Science Report: Poate cauza Covidul o boală autoimună pentru tot restul vieții? Cu atât mai important ar fi vaccinul

Se adună tot mai multe dovezi că infecțiile cu covid produc la unii oameni anticorpi care țintesc organele corpului. Dacă se adeverește, ar putea însemna pentru mulți ani îndelungați de suferință și boală.

Când Aaron Ring a început să testeze mostre de sânge luate de la pacienți cu covid-19 sosite de la spitalul Yale – New Haven în martie – aprilie anul trecut, se aștepta să vadă un tip de proteine cunoscute drept autoanticorpi în cel puțin o parte din ele, relatează reputata publicație MIT Technology Review. Aceștia sunt anticorpi care au luat-o razna și au începiut să atace propriile țesuturi ale corpului; se știe că apar după unele infecții severe.

Cercetătorii de la Universitatea Rockfeller din New York City aflaseră deja că unii pacienți cu cazuri grave de covid aveau asemenea proteine potențial periculoase în fluxul sanguin. Acești autoanticorpi preexistenți, probabil creați de infecții anterioare, erau încă la pândă și atacau aparent din greșeală alte proteine imunitare. Era o explicație a faptului că unii pacienți erau atât de bolnavi cu covid-19.

Dar ce a constatat Ring, un imunolog cu părul vâlvoi de la Universitatea Yale, în mostrele de sânge toamna trecută l-a speriat atât de tare că și-a retras fiica de nouă luni de la creșă și și-a băgat din nou familia în lockdown.

Cercetătorii de la Rockfeller identificaseră un singur tip de anticorpi porniți să atace celule imunitare. Dar Ring, utilizând o nouă metodă de detectare inventată de el, a găsit o gamă largă de autoanticorpi gata să atace o mulțime de alte proteine, inclusiv unele aflate în organele vitale ale corpului și în fluxul sanguin. Nivelul, varietatea și omniprezența autoanticorpilor găsiți la unii pacienți l-au șocat; se asemănau cu ce descopereau doctorii la oameni cu boli autoimune cronice care adesea provocau dureri pe viață și atacau organele, inclusiv creierul.

„Ceea ce mi-a zguduit viața a fost să văd pacienți cu covid cu niveluri de autoreactivitate echivalente cu boli autoimune ca lupusul”, a spus el.

Testele pentru autoanticorpi ale lui Ring au arătat că la unii pacienți – unii cu cazuri mai puțin grave de covid – proteinele imune dușmănoase marcau celulele sângelui în vederea atacului. Altele vânau proteine asociate cu ficatul și inima. Unii pacienți păreau a avea autoanticorpi porniți să atace sistemul nervos central și creierul. Aceasta era mult mai sinistru decât tot ce identificaseră savanții de la Rockfeller. Descoperirile lui Ring păreau a semnala o problemă sistemică potențială; acei pacienți păreau a tot produce multiple variante de autoanticorpi ca răspuns la covid, până când corpul părea a fi în război cu el însuși.

Ceea ce l-a speriat cel mai tare pe Ring era că acei autoanticorpi aveau potențialul de a exista pe toată durata vieții. Aceasta a ridicat o serie de întrebări înspăimântătoare: Care sunt consecințele pe termen lung pentru acei pacienți, dacă acei puternici asasini trăiesc mai mult decât infecția? Câte distrugeri pot provoca? Și pentru cât timp?

Chiar dacă se conturează speranța că vaccinurile pot opri neîncetata răspândire a covidului, o altă criză de sănătate publică se întrevede: condiția cronică misterioasă și persistentă care-i afectează pe unii supraviețuitori, citată adesea drept „covid lung”. Cam 10% dintre supraviețuitorii după covid, unii chiar după forme mai blânde, par a nu putea scăpa de el.

Pe termen lung, aceștia suferă de oboseală extremă, insuficiență respiratorie, „ceață mentală”, probleme cu somnul, febră, simptome gastrointestinale, anxietate, depresie și o gamă largă de alte simptome. Oficialii, doctorii, oamenii de știință din toată lumea avertizează că milioane de adulți tineri, fără alte afecțiuni, ar putea fi în fața unor decenii de probleme debilitante.

