VIDEO. Un economist apără în reechilibrarea bugetului ceva care a revoltat societatea: „Armata, poliția, magistrații, în mai toate statele au pensii speciale. Altceva trebuie să eliminăm noi”

„Ne place sau nu, noi suntem unici în lipsa disciplinei fiscale”, spune economistul Victor Giosan, într-un interviu pentru HotNews.  Iar ce enervează sunt privilegiile. „În SUA un militar stă până la 40 de ani cu contract, dar pensia o primește la vârsta de pensionare, între timp poate să facă altceva”. 

• În prima parte a interviului, specialistul a spus că „toată lumea este nemulțumită” după măsurile de austeritate, dar că unele sunt, în opinia lui, obligatorii.
• Victor Giosan este economist care a lucrat în programe de consultanță ale UE, USAID sau Băncii Mondiale pentru mai multe țări din estul Europei.

– Un subiect important pe tema deficitului bugetar este neîncasarea TVA-ului. Aș apela la experiența dumneavoastră de consultant pentru mai multe țări. Ce fac alții ca să nu aibă această diferență uriașă de peste 30% TVA neîncasată?
– Gap-ul de TVA (n.r.- diferența dintre ce se colectează efectiv și ce trebuie colectat) nu este o restanță la plată, ci este un concept teoretic prin care, pornind de la PIB și de la nivelul consumului dintr-o țară, se calculează cam cât ar trebui să încasezi dacă toată economia ar funcționa perfect fiscalizat. Asta e.

E mai degrabă o diferență teoretică. De exemplu, atunci când noi chemăm un instalator acasă să ne repare o țeavă spartă îl plătim direct. 

– Adică la negru.
– Da. Chestia asta intră în gap-ul de TVA, chit că nu apare nicio restanță de TVA. Apoi autoconsumul din gospodăriile țărănești. Când îți tai o găină din curte și o mănânci contribui la creșterea gap-ului de TVA. 

– Și de ce este atât de mare în România? Pentru că și în alte țări se întâmplă la fel.
– Pentru că sunt tot felul de scheme de fraudare care nu sunt tratate corect. Sunt firme făcute special pentru a intra în scheme în astea de fraudare și apoi acționarii dispar, iar firmele rămân în aer și au încasat mult TVA, care nu ar fi trebuit sau n-au plătit ceea ce trebuia. 

Vă dau ca exemplu cum a reușit Polonia să reducă gap-ul de TVA de la 25 la 14% între 2016-2019, prin trei seturi de măsuri.

Primul set a fost informatizarea fiscului. Asta nu înseamnă numai să controlezi, dar și să ai baze de date, să folosești algoritmii, acum chiar Inteligența Artificială, pentru a analiza riscul și a te duce țintit către zonele de mare risc și pe acelea să le controlezi.

„Cei care lucrează la ANAF știu care sunt zonele de risc”

– Care ar fi zonele acestea?
– În general sunt importurile intracomunitare, unde apare faimosul „mecanism de suveică” (n.r- folosirea unui șir de tranzacții fictive pentru a îngreuna urmărirea banilor), apoi intrarea în țară a produselor de tutun, alcool, fructe, legume din diverse țări non-UE. 

Cei care lucrează la ANAF știu foarte bine care sunt zonele de risc. 

Deci trebuie un sistem să urmărești tranzacțiile în economie, să descurajezi numerarul. 

Apoi polonezii au înăsprit legislația, au făcut-o foarte dură, dar în același timp au păstrat un dialog deschis cu mediul de afaceri. 

Și au mai făcut un lucru, care nu va plăcea la multă lume: au implicat serviciile secrete direct în această chestiune într-o manieră care, atunci când am citit-o, pe mine m-a făcut să zâmbesc. Erau memorandumuri semnate cu instituții. Ne aducem cu toții aminte de memorandumurile din perioada Băsescu. 

Polonezii au folosit serviciile de informații pentru a identifica zonele de risc și fraudă. 

„Polonezii au implicat serviciile secrete ca să reducă TVA-ul neîncasat de la 25% la 14%” 

– Societatea civilă poloneză cum a reacționat?
– Am discutat cu un expert de la Banca Mondială de origine poloneză, era în perioada guvernării PîS și mi-a zis că reacția a fost dură și acuzația era că s-au încălcat niște limite democratice. Da, există riscul acesta. Pe de altă parte am văzut efectul. 

Dar cred că informatizarea ANAF-ului este fundamentală, că măsurile de limitare a numerarului în economie sau încurajarea plăților digitale cât mai mult pot contribui a reducerea TVA. 

