Vlad Voiculescu. Ticăloșii politicieni, viermii din presă și Mielul

Viața lui Vlad nu se oprește aici. Vor trece luni în care se va da cu capul de toți pereții. Trece. Vor fi uitate toate. Iar de la distanța aia se vor zări marile vorbe ale neamului românesc. O întreagă generație a fost înfrântă. Valorile în România nu-s apreciate. Of, Eminescu, Caragiale, Eliade, Cioran, Ionesco și-au luat aceeași lecție, nu?

Avem o poveste. A lui Vlad Voiculescu. Ea se-ntâmplă sub ochii noștri. Avem o lecție. Dăruită generos de Vlad Voiculescu.

E epic! E util! În general, România își decapitează valorile și le blochează. Așa se zice.

Acum e VICEVERSA.

Prin povestea lui Vlad Voiculescu avem ocazia să vedem cum valorile în România se blochează singure în punerea propriilor idei în practică.

Conferința de presă de ieri arată ce a vrut să facă Vlad Voiculescu și nu a făcut. Vlad Voiculescu e ca-n cartea aia veche a lui Cervantes, Don Quijote.

Eroul vede, simte monstruos miros de primejdie, dar nu e-n stare să o localizeze, n-are timp s-o numească. Primejdiile își schimbă măștile. Nu-s alea, sunt altele. Eroul cade în propria capcană. În termeni couching: Nu evaluează corect.

Vlad Voiculescu s-a luptat cu niște mori de vânt în loc să-și vadă de propriul traseu ministerial. A avut viziunea mușuroaielor de interese. A avut viziunea viermilor din presă. A avut viziunea statisticilor. Viziunea exactității raportărilor. În termeni de couching: trebuia să rezolve și detaliile, dar nu să facă din micile detalii, chestii capitale.

Or fi fost mai mulți morți cu COVID, dar cui îi pasă, oare nu avem destulă moarte în jur? N-a condus vaccinarea, dar cui îi pasă. Gheorghiță face treabă militărește. N-a fost inclus în comunicarea interministerială. Cine l-a oprit să dea telefoane în demență la Cîțu, Arafat și altor machiavelici?

E epic acest Don Quijote. E lecție de couching. Unii coucheri zic că-i destul să fie prezenți, să constate incendiul din Piatra Neamț sau de la Balș, morții de la Babeș, și se rezolvă. Dar nu s-a rezolvat nimic. Când doar ești prezent, dezastrele te urmăresc.

Uite, sunt aici, mă lupt cu giganții uriași. Bine, luptă-te, dar alea nu-s de fapt decât banale mori de vânt.

Vlad a trăit iluzia că-i destul să fie EL și că-i destul să aibă echipă și program și gata, totul i se cuvine. În toate aceste luni de zile n-a făcut mai nimic. DA. S-a luptat cu coronavirusul, dar dincolo de virus, mai ales cu obsesiile lui, gen statistici false, detalii. N-a dat cu nimeni de pământ, dece? Că cică nu-i nimeni în custodia lui. Că cică n-are putere.

Păi, URLĂ Vlad asta. Un lider asta face. Urlă!!!

Imaginea sa publică i-a jucat feste. El este Alesul. Restul vine de la sine. Și, da, cum să-l uităm pe Vlad Voiculescu de dinainte de a fi ministru. Omul generos, caritabil, învingătorul sistemului. Dar Sănătatea astăzi este în colaps, iar peste colaps a venit COVID-ul, ciuma asta fără gust și fără miros.

Inadecvat VLAD.

Românii sunt distruși la creier de stat în casă, de carantină, de viața asta de frică, de Șoșoace, de contaminare și restricții. Tu ce faci? Începi să spui că trebuie numărați morții iar, nu-i bine cum sunt numărați. Mă doare-n cot de morți, Vlad! Morții sunt morți. Ce-i în mintea ta? Fuge după năluci? Tu ce-mi faci? Cu fața aia scărbită te cerți infinit cu premierul, în public, pentru niște prostii. Că-i așa, că nu-i așa. Că dacă e așa, dece e așa. Cui îi pasă de râca ta cu Cîțu? Ce-o fi în capul tău? Chiar e pe viață și pe moarte TOTUL, trebuia să vă trageți capete în gură la trei-cinci zile? Tot ce ai dobândit a fost tot mai multe viziuni și tot atât de multe certuri. A, și tot mai multe Balșuri, Babeșuri, Pietre Neamț.

Drama lui Vlad Voiculescu vorbește, fără doar și poate, despre culturi politice-generaționale diferite.

Se spune că-i Cîțu uns cu toate alifiile, un ins al sistemului, un politician. O fi însetat de Putere, un ins care nu vrea să repare țara ci s-o fure. Nu știm încă.

Se spune că-i Voiculescu omul liber, deparazitat la creier, un generos care n-a fost lăsat să-și vadă de planul de resuscitare a sistemului. Rămâne așa, nimeni nu-i ia atributele, faptele. Avem deci lupta între 2, unul care n-a dovedit mai nimic, dar rămâne în sistem. Și altul care s-a exclus singur din sistem.

Contează aceste lucruri desigur. Dar mai este ceva, dincolo de categorisiri. Nimic nu-i alb sau negru.

Contează privirea a TREIA, invizibilă. Griul. Da.

1. Este privirea ta că ești Erou. Autopercepția.

2. Apoi, privirea viermilor din presă și a ticăloșilor din politică. Și aici Voiculescu a fost văzut ca un Scârbit.

3. Și mai e privirea a treia, invizibilă, tăcută. Un fel de diavol nemilos al tuturor punctelor de vedere. Că este arenă cu lei, că este politică. A treia privire decide. Este adunătura percepțiilor posibile și imposibile. Nu trebuie să fii mare expert în comunicare ca să știi teoria asta simplă a percepției publice.

Voiculescu a picat examenul la a treia privire. A fost perceput ca victimă.

„Viermii” din presă sunt viermi. (privirea ta Vlad i-a condamnat să fie așa. Ei asta fac, pornind de la certuri, contradicții, contraziceri, speculează. reacția ta de erou în fața lor a fost de TRUFIE. Trufia îi dă eroului aerul de victimă. Voiculescu a mirosit că-i victimă. Orice victimă crede că-i măreț, dar termină prost.

Exemplul bun, simplu este Drulă de la Transporturi. Fără aere de vedetă a dat cu ranga în mafia de la metrou. Cine l-a oprit? Nimeni.

Conferința de presă de ieri a lui Vlad Voiculescu este a Inadecvatului. N-a înțeles ce-a pățit. Cine l-a doborât. Nu Câțu i-a făcut vânt lui Voiculescu. Nu. Vânt și-a făcut chiar Vlad.

Ieri, Vlad trebuia să spună. Că a greșit. Orice om greșește. Nu sistemul l-a scuipat, nu. S-a exclus singur.

Este criză sanitară, criză de conștiință, criză de chef de viață, de moarte, de muncă, de stat pe net. Ne-am săturat de toate. De mâncare, de visare, de TOATE! De exces. Nu de Vlad ne-am săturat, DAR ne-am săturat de aroganță, de victimizare, de confruntări sterile.

O ANALIZĂ MIȘTO ÎN ACEST SENS ESTE CHIAR PE HOTNEWS . După cele îndurate zilnic, CÂND EROUL tău SE MAI PĂLMUIEȘTE ÎN PUBLIC e prea mult de dus, nu?

Să fim cinstiți și cu vorbele. Aici nu se aplică vorba aia „România nu-și apreciază valorile”. Și nici vorba ailaltă că „generația tânără” de politicieni USR-PLUS nu-i apreciată. Nu. Generația asta învață de la „diamantul” ei, Vlad Voiculescu. Și-și revine sau clachează. Are în continuare toate opțiunile în față.

Groaznic e cu adevărat pare că Șoșoacii, Ciolacii și Gâzii par a fi câștigați în bătălia asta. De fapt, vor câștiga doar dacă va continua scandalul din Coaliție.

Plecarea lui Voiculescu nu-i potopul.

Nu-i sfârșitul lumii.

Ranga omului lui Drulă e la îndemâna oricui.

PS: Oricat s-ar interpreta, mie place Vlad Voiculescu. Și cred în el. În parcursul său viitor.