Cauzele covidului de durată sunt încă misterioase. Dar autoimunitatea este acum în fruntea listei de posibilități. Iar Ring crede că printre cei mai probabili răufăcători, cel puțin pentru unii pacienți, sunt armatele de autoanticorpi răzvrătiți.

Un sistem devenit haotic

Nu le-a trebuit mult doctorilor din primele linii ale pandemiei să-și dea seama că amenințarea cea mai mare pentru mulți din pacienții lor nu era virusul însuși, ci răspunsul organismului.

La Wuhan unii practicieni au observat că sângele unora dintre cei mai bolnavi pacienți era inundat cu proteine imunitare numite citokine, un semnal SOS celular capabil să provoace moartea celulelor sau un fenomen cunoscut drept furtuna citokinelor, în care elemente ale organismului încep să atace țesuturi proprii. Furtunile de citokine sunt văzute ca un fel de răspuns imun riscant, apocaliptic – asemănător cu chemarea unor bombardamente aeriene asupra propriei poziții atunci cînd ești depășit numeric într-o bătălie.

Chiar dacă era ceva ce doctorii mai văzuseră în alte împrejurări, a devenit repede evident că furtunile de citokine provocate de covid-19 au o putere distructivă neobișnuită.

Un atac cu toate forțele

De ce apar acești noi autoanticorpi? Au apărut unele indicii semnificative. În octombrie, o echipă condusă de Ignacio Sanz, expert în lupus la Universitatea Emory, a observat în sistemul imunitar al unor pacienți cu covid sever un fenomen care este adesea văzut și în erupțiile de lupus.

Apare în celule imune specializate cunoscute drept celule B, care produc anticorpi. În scopul de a mări repede producția de celule B necesare pentru combaterea virusului covid, explică Sanz, sistemele imunitare ale unor pacienți par a o lua pe o scurtătură periculoasă în procesul biologic care determină de obicei ce anticorpi să producă organismul pentru a lupta cu o infecție anume.

În mod normal, când un virus invadator provoacă un răspuns imunitar, celulele B se formează în structuri auto-conținute în foliculii nodurilor limfatice, unde se multiplică rapid, suferă mutații și rezultă într-o armată imunitară de miliarde, fiecare purtând pe suprafață o copie a semnăturii proteinei anticorp proprii.

Aproape de îndată ce se întâmplă aceasta, celulele intră într-un joc mortal la nivel molecular, luptându-se ca să afle care este cea mai adecvată pentru a ataca un număr mai mic de fragmente virale. Celulele care pierd mor imediat cu milioanele, În final, supraviețuiesc numai celulele B cu anticorpii care au cea mai bună acțiune împotriva virusului invadator, pentru a fi eliberate în fluxul sanguin.

Este bine că celelalte nu supraviețuiesc, explică Sanz, deoarece până la 30% din anticorpii produși în cursa pentru a lupta cu un virus invadator vor viza părți din corp pe care sistemul este menit a le proteja.

Când Sanz a studiat sângele pacienților cu covid sever a observat că mulți produceau repede anticorpi împotriva virusului. Dar cei mai mulți erau produși în afara sistemului normal de multiplicare a celulelor B. Sanz mai văzuse acest fenomen în lupus, iar mulți credeau că este emblema disfuncției imunitare.

Eline Luning Prak, profesoară la spitalul Universității Pennsylvania, expertă în boli autoimune, precizează că, atunci când un organism este în criză, controalele obișnuite pot fi mai coborâte: „Eu numesc asta un răspuns imunitar de felul toate-forțele-la acțiune! Când mori din cauza unei infecții virale copleșitoare, sistemul imunitar spune în acel moment: nu-mi mai pasă, dă-mi orice.”

