INTERVIU. Unde dispar 20% dintre tinerii din România, care nu sunt de găsit nici la muncă și nici la școală?

România are de câțiva ani cea mai mare rată din UE de tineri NEET (acronim pentru „Not in Education, Employment or Training”, care se referă la tinerii care nu lucrează, nu studiază și nici nu urmează vreun program de formare profesională). Dar explicația nu ține de „lene” sau de noile generații care refuză munca, ci de câteva probleme despre care nu se discută, crede un expert intervievat de HotNews. 

• Economia românească avansează, dar și alte economii avansează la fel sau chiar mai repede, spune economistul Cătălin Ghinăraru. Și exemplul dat de el este calificarea românilor: „Chiar dacă la noi a crescut foarte mult nivelul de calificare, în ansamblul european suntem la un nivel scăzut”.
• Piețele mici vor avea și mai mult de suferit odată cu multiplicarea efectelor AI. Pentru că, spune economistul, „AI reduce relevanța piețelor mici”. Șansa e o mai mare integrare a României în piața UE. 

Economia românească  absoarbe greu forță de muncă, are un sistem educațional slab și o piață a muncii tot mai afectată de automatizare, migrație și de economia „neobservată”, spune economistul și expertul pe piața muncii Cătălin Ghinăraru.

Rata NEET din România – de peste 19% –  confirmă că un tânăr român din 5 este în afara educației, muncii sau formării profesionale. 

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

HotNews: Față de o medie de 11% în UE, noi avem circa 20% la grupa de vârstă 15-29 de ani.
Cătălin Ghinăraru: Da, asta este o consecință a structurii economice pe care o are România. E vorba de un fenomen structural; economia are o anumită structură care nu permite absorbția de forță de muncă la un nivel foarte mare. Chiar dacă economia s-a diversificat și am început să avem ramuri de nivel foarte ridicat al tehnologiei, ramâne o problemă capacitatea redusă de absorbție a forței de muncă. Asta pentru că acele ramuri de activitate care absorb forța de muncă nu sunt foarte bine reprezentate.

Sectoarele care absorb forța de muncă sunt HoReCa, retailul, zona de ospitalitate, unde încă e mai ieftin să angajezi forță de muncă decât să investești în tehnologie.

Deci nu avem încă roboți care să facă paturile și să aranjeze prosoapele pe rafturi. 

Economia românească avansează, dar alții avansează la fel sau chiar mai bine

-Să înțelegem că vom rămâne mult timp de aici încolo cu cei mai mulți NEET?
–Am să vă spun o altă concluzie pe care am tras-o anul trecut la Salonic, la 20-a aniversare a exercițiului pan-european de prognoză a cererii și ofertei de calificări. Într-adevăr, se produce un avans în termeni absoluți al României, dar nu și în termeni relativi. Saltul relativ e foarte mic, saltul absolut e foarte mare.

România de astăzi nu se compară cu România de acum 20 de ani. Dar poziția relativă în ansamblu economilor europene, în ansamblul mondial sau în cel al economilor europene, rămâne cam aceeași. Cu mici variațiuni.

Adică, când suntem înaintea Bulgariei, când suntem puțin după Bulgaria. Am depășit însă Ungaria, într-adevăr. 

Avantajul adus dacă ne propunem să aderarăm la euro

-Ce decizii ar trebui să se ia astăzi, pentru ca peste 5 ani să nu mai fim lanterna roșie?
-Una din decizii ar putea fi legată de intrarea în zona euro.

Un model pe termen foarte lung a economiei românești ne spune că acest efect de scalare, adică trecerea la scala foarte mare a economiei poate avea efecte foarte  mari pe piața muncii. Spre exemplu, evenimente din trecutul nostru istoric, cum ar fi Unirea Principatelor sau aderarea la UE au avut un efect extraordinar în stimularea creșterii economice și a diversificării economiei. Asta ar fi una din chestiuni.

