Bucureștenii la vot, în Vechiul București. Care erau regulile din ziua alegerilor pe care, dacă le încălcai, primeai „osândiri oțărâte”
Suntem 18 milioane de oameni cu drept de vot, iar condiția principală e să ai 18 ani în ziua scrutinului. Dar lucrurile nu stau așa dintotdeauna.
De-a lungul timpului, România a trecut de la votul censitar (care înseamnă că aveau drept de vot numai cei înstăriți sau cei care formau elita țării) la votul universal, apoi la lichidarea și prăbușirea democrației, odată cu instaurarea comunismului. Apoi, în ‘90, ne-am întors la votul universal.
Primul act electoral a fost cel în urma căruia a luat naștere statul român: dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, în Moldova și Țara Românească, pe 5 și respectiv 24 ianuarie 1859.
În anul 1864, Domnitorul Cuza a organizat un plebiscit pentru adoptarea legii electorale și a instituit sistemul parlamentar bicameral.
Din ‘64 și până în 1919, a fost votul censitar. Aveau voie să aleagă numai cei care se nășteau români, munceau, plăteau impozite și aveau vârsta de 25 de ani. Dacă te nășteai sărac sau femeie, nu votai. Simplu.
Legea electorală din 2 iulie 1864, promulgată de Alexandru Ioan Cuza, prevedea nu numai cine are drept de vot, dar și care sunt regulile stricte din ziua alegerilor.
Citiți, pe B365.ro, cât de aspre erau pedepsele și pentru ce.
INTERVIURILE HotNews.ro