Dar să nu vă imaginați că vom putea reduce gap-ul de TVA mult sub 15% pentru că va rămâne această zonă nefiscalizată, care ține de tradiții, cultură. Există aceste procente chiar și în state occidentale. La zero nu poate ajunge nimeni. 

„Originea actualei crize bugetare este în 2014”

– Acest deficit bugetar nu a apărut din neant. Care sunt în opinia dumneavoastră principale cauze?
– Principala cauză este că România, aproape întotdeauna, a avut politici bugetare fiscale prociclice. Teoria spune că trebuie să funcționezi anticiclic, adică atunci când ești pe creștere economică și economia funcționează trebuie să ai taxe ceva mai mari, iar când intri în recesiune, reduci din taxe ca să o stabilizezi. România a funcționat întotdeauna invers. 

Originea acestei crize este în 2014, când premierul Victor Ponta a decis o mare reducere de taxe prin codul fiscal, de pildă TVA de la 24 la 19, etapizat. Apoi a fost creșterea plafoanelor la microîntreprinderi. Dragnea a ridicat pragul la microîntreprinderi până la un milion de euro, a extins foarte mult nișele fiscale. Iar pe parte de cheltuieli a dus o nouă lege a salarizării bugetarilor. 

În 2014 eram pe creștere economică sănătoasă, puteam să menținem taxele respective, pentru le reduce în caz de nevoie, dar am vrut o creștere și mai mare și am redus taxe. În 2019 eram deja în procedură de deficit excesiv, cu peste 5% deficit. 

Apoi a venit Covidul, iar Uniunea Europeană a uitat de noi și a permis la toate țările să aibă deficite mai mari. Ceilalți însă, după 2021 dar mai ales în 2022, au început un proces de reducere a deficitului. 

„Politicienii români au un dispreț suveran pentru echilibrul bugetar”

Noi am rămas agățați în logica asta, a deficitului mare, pentru că așteptam alegerile din 2024. Din motive de alegeri s-a introdus noua lege a pensiilor, s-a dat un impuls fantastic cheltuielilor și consumului pe cheltuieli bugetare. 

Din păcate, politicienii români au un dispreț suveran pentru echilibrul bugetar, nu de acum, ci de peste 20 de ani. Cei de pe partea dreaptă sunt obsedați de impozite cât mai mici, iar cei de pe partea stângă nu au cum să taie cheltuieli, pentru că orice disciplină bugetară înseamnă automat austeritate și nu corespunde doctrinei lor. 

– Datele statistice arată că suntem pe locul 3 între țările din UE care au cele mai mici procente de oameni care nu muncesc, adică forța de muncă neocupată: 49%, raportat la întreaga populație. De ce am ajuns aici?
– Una din marile cauze structurale se referă la eșecul educațional, la abandonul școlar. În România există o mare nepotrivire între cerințele de pe piața muncii și ce poate oferi piața muncii. 

Există și un eșec al statului de trage zonele defavorizate într-un proces educațional care să le permită oamenilor să obțină acele abilități pentru a putea fi angajați. 

Legătura dintre impozitul progresiv și numărul mare de oameni care nu muncesc

– Dar ce fac acești oameni, acești tineri, stau acasă, de ce nu figurează în statistici?
– Lucrează ca zilieri, poate primesc venitul minim garantat, poate pleacă temporar să muncească în străinătate. 

Avem și un procent foarte redus de atragere a femeilor și, haideți să o spunem cinstit, un eșec al politicilor de integrare, de scoatere din sărăcie și excluziune a minorității rome. 

E vorba despre un milion, un milion și jumătate, statisticile sunt variabile, pentru care statul încearcă să facă timid niște lucruri dar nu rezolvă mare lucru, în special cu școala. 

Deci este vorba despre eșecul politicilor de incluziune, iar aici aș include și eșecul venitului minim garantat.  

Există un raport al Băncii Mondiale, din 2019, care demonstrează foarte elegant de ce un sistem de impozitare progresiv, cu credit fiscal la bază, ar contribui mai mult la atragerea forței de muncă, decât actualul sistem VMG (n.r.- venitul minim garantat). 

De ce? Pentru că acum dacă te angajezi pierzi VMG-ul și s-ar putea ca salariul pe care-l primești să fie mai mic decât VMG-ul primit, dacă ai mai mulți copiii etc. Adică nu rentează.

„Inegalitatea de studii” este cel mai mare diferențiator

Ce este creditul fiscal din alte țări? Compensează acest lucru: nu numai că primești salariu, dar primești și diferența, credit fiscal, ca să-ți acoperi cât era înainte venitul numai din ajutor social. 

