectivul neîndeplinit de a aloca cercetării 3% din PIB-ul UE și, mai ales, spre diferența gigantică dintre banii investiți de business-uri în cercetare&dezvoltare: în vreme ce companiile americane alocă anual circa 606 mld. euro cercetării, cele europene investesc doar 230 mld. euro. Se adaugă, la toate astea, birocrația, barierele de limbă, cultura locului. „Europa e gata să primească talente”, scrie Euractiv, „dar s-ar putea să nu aibă bani să le păstreze”.

E prea devreme să vorbim despre un „brain drain” dinspre Statele Unite către Europa, deși sunt multe astfel de titluri în presa americană. Putem vorbi, însă, despre scăderea bruscă a atractivității Statelor Unite pentru oamenii talentați din restul lumii, fie ei studenți, tineri cercetători, profesori. Fără să facă ceva special sau diferit, Europa, Australia, Canada urcă pe lista opțiunilor. 

Apropo de Canada: Timothy Snyder, unul dintre cei mai reputați istorici americani, și Marci Shore, soția sa, părăsesc Universitatea Yale. La fel și bunul lor prieten, profesorul de filozofie Jason Stanley, specializat în fascism. Toți trei vor preda din toamnă la Universitatea din Toronto. 

Articol realizat cu sprijinul Digiteca Arcanum.