A doua chestiune, sigur, sunt investițiile direcționate către zonele care pot provoca un astfel de salt în economie. 

Dar mai este și o altă chestiune care se pune și anume creșterea în factorul de scalare, care înseamnă și faptul că economia românească nu mai este singură. Deci piața nu mai e doar piața românească. Piața care contează este, de fapt, piața europeană. Acolo se realizează echilibrul dintre cerere și ofertă, la un nivel mai ridicat.

Dacă examinăm numai piața românească, avem impresia că există o proporție mare a NEET. Dar dacă examinăm ansamblu economic european și examinăm piața unică, atunci nu o să mai avem aceeași impresie.

-În Bulgaria, primul efect pe piața muncii este că foarte mulți bulgari care lucrau în afara țării s-au întors în Bulgaria și lucrează remote. Taxele sunt mai mici, impozitele sunt mai mici …
– Da, e foarte importantă moneda. Ea spune exact în ce economie ești, unde te găsești.

Deci, suveranitatea monetară este esențială. În momentul în care treci la euro, te găsești în economia zone euro. Nu mai ești o economie izolată.

 E adevărat, pe de altă parte, că nu mai ai controlul agregatelor monetare. Există și această chestie.

De asemenea, am văzut în cazul Greciei, dar și al Portugaliei cum s-a trecut la mutualizarea datoriei suverane. Acum, odată cu criza elenă din deceniul trecut, datoria suverană a început să fie mutualizată. 

Ce înseamnă „mutualizarea datoriei suverane”

Mutualizarea datoriei suverane înseamnă ca mai multe state își pun la comun o parte din datoria publică și o garantează împreună, în loc ca fiecare să răspundă doar pentru propria datorie. Practic, în loc să emită doar obligațiuni naționale (de tip „bonduri ale României”, „bonduri ale Italiei” etc.), țările emit titluri comune (de exemplu „euroobligațiuni”), pentru care răspund solidar sau parțial solidar.

Ideea este că statele mai slabe beneficiază de dobânzi mai mici, deoarece se sprijină pe credibilitatea fiscală a statelor mai puternice; în schimb, țările cu finanțe solide își asumă o parte din riscul celor mai îndatorate. De aceea, mutualizarea datoriei suverane este un subiect foarte controversat în UE: susținătorii o văd ca instrument de stabilizare și solidaritate, iar criticii se tem de hazard moral (state care se îndatorează prea mult, știind că riscul este împărțit).

Deci, există și pierderea suveranității monetare, dar ai avantajul pieței unice. Piață unică ce nu s-a realizat nici ea  dintr-o dată. Piața unică s-a realizat în trepte, în faze, în etape.

Au fost și state care au respins piața unică, pentru că aveau altă piață: cazul UK. 

Generațiile vechi acceptau condiții mai proaste de muncă, cei tineri, nu mai acceptă 

-Să revenim un pic la tineri. Într-o carte a domnului Lazea și într-o discuție pe care am avut-o, economistul BNR vorbește despre o schimbare de atitudine față de muncă la tineri.
Cătălin Ghinăraru:  Da, este și această chestiune și schimbarea de atitudine. Dar schimbarea de atitudine este o consecință, nu o cauză. Schimbarea de atitudine este o consecință a creșterii nivelului de calificare. Acum 30 de ani aveam un alt nivel de calificare și prin urmare, o altă atitudine față de muncă. Omul avea un nivel mai scăzut de calificare. Chiar și nivelul de acumulare al averii personale era altul. Și atunci oamenii acceptau cam orice. 

Între timp, lucrurile s-au schimbat. Gândiți-vă că de la Revoluție a trecut mai bine de o generație.

Unii tineri pot apărea NEET la noi, dar pot lucra într-o altă țară europeană

Avem copii care sunt născuți în democrație sau copii care sunt născuți în Uniunea Europeană și care iată, acum au aproape 20 de ani.