Există țări cu sisteme de credit fiscal (n.r.- o formă este în Marea Britanie) care încearcă să atragă cât mai mult din zona de neocupare a forței de muncă, dar încearcă să facă ocuparea cât mai atractivă din punct de vedere al venitului.

Cea mai mare inegalitate pe care o vedem, nu numai la noi, dar și în Statele Unite, este inegalitatea de studii. Nu numai între cei care au abandonat școala primară și ceilalți, ci și între cei care fac numai liceul și cei cu studii superioare. 

Aici este marea separare și asta ne arată că avem nevoie de o pondere cât mai mare a celor cu studii universitare, pentru că noile slujbe presupun altfel de competențe.

Noi avem un abandon încă din clasele primare, gimnaziale. Nu putem fără educație publică, fără sănătate publică, fără administrație publică, infrastructură publică. Dar trebuie reforme structurale. În administrație, trebuie să treci de la o bugetare cum e acum la una pe baze de performanță, programe, ca să poți calcula dacă bursele școlare de exemplu au contribuit sau nu la reducerea abandonului școlar. 

„Armata, poliția, magistrații, în mai toate statele au pensii speciale”

– Avem și oameni care se pensionează prea repede?
– Da, în tot sectorul special, cu pensii speciale, unde trebuie de asemenea o reformă structurală, fără prejudecăți de o parte și de alta. 

Sincer, nu cred că putem desființa complet pensiile speciale. Armata, poliția, magistrații, în mai toate statele, de la SUA până unde veți, au pensii speciale. Dar trebuie să eliminăm privilegiile: în primul rând modul cum sunt calculate, cum se actualizează – puțină lume știe că pensiile speciale se actualizează în funcție de salariul care l-ai fi avut dacă munceai, pe când în alte țări, pensia specială e ultimul salariu care l-ai avut și cu asta s-a terminat. 

Apoi, vârsta de pensionare. În SUA un militar stă până la 40 de ani cu contract, dar pensia o primește la vârsta de pensionare, între timp poate să facă altceva. 

Ca să vorbim pe cifre, la noi, armată și poliția înseamnă 190.000 de pensionari, iar diplomații, aviatori, personal navigant, parlamentari – 11.600. 

E un număr mic, dar privilegiile din această zonă sunt supărătoare. 

– Mai există două țări care stau mai prost decât România în ceea ce privește raportul dintre oamenii care muncesc și totalul populației, Italia și Grecia. Ei cum rezolvă această problemă?
– Prin migrație, cel puțin Italia. Dar și în alte state, Germania, Olanda, migratia rezolvă această problemă. 

Avem prea mulți bugetari?

– Mai există o raportare care se face în aceste zile, la numărul de bugetari. Și se rostogolește informația că România ar avea prea mulți bugetari.
– Din acest punct de vedere suntem tot în partea a doua a clasamentului din UE, mai spre coadă. Dimensiunea sectorului public este determinată de PIB-ul general, de numărul populației și de standardul clubului unde am intrat. România a intrat în categoria statelor dezvoltate, iar Uniunea Europeană este un club de state cu standarde sociale cele mai înalte din lume. Nu mai există, nici în America, nici în Asia standardele sociale pe care le are UE.   

Ori aceste standarde mă forțează să am un sector public dezvoltat, extins.

– Vă referiți la un număr mare de medici, de profesori?
– Nu doar atât. Ca să dau exemplul din sănătate, aici trebuie să crești salariile în raport cu propria ta evoluție a PIB-ului, dar și în raport cu salariile pe care acești oameni le pot obține în țările unde pot migra. Pentru că nu poți rămâne fără sistem de sănătate. Trebuie să-i plătești pentru că pleacă în Anglia, Germania. Te forțează standardele din UE. 

– Există totuși și locuri de unde se pot tăia posturi?
– Nu-mi dau seama, poate în administrație, dar acest domeniu reprezintă 200.000 de oameni din cei 1,2-1,3 milioane de bugetari. Da, 10-20% nu-ți rezolvă problema de ansamblu, de aceea trebuie reforme structurale care să facă instituțiile să funcționeze mai bine.  

