Lagarde trage alarma: comerțul nu mai e doar economie, ci a devenit securitate. Mișcarea surpriză a BCE

E un semn clar că lumea s-a schimbat enorm: sâmbătă, ditamai șefa Băncii Centrale Europene vorbea la Conferința de Securitate de la München despre… lanțuri de aprovizionare. Acum 10 ani, asta ar fi părut ciudat, spune ea.

Astăzi, nu mai e: toți înțelegem că comerțul și economia au devenit o chestiune de securitate, nu doar de bani.

Comerțul ne-a adus prosperitate — dar acum ne face vulnerabili

În ultimele decenii, țările s-au legat tot mai mult unele de altele: cumpărăm piese, energie, materii prime și produse din alte țări. Mult timp, asta a fost considerat un lucru bun, pentru că aducea stabilitate. Dar acum, Lagarde spune că această dependență a devenit o vulnerabilitate:

• pandemia a arătat cât de ușor se pot bloca livrările
• unele state folosesc dependențele economice ca armă politică

BCE a analizat produsele care sunt greu de înlocuit și greu de adus din altă parte. Concluzia transmisă de Lagarde: dacă aprovizionarea din țări “îndepărtate geopolitic” scade brusc cu 50%, producția industrială a Europei ar pierde cam 2–3% din valoarea adăugată, mai ales în: echipamente electrice, produse chimice și electronice

Europa e cea mai deschisă mare economie — și de aceea e mai expusă

Europa trăiește mult din comerț. Suntem una dintre cele mai conectate economii din lume, spune șefa BCE.

Dar tocmai de aceea, Europa trebuie să facă tranziția către ceea ce se numește „autonomie strategică”.

Adică: să nu fim paralizați dacă se rupe o verigă importantă din lanț.

„Autonomie strategică” poate însemna 3 lucruri diferite

Lagarde spune că în discuții apar multe cuvinte la modă (relocare, friend-shoring etc.), dar de fapt există trei strategii reale:

A) Să producem în Europa lucrurile critice, ca să nu mai depindem de alții.

B) Să devenim foarte buni în anumite părți-cheie ale lanțului, astfel încât restul lumii să depindă de noi.

C) Diversificare

Să nu depindem de un singur furnizor sau o singură țară — ci să avem mai mulți parteneri.

Toate sunt strategii legitime, spune ea. Dar nu sunt același lucru — și pot intra în conflict dacă nu suntem clari.

Independența totală poate fi foarte scumpă și poate slăbi economia

Dacă Europa încearcă să devină complet independentă în domenii în care e mult în urmă, riscăm să plătim enorm și să pierdem competitivitate.

Exemplu: dacă încercăm să producem cipuri în Europa fără să fim la nivelul liderilor mondiali, am putea crea firme “goale de conținut” — companii care există doar pentru că sunt sprijinite politic, dar care nu pot concura global.

Rezultatul: industria europeană ar avea tehnologie mai slabă și mai scumpă.

Dar nici să depindem doar de comerț nu e sigur

Pe de altă parte, nici să spui „nu contează, cumpărăm totul de la parteneri” nu e o soluție perfectă.

Pentru că: partenerii “de încredere” pot să nu rămână mereu așa. În unele domenii, Europa trebuie să-și construiască capacitate internă chiar dacă pe termen scurt e mai scumpă.

Ea dă un exemplu dur: În 2023, SUA au făcut 114 lansări orbitale. Europa a făcut 3. Cu alte cuvinte: în unele zone strategice, Europa e foarte în urmă.

Nu există o soluție unică. Trebuie analizat sector cu sector

Lagarde spune clar: Strategiile generale, aplicate peste tot, nu funcționează.

Dacă aplici aceeași rețetă tuturor sectoarelor, fie: plătești costuri inutile, fie ratezi exact punctele critice reale

Soluția: analiză detaliată, pe industrii și pe produse.

Ce are legătură asta cu BCE?

Aici intră partea „de bancher central”. Lagarde spune că lumea devine mai volatilă:

• politica industrială e mai agresivă
• tensiunile geopolitice cresc
• lanțurile de aprovizionare se pot rupe oricând

Asta înseamnă că vor apărea mai des șocuri pe piețele financiare, iar BCE trebuie să fie pregătită.

Problema: într-o criză, lumea ar putea fugi de euro

Într-o perioadă de panică, investitorii ar putea vinde masiv active în euro.

Asta ar putea crea o problemă serioasă: BCE ar avea mai greu control asupra politicii monetare (adică asupra dobânzilor și condițiilor de creditare).

De aceea, BCE vrea ca cei care folosesc euro în lume să aibă încredere că, dacă apare o criză, euro nu „se blochează”.

Soluția: BCE extinde o facilitate globală de lichiditate în euro

Lagarde anunță o decizie recentă: BCE a extins facilitatea prin care oferă euro altor bănci centrale care nu sunt în zona euro, în schimbul unor garanții foarte sigure.

Mai simplu spus: BCE spune altor bănci centrale: dacă aveți nevoie urgentă de euro într-o criză, vă putem împrumuta euro rapid.

Această facilitate are 3 avantaje:

1) Nu e doar o facilitate temporară. Băncile centrale pot conta pe ea continuu.

2) Extindere globală. Nu mai e doar pentru o zonă regională. Poate fi accesată global, dacă sunt îndeplinite condițiile.

3) Rapiditate. Accesul se aprobă implicit, dacă nu există un motiv serios să fie restricționat.

De ce contează asta?

Pentru că euro devine mai puternic ca monedă internațională.

Dacă lumea știe că BCE poate furniza euro în criză, atunci:

• investitorii au mai multă încredere să țină euro
• companiile sunt mai dispuse să facă împrumuturi în euro
• comerțul internațional poate folosi mai mult euro

Într-o lume în care dependențele economice pot fi transformate în arme, Europa trebuie să fie o sursă de stabilitate atât pentru ea însăși cât și pentru partenerii săi

„Și așa își joacă BCE rolul.”, spune în finalul discursului ei Christine Lagarde.