Nicuşor Dan la Consiliul pentru Pace al lui Trump, pro și contra. „Ce nu-i place lui Trump să vină cineva să-i ceară”

Decizia președintelui Nicușor Dan de a merge la Consiliul pentru Pace inițiat de Donald Trump a stârnit reacții puternice în spațiul public. HotNews a discutat cu mai mulți intelectuali și analiști despre ce cred despre vizita șefului statului. Unii susţin vizita, iar alţii critică vehement alegerea preşedintelui. Care sunt argumentele lor?

• Alina Mungiu Pippidi, profesoară de politici publice: „Având în vedere că sunt și alte țări europene ca observatori, mai ales Italia, nu cred că România o să plătească în Europa pentru acest mic oportunism. Mai degrabă mă tem să nu fie inutil”.
• Cristian Pîrvulescu, profesor: „În diplomație, rangul delegației transmite un mesaj la fel de clar ca declarațiile oficiale”.
• Teodor Baconschi diplomat și scriitor: „Era în interesul nostru să fim prezenţi”.
• Cristian Preda, profesor: „Mă tem că la Paris, la Londra sau la Bonn, acceptarea de către președintele român a invitației lui Trump e văzută ca o desolidarizare fără scop precis”.
• Costi Rogozanu, profesor și publicist: „Avea o bună ocazie să tacă”.
• Radu Vancu, scriitor: „România a fost prinsă aici cu mâna la spate: pe de o parte, economic nu putem funcționa fără UE; pe de alta, militar nu putem funcționa fără parteneriatul strategic cu SUA. Astfel încât, pentru a nu compromite relația cu Trump, președintele Dan i-a acceptat invitația. De fapt, e o simulare de participare la un simulacru de instituție”.

Președintele Nicușor Dan a plecat miercuri la Washington pentru a participa la prima reuniune a Consiliului pentru Pace, unde România va avea statut de observator. 

Am întrebat mai mulţi intelectuali publici din medii intelectuale diferite ce cred despre alegerea preşedintelui Nicuşor Dan de a merge la Consiliul pentru Pace. Intertitlurile aparţin redacţiei. Unele dintre voci sunt conservatoare, altele progresiste, iar unele sunt mai greu de încadrat.

Alina Mungiu Pippidi: Nicușor Dan face un „mic oportunism” de teama lui Simion

Alina Mungiu Pippidi este profesoară de politici publice în Departamentul de Științe Politice al Universității LUISS Guido Carli din Roma. Este cel mai citat politolog român, cu peste 7.000 de citări academice la finele lui 2025.

„Decizia României de a merge la Consiliul pentru Pace ca observator are probabil motive de politică internă și de legitimitate a actualului regim. Există teama că George Simion investește în lobby ca să tragă preșul de sub picioare actualei puteri, de unde efortul de a arăta oficialităților americane că există o conducere legitimă și care nu e contra lui Donald Trump și a valorilor MAGA”.

„Președintele a remarcat deja în interviul lui din Politico că, de la valori, politica externă s-a deplasat spre interese – și asta e o ilustrare”.

„Având în vedere că sunt și alte țări europene ca observatori, mai ales Italia, nu cred că România o să plătească în Europa pentru acest mic oportunism. Mai degrabă mă tem să nu fie inutil, că, odată acolo, trebuie să spui altceva decât papagaliceala pro-război și visele de reconstrucție care au domnit în Europa în ultimii trei ani; Trump nu e pentru războiul pedagogic, ca să dăm Rusiei o lecție, și nici nu îi plac cei care vin să ceară să fie apărați de americani sau pe banii americanilor. Trebuie cântărit cum putem folosi ocazia ca să plasăm ceva constructiv, de ajutor, pentru poziția europeană și de interes pentru americani în același timp”.

Cristian Pîrvulescu: „Rangul delegaţiei e un mesaj”

Cristian Pîrvulescu este decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative.