Sunt copii care s-au născut în  2007, 2008, care s-au născut ca cetățenii Uniunii. Care au alte aspirații, alte atitudini și care a propo de NEET, pot apărea în statisticile noastre ca fiind NEET la noi, dar care să lucreze într-o țară UE.

Pentru că statistica noi o ținem național. Cifrele raportate de INS sunt corecte la nivel național. Trebuie văzute cum arată la nivel european.

Pentru că acolo este realitatea care contează, într-adevăr. Deci, există o rată a NEET la nivel național și există o alta la nivel european. La nivel european vedem nu doar o simplă agregare a datelor naționale, ci o măsură a dispersiei. Care este cu totul altceva.

Ghinăraru: „INS nu întreabă dacă nu vrei să muncești în Germania, ci dacă vrei să muncești aici”

-Dacă ne uităm mai atent în măruntaiele Eurostatului, România apare pe primul loc la proporția tinerilor care nu vor să muncească. Nu neapărat că nu pot intra în sistem sau nu pot rămâne în câmpul muncii din cauza barierilor. Ci pur și simplu nu vor să muncească.
–Da, însă trebuie lămurită o chestiune aici: depinde cum pui întrebarea. Nu vrea să muncească, dar unde nu vrea să muncească: în România sau în general? Pentru că statisticile acestea se fac de institutele naționale și întrebarea este legată de piața națională, dar nu știm dacă nu vrea să muncească în altă parte

INS nu întreabă dacă nu vrei să muncești în Germania, ci dacă vrei să muncești aici, ca noi. 

Deci e important unde pui și cum contextualizezi această statistică. 

„Chiar dacă la noi a crescut foarte mult nivelul de calificare, în ansamblul european suntem la un nivel scăzut”

-Cum se leagă rata mare de abandon școlar timpuriu (peste 16% în România, cea mai ridicată din UE) de nivelul înalt de NEET și de șomajul foarte mare la cei cu educație scăzută
– Ele sunt legate una de cealaltă. Abandonul școlar timpuriu care se manifestă la noi este generator de riscuri, iar unul dintre riscuri este cel al unui  nivel mai scăzut de calificare. Pentru că, în continuare, chiar dacă la noi a crescut foarte mult nivelul de calificare, în ansamblul european suntem la un nivel scăzut. Și asta duce și la un număr mare de NEET. 

Acum, este adevărat că și învățământul românesc suferă de aceleași boli structurale de care suferă și economia: nu oferă foarte multe posibilități. Și chiar dacă o oferă, le oferă doar la nivel nominal.

„Nenorocirea” din Educația preuniversitară

Noi mai avem și o problemă cu corpul de cadre didactice. Cine sunt cadrele didactice, în special cele din învățământul preuniversitar? E o mare nenorocire acolo. Noi avem o creștere foarte mare a numărului de cadre didactice în ultimii 20-25 ani. Dar această creștere a fost un fel de refugiu pentru ocupare pentru că s-a absorbit multă forță de muncă care a fost disponibilizată din alte ramuri ale economiei și care au ajuns acolo.

Oamenii aceia au format la rândul lor alți oameni- vă dați seama, la nivelul la care erau ei, ce oameni au reușit să formeze. Deci, o consecință a acestei stări de lucruri este nivelul ridicat de abandon școlar; copiii nu găsesc în învățământ ce și-ar dori să găsească. De aici și fenomenul acesta nenorocit al meditațiilor. Care înghit bani serioși la nivelul bugetelor familiale și care fac ca oamenii să fie nemulțumiți de școală. 

De aceea, cei care sunt buni se duc  afară să-și facă studiile. Iar din păcate, studiază în țară cei pe care părinții nu-și permit să-i trimită în sănătate.

-Ce modele de învățământ dual sau profesional funcționează bine în alte state UE cu NEET mic (Germania, Țările de Jos, statele nordice) și ar fi realist de adaptat la contextul românesc?
–În acele țări există învățământul dual pentru că există cerere. Există ramuri din economie care cer învățământ dual. 

Și există o tradiție în acele țări, iar tradiția se formează foarte dificil. Nu e o chestie ușoară. Deci, ar trebui să lucrăm foarte mult aici și păcate noi nu avem materialul uman cu care să lucrăm. 

Pe de altă parte, aș vrea să mai spun și faptul că noi am ars niște etape. Câți dintre noi își închipuiau în 1990 că în 17 ani vom fi în UE? În opinia mea, aderarea s-a făcut un pic prea devreme. 

Sigur că din punct de vedere politic am câștigat. Dar din punct de vedere economic am fost oare la nivelul respectiv sau n-am fost? 

E clar că am aderat nepregătiți, oarecum. Și aderând nepregătiți s-a aplicat efectul Stolper-Samuelson. 

„Efectul Stolper-Samuelson”: hemoragie de forță de muncă tânără și calificată

Efectul Stolper-Samuelson spune că integrarea piețelor cu niveluri diferite de dezvoltare (ex: România vs. UE) duce la pierderea sectoarelor de vârf în țările mai puțin dezvoltate. Tinerii calificați emigrează, iar cei cu calificări reduse rămân în economia informală. De asemenea, îmbătrânirea populației și menținerea seniorilor pe piața muncii pot reduce oportunitățile la intrarea tinerilor pe piața muncii.

De ce avem mai multe femei „invizibile” decât bărbați

-De ce la femei rata NEET e aproape dublă față de bărbați?
-Foarte multe joburi ocupate de femei sunt sectoarele economiei neobservate sau în sectoare la limita legalității. 

-Pe ce date vă bazați?
-Mă bazez pe observații pe care le-am făcut de-a lungul a peste 20 de ani. Și pe studiul economiei neobservate, neînregistrate, care ne arată că aceste sectoare există 

A existat un serial italian, La Piovra- Caracatița. Și unul din episoade este legat de deschiderea pieței unice europene. Iar mafioții din Italia erau foarte entuziasmați. Li se deschidea o piață uriașă. 

Pentru că atunci când se deschide o asemenea piață, ea se deschide și pentru sectoarele controlate de Mafie. Ele sunt de fapt primele care profită, mai ales că la început aceste piețe nu au reguli. Pe măsură ce ele se maturizează, apar și regulile iar lucrurile se mai așează. Până la urmă e vorba de scăderea gradului de entropie. 

Asta s-a întâmplat și Așa, acestea sunt și fenomenele legate de istoria românilor. Dacă ne uităm la Marea Unire nivelul de entropie era maxim. Circulau mai multe monede (coroana austro-ungară, rublele Romanov şi Lwow, leii). Deci, de acolo s-a pornit unificarea monetară. 

„AI reduce relevanța piețelor mici”

-Introducerea AI-ului sau apariția AI-ului va duce la o creștere sau la o descreștere a NEET?
–Introducerea AI-ului crează o fereastră de productivitate foarte mare, mai ales în zona serviciilor. Este vreodată o prelungire a evoluției IT-ului  o nouă treaptă, o nouă etapă a revoluției industriale. O nouă etapă în ce privește diviziunea socială a muncii. 

S-ar putea ca la nivel național să vedem pierderi, dar să vedem câștiguri la nivelul european, pentru că AI-ul e un instrument crește productivitatea foarte, foarte mult.

AI-ul este un instrument care merge împreună cu creșterea sinergiilor pieței, cu reducerea entropiei de piață.

Deci, AI-ul reduce relevanța piețelor mici. Odată ce am intrat în UE, trebuie să privim lucrurile la nivel european.  Privirea la nivel național e doar un fel de zoom-in. 

Eu personal am făcut câteva experimente cu AI-ul. Iar timpii pentru realizarea unor lucrări se reduceau cu factori de mărime foarte mari-  de 10 ori sau de 20 ori.

Foto: Bialasiewicz | Dreamstime.com