Misterul persistă

În martie, James Heath, președintele Institutului pentru Sisteme Biologice din Seattle, a lucrat cu o lungă listă de imunologi eminenți pentru a publica ceea ce el crede a fi prima lucrare științifică despre sistemul imunitar al pacienților la două până la trei luni de la infectare. Heath și colegii au aflat că oamenii care au supraviețuit au urmat patru căi diferite. Două grupuri au avut recuperări totale – unul după covid sever, altul după forme mai ușoare. Iar celelalte două – unii care au avut forme severe și alții mai ușoare – continuă să cunoască o activare imunitară masivă.

Marea majoritate a pecienților pe care i-a observat Heath nu și-au revenit complet. El spune că numai o treime „se simt și arată, după criterii imunologice, ca și cum și-au revenit.”

Dar ce anume provoacă această reacție imunitară continuă – că este boală autoimunitară și autoanticorpi sau altceva – „este întrebarea de un milion de dolari.” Pentru Heath, prezența persistentă a anticorpilor auto-atacatori, ca aceia descoperiți de Ring și alții, pare a fi ipoteza principală. El crede, totuși, că simptomele cronice ar putea fi cauzate și de reziduuri virale care mențin sistemul imunitar într-o stare de activare redusă.

În cele din urmă, Heath crede că ce numim covid lung se poate dovedi a fi mai mult decât o problemă cauzată de infecția inițială. „Cu siguranță, sistemul imunitar este activat de ceva”, spune el. „Și dacă se activează el însuși sau nu, ceea ce este diferența între autoimunitar și altceva, este o întrebare deschisă. Este probabil ceva diferit de la om la om.”

Luning Prak este de acord că un covid lung poate fi diferit la pacienți diferiți. „Ce poate cauza covid lung? O posibilitate este că ai o infecție virală și afectări reziduale după aceasta. O alta este că ai autoimunitate.” Ea adaugă: „O a treia posibilitate este un fel de infecție cronică; virusul nu a fost eliminat total și permite un fel de instalare cronică a acestuia. Este ceva înspăimântător pentru care avem foarte puține dovezi.”, Și, mai spune ea, toate trei ar putea fi adevărate.

De ce să riscăm?

Deși infractorul (sau infractorii) din spatele covidului lung rămân misterioși, munca făcută de Ring, Heath, Luning Prak și ceilalți ne poate da în curând o idee mult mai bună despre ce se petrece. Ring afirmă, de exemplu, că un număr tot mai mare de studii despre afecțiunile de durată arată că, în unele cazuri, vaccinul pare a le vindeca.

Akiko Iwasaki, colegă cu Ring, imunoloagă la Yale și coautoare a articolului despre autoanticorpi, speculează că, dacă covidul lung este provocat de prezența reziduurilor virale, vaccinul poate ajuta la eliminarea lor inducând mai mulți anticorpi specifici. Iar dacă autoanticorpii sunt cauza, spune ea, specificitatea vaccinului – care este proiectat pentru a instrui sistemul imunitar să țintească virusul covid – ar putea mobiliza un răspuns cu atâta urgență și forță că alte componente ale sistemului vor contribui la eliminarea autoanticorpilor.

Toate acestea rămân speculații științifice. Dar Ring speră că el și colaboratorii vor afla curând unele răspunsuri. Ei sunt în procesul de colectare de mostre de sânge de la pacienți cu covid lung din clinici din toată țara, căutând semne relevante de autoanticorpi și alte indicații de disfuncții imunitare.

Între timp, Ring nu-și asumă niciun risc pentru fetița lui.

„Faptul că am constatat apariția autoanticorpilor la atâția pacienți chiar m-a făcut să gândesc: da, n-ai să dai cu zarul pentru micuța Sara. Așa că ne luăm măsuri de siguranță. Cum am spus, încă plătim un loc la creșă de care nu profităm tocmai pentru că nu vrem să riscăm. Nu vrem să părem ca niște puișori speriați. Dar văzând atâtea cazuri care au mers rău vrem să nu riscăm nimic.”