„Participarea poate fi citită ca un simptom al ambiguității geopolitice în care se află România, dar și ca pe o încercare de recalibrare a relației cu SUA într-un context internațional fluid. Există însă un risc, deoarece chiar și o asociere simbolică poate genera interpretări contradictorii”.

„Conform Cartei, statutul de observator permite participarea la lucrări, dar fără drept de vot și fără implicare în mecanismul decizional, care aparține exclusiv statelor membre. Este, așadar, o prezență fără putere formală, dar nu fără semnificație politică”.

„E important şi nivelul reprezentării. Italia, Polonia sau Israel au optat pentru reprezentare la nivel de ministru, nu de șef de stat sau de guvern, ceea ce indică o implicare prudentă și calibrată politic. În diplomație, rangul delegației transmite un mesaj la fel de clar ca declarațiile oficiale”.

Teodor Baconschi: „Era în interesul nostru să fim prezenţi” 

Teodor Baconschi este teolog, diplomat, fost ambasador la Vatican şi fost ministru de Externe al României în Guvernul Emil Boc, în perioada 2009-2012.

„Ca democrați europeni de dreapta sau de stânga, avem destule motive pentru a nu aprecia politica lui Donald Trump, de la tranzacționismul brutal și zigzag-ul retoric, până la simpatiile sale pentru dictatori și neîncrederea generată printre aliații tradiționali. Numai că el e POTUS și încă pentru următorii trei ani, completa emancipare strategică a UE va dura două decenii, iar securitatea României (cel puțin pe termen mediu) depinde de infrastructura militară americană (Deveselu, M. Kogălniceanu, Cincu)”.

„În acest context (când nu suntem nici Franța sau Germania, așa cum nu avem nici armata Poloniei) era în interesul nostru să fim prezenți, măcar ca observatori, în Consiliul pentru Pace inițiat de Donald Trump”.

„Președintele Nicușor Dan nu avea nici interesul de a lăsa „bunele relații cu SUA” pe mâna iluzorie și mincinoasă a „suveraniștilor” AUR, care au dovedit, prin recenta lor incursiune parlamentară peste Atlantic, că nu au intrările cu care se laudă acasă”.

„A observa ce se întâmplă în Consiliul pentru Pace nu înseamnă nicidecum a ne decupla de obligațiile față de UE sau a rata oportunitățile legate de trezirea UE la o realitate geopolitică mult mai dură decât cea din primele decenii de după colapsul URSS”.

„Admit însă că prezența președintelui Nicușor Dan la ceremonia de la Washington va fi fost inutilă dacă ea nu va reprezenta baza unei proxime vizite bilaterale de reală substanță politică, strategică și economică”.

Cristian Preda: Cum văd gestul alegătorii şi prietenii europeni

Cristian Preda este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universității din Bucureşti. A fost europarlamentar PD-L în perioada 2009-2014.

„Mergând la prima reuniune a Board of peace, Nicuşor Dan contrariază și o parte importantă a alegătorilor săi, și prietenii europeni. Primii văd în Trump și colaboratorii săi susținătorii unei politici precum cea a lui Georgescu și Simion și nu înțeleg de ce președintele crede că ar putea clarifica problema alegerilor din 2024-2025 mai întâi la Washington și abia apoi în țară”

„Pe de altă parte, mă tem că la Paris, la Londra sau la Bonn, acceptarea de către președintele român a invitației lui Trump e văzută ca o desolidarizare fără scop precis”.

„Mai ales că Bucureștiul nu a prezentat nimic semnificativ pe tema reconstrucției Fâșiei Gaza, obiectul rezoluției ONU folosită de liderul de la Casa Albă pentru a lansa propria versiune a Board of peace”.

Costi Rogozanu: „Avea o bună ocazie să tacă”

Costi Rogozanu este profesor de limba română, critic literar, autor şi publicist de stânga.

„Nicușor Dan se duce la Consiliul lui Trump pentru Pace pentru a arăta că relațiile SUA cu România sunt solide. A spus-o chiar el. Ce nu spune e că își continuă un joc periculos în care vrea să fie de toate: o face și pe georgistul care bagatelizează trecutul legionar, și pe occidentalistul dedicat”.

„Acum are o nouă extensie grea de jucat, trebuie să fie și cu UE, și cu Trump. Dar de ce „trebuie”? Pentru că Dan, împreună cu bună parte din opinia noastră publică suntem prinși în niște mize stupide, imaginare care presupun că încă trăim în lumea de acum un an-doi. Nu. Nicușor Dan n-avea ce căuta în acest „board of peace”. Găselnița cu „observatorul”, oferită de Meloni, nu te absolvă de lipsă de responsabilitate activă pe care ar trebui s-o aibă un lider european azi”.

„Apoi, e mult să-i ceri lui Nicușor, mai mult decât ceri grupului de conducere european, deosebit de ipocrit în a valsa pe lângă sancțiuni împotriva Israelului, sancțiuni economice care se impuneau (și care doar au fost vânturate populist de liderii europeni) după genocidul din Gaza comis de armata israeliană”.

„Ce putem noi „observa” în legătură cu Gaza? Am făcut câteva transporturi de salvare a unor copii răniți din Gaza, foarte bine, am făcut export generos de arme către Israel. Ne puteam abține”.

„Unii spun că moralizăm prea mult într-o junglă lipsită de scrupule, așa cum arată lumea azi. Dar nu e vorba de morală. E vorba să alegem măcar când să tăcem. Estul Europei nu are însă altă grijă decât să se frământe încercând să satisfacă hegemoni intrați în criză, UE și SUA. Logice ar fi o lipire de UE și o ignorare politicoasă a delirului lui Trump”.

„Estul vorbește doar prin Orban sau prin vocea schizoidă poloneză, unde americanismul și europenismul fermentează periculos”.

„Nicușor Dan avea o bună ocazie să tacă. Pentru că la intervenții cu sens, care să înceapă să ridice admirativ sprânceana UE sau a cetățenilor săi, nu mai îndrăznesc să sper. Să susții viziunile lui Trump cu Gaza-resort e ca și cum ai bea cocktailuri vesel pigmentate prin cimitir”.

Radu Vancu: „Nici Nicușor Dan n-a prea vrut să fie în pielea lui Nicușor Dan”

Radu Vancu este poet, prozator, eseist și traducător român, profesor universitar doctor abilitat la Universitatea „Lucian Blaga” şi este cunosut pentru iniţiativele civice.

„N-aș fi vrut să fiu în pielea lui Nicușor Dan când a trebuit să ia decizia asta. Nici Nicușor Dan n-a prea vrut să fie în pielea lui Nicușor Dan, ca dovadă că a scăldat-o: a amânat luarea deciziei cât a putut, a luat-o până la urmă fără nici un entuziasm și, mai ales, merge ca observator, nu ca participant propriu-zis la acest așa-zis Consiliu al Păcii”.

„Pe lângă faptul că e un simulacru instituțional penibil, acest consiliu mai încearcă în mod evident și torpilarea unor instituții similare reale, în primul rând ONU”.

„România a fost prinsă aici cu mâna la spate: pe de o parte, economic nu putem funcționa fără UE; pe de alta, militar nu putem funcționa fără parteneriatul strategic cu SUA”.

„Astfel încât, pentru a nu compromite relația cu Trump, președintele Dan i-a acceptat invitația. De fapt, e o simulare de participare la un simulacru de instituție. Și e bine că e așa. În stadiul ăsta, e un compromis care nu compromite poziția României. Dacă relația cu Statele Unite va rămâne funcțională, atunci simulacrul nostru de participare nu va fi fost în zadar.”

„Cu condiția ca tot președintele Dan să le explice convingător partenerilor europeni că loialitatea noastră față de UE este indefectibilă – și nu e în nici un caz afectată de această participare mimată la bâlciul deopotrivă ridicol și dezgustător al lui Trump”.