Science Report: În Calea Lactee sunt probabil o mulțime de civilizații dispărute

Cele mai multe dintre civilizațiile extraterestre care au fost găzduite vreodată de galaxia noastră deja s-ar fi împins probabil singure spre dispariție. Este concluzia unui nou studiu, publicat pe 14 decembrie în baza de date arXiv și citat de Live Science. Autorii au utilizat astronomia modernă și modelarea statistică pentru a cartografia apariția și moartea vieții inteligente în timp și în spațiul Căii Lactee.

Rezultatele studiului reprezintă o adaptare modernă a faimoasei ecuații scrise în 1961 de Frank Drake, care a lansat „Search for Extraterestrial Life”. Ecuația Drake, popularizată de Carl Sagan în miniseria „Cosmos”, cuprinde o serie de variabile misterioase – precum frecvența existenței planetelor în Univers, o întrebare deschisă pe atunci.

Noua lucrare, scrisă de trei fizicieni de la Caltech și un elev de liceu, este mult mai practică. Spune unde și când este mai probabilă apariția vieții în Calea Laptelui și identifică cel mai important factor care-i afectează frecvența: tendința creaturilor inteligente spre auto-anihilare.

„Începând din vremea lui Carl Sagan s-su făcut multe cercetări”, spune Jonathan H. Jiang, astrofizician la Jet Propulsion Laboratory al NASA de la Caltech și coautor al studiului. „În special de când există telescoapele spațiale Hubble și Kepler avem multe cunoștințe despre densitățile [gazului și stelelor] existente în galaxia Calea Lactee, despre ratele de formare a stelelor și formarea exoplanetelor … și despre rata de apariție a exploziilor de supernove. De fapt, știm acum unele valori [care erau mistere pe timpul faimoaselor episoade Cosmos]”.

Autorii au cercetat o serie de factori presupuși a influența dezvoltarea vieții inteligente, ca frecvența stelelor similare cu Soarele și care găzduiesc planete similare Pământului; frecvența supernovelor care emit radiații ucigătoare; probabilitatea și timpul necesare pentru evoluția vieții inteligente dacă sunt întrunite condițiile; și posibila tendință spre autodistrugere a civilizațiilor avansate.

Modelând evoluția în timp a Căii Lactee prin prisma acestor factori, ei au determinat că probabilitatea apariției vieții bazată pe factori cunoscuți a atins un vârf la 13.000 de ani-lumină de centrul galaxiei și la 8 miliarde de ani după formarea ei. În comparație, Pământul este la 25.000 de ani-lumină de centrul galactic și civilizația umană a apărut la 13,5 miliarde de ani după ce s-a format Calea Lactee (deși viața simplă a apărut curând după formarea planetei).

Cu alte cuvinte, suntem mai degrabă o civilizație de frontieră în termeni de geografie galactică și tardivă pe scena locuitorilor conștienți ai Căii Lactee. Dar, presupunând că viața apare suficient de des și în cele din urmă devine inteligentă, probabil că există alte civilizații – cele mai multe grupate în jurul centurii de 13.000 de ani-lumină, în principal datorită frecvenței în zonă a stelelor similare Soarelui.

O figură din lucrare reprezintă vârsta Căii Lactee în milioane de ani (axa y) și distanța de la centrul galactic (axa x) și poziționează zona civilizațiilor (Imagine: Cai et al.).

Cele mai multe dintre aceste alte civilizații care există în galaxia din prezent sunt probabil tinere, datorită probabilității că viața inteligentă se elimină singură la scară îndelungată a timpului. Deși galaxia și-a atins apogeul în civilizații cu mai mult de 5 miliarde de ani în urmă, cele mai multe dintre civilizațiile acelea s-au auto-anihilat probabil, spun cercetătorii.

Acest ultim element este și cea mai incertă variabilă din lucrare; cât de des se auto-ucid civilizațiile? Dar este și cea mai importantă în determinarea gradului de răspândire a vieții, au aflat cercetătorii. Chiar și o eventualitate extraordinar de mică pentru ca o anumită civilizație să se elimine pe sine într-un anumit secol – să zicem că prin holocaust nuclear sau schimbare accelerată a climei – ar însemna că majoritatea copleșitoare a civilizațiilor de la vârful probabilității din galaxie sunt de pe acum dispărute.

Lucrarea a fost trimisă unei reviste spre publicare și așteaptă evaluările specialiștilor în domeniu.