Cât de elocvent este exemplul lui Bolojan cu reducerea cu 30% a numărului bugetarilor de la Oradea

– Premierul Bolojan a dat de mai multe ori acest exemplu că el, când era primar la Primăria Oradea a redus personalul cu 30% și instituția a funcționat foarte bine. La Consiliul Județean Bihor a redus chiar cu 40% și, la fel, instituția nu a dat semne că nu ar funcționa. Putem să extindem acest model la toată țara?
– Primăria Oradea probabil avea la început 200 de salariați, să zicem, nu știu, s-au redus cu 30%, deci au rămas 130, 140 și nu am avut probleme. Dar dacă avem o primărie rurală cu 20 salariati, dacă aplici aceeași reducere de 30% întrebare e: mai poate funcționa cu 14 oameni? 

Cele două căi prin care se face reforma administrației locale în Europa de Est

– Dumneavoastră ați fost consultant în reforma administrației locale în mai multe țări din Balcani. Cum se face acolo reforma administrației locale?
– Sunt două căi: prima este metoda reformei normative, obligatorii, cum s-ar zice „de dat cu pumnul în masă”. Așa au făcut albanezii, cu țipete, proteste. Au tăiat pur și simplu.

Au făcut o schemă de comasare a localităților rurale, în funcție de populație, distanța dintre centru și periferie să fie atât și atât. Și le-a ieșit o hartă prin care au redus de 4-5 ori numărul de autorități locale. La fel au făcut balticii, letonii…Letonia a redus de la 300 la 70 municipalități. Sistemul a fost asumat politic, în ciuda protestelor inclusiv a Consiliului Europei.

A doua variantă este metoda voluntară care a început să se aplice în Republica Moldova și s-a aplicat cu mare succes în Ucraina.

Vecinii stabilesc singuri să se unească dar știu că vor primi niște bani pentru acest lucru sau funcții în plus. Unitățile administrative primesc bani de la guvern sau pentru cheltuieli operaționale, investiții. Sunt granturi europene, în funcție de momentul când faci reforma. Aceasta durează și trebuie să aibă un termen limită: dacă nu faceți reforma până la data respectivă, atunci pierdeți granturile. 

În Ucraina  a început în 2014 și a durat până în 2021, 2022 când a început războiul.

– În România care dintre cele două variante credeți că ar funcționa?
– În România e complicat pentru că sunt câteva partide care nu văd această reformă pentru că le afectează structurile. Ca eficiență, nu cred că reforma va da rezultate spectaculoase. Ar fi totuși bine să se înceapă cu o comasare voluntară, pe baza unor stimulente date pentru un termen limită. După acest termen se intră în varianta de reformă normativă. 

Cele trei mari șocuri care vor veni peste România în anii următori

– Ca să tragem o concluzie, credeți că va dura reforma lui Ilie Bolojan?
– Eu sper să dureze, pentru că aspectul fiscal este fundamental. Și, spre deosebire de ce scrie în preambulul legii, nu cred că măsurile vor fi temporare pentru că ne așteaptă șocuri în următorii ani. 

Sunt cel puțin trei: creșterea cheltuielilor militare la 5%, pensionarea așa-zișilor decreței, începând cu 2030, care reprezintă cea mai numeroasă categorie de populație. Va fi un val de pensionari de două ori și ceva mai mare decât valurile obișnuite de pensionare din România și trebuie să ai spațiu fiscal pentru aceștia. 

A treia chestiune ține de fondurile europene după 2028. Datorită dezvoltării României, datorită altui context, este posibil ca aceste fonduri să fie mai puține. Iar noi suntem în mare măsură dependenți, pentru investiții, de aceste fonduri. Și atunci trebuie să creezi spațiu fiscal pentru a compensa și această chestiune. 

După aprecierea mea, pentru a compensa cele trei probleme trebuie să ducem veniturile fiscale la cel puțin 35 % din PIB, dacă nu chiar spre 40, și să rămânem cu un deficit între 2 și 3%. Asta e situația ideală. 

De unde bani pentru armată

– Suntem unici cu aceste provocări sau și alții trebuie să le facă față?
– Unici suntem doar în ceea ce privește lipsa disciplinei bugetare. Dacă ne uităm la Bulgaria, la Ungaria, Polonia, Cehia, toți au o disciplină bugetară foarte bună. În rest și celelalte țări, au populație care îmbătrânește, trebuie să-și crească cheltuielile militare. Dar veți vedea că vor găsi spațiu fiscal pentru ele: vor crește impozite, vor îmbunătăți colectarea și așa mai departe. 

Jurnalistul Gabriel Bejan trimite în fiecare marți dimineață newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, o sinteză clară și echilibrată a celor mai importante evenimente din actualitatea politică, economică și internațională. În plus, veți găsi o analiză a subiectului principal al săptămânii, realizată împreună cu un expert sau un jurnalist cu experiență.

Dacă vă interesează contextul din spatele știrilor, vă puteți abona aici: