Am căutat 10 politicieni ca să discutăm despre scumpiri, Netflix și de unde taie românii cheltuielile. Și-au rămas doar 9 / „Am prieteni cu salarii scăzute” / „Am cunoștințe care sunt în pericol să-și piardă micile afaceri” 

„Am foarte mulți prieteni, mai ales în zona de IT, care și-au pierdut jobul. Prietenul meu cel mai bun este unul dintre cei care au lucrat în Oracle și au fost disponibilizați”.

„Și nu numai în zona de IT se întâmplă asta. Uite, chiar am vorbit cu o colegă care lucrează în marketing și îmi spunea că în ultimele două săptămâni a aplicat la foarte multe joburi și nu a sunat-o nimeni”.

„Mi-am reorganizat abonamentele de streaming pe TV” – Turos Lorand, senator UDMR

„Am prieteni care lucrează în HoReCa, de exemplu, și mi-au spus că vânzările au scăzut semnificativ, pentru că oamenii nu-și permit să iasă la restaurant, atât de des cum au ieșit până acum”

„Cred că fiecare familie își restructurează cumva bugetul, se uită ce abonamente mai are, unde mai poate să renunțe, să fie afectat cât mai puțin. Cred că fiecare ne uităm cum putem să facem economii”

„Sincer, eu m-am uitat și la acele abonamente de streaming. Mi-am reorganizat abonamentele de streaming pe TV. Cred că și vacanțele vor fi mai modeste, dar eu de regulă merg cu familia în vacanță low-cost, cu rulota”.

„Am cunoștințe care sunt în pericol să-și piardă afacerile, micile afaceri” – Vlad Gheorghe, consilier onorific al premierului Bolojan

„Am renunțat la niște abonamente de streaming, am renunțat la niște abonamente pe ce făceam eu, pe partea asta de social media, de editare video. Adică am redus totul la limită – exact uneltele de care ai nevoie ca să lucrezi. Abonamente la programe legislative am redus” 

„După care, bineînțeles, te uiți în coșul zilnic că din ce în ce mai mult din cheltuielile tale înseamnă lucrurile de bază, adică mâncarea, energia, transportul, energia. E greu. E foarte greu”.

„Am cunoștințe care sunt în pericol să-și piardă afacerile, micile afaceri. Nu cunosc oameni care și-au pierdut job-urile, dar cunosc oameni cărora li s-au micșorat veniturile. Este o furtună foarte urâtă în care îți cresc prețurile din cauza inflației și îți scad veniturile din cauza unei contracții de apetit economic”.

„M-am surprins întorcându-mă să sting becul” – Daniel Buda, PNL

„Deocamdată, la unii dintre noi, poate fi vorba mai degrabă de o reducere a risipei alimentare decât de o reducere a consumului pe coșul zilnic. La modul sincer, fac și eu economii pe zona de reducere a risipei alimentare, poate mai mult decât făceam înainte, nu că n-ar fi greșit să fie făcută, până la urmă, această reducere a risipei alimentare. Sunt atent la toate detaliile”.

„M-am surprins întorcându-mă să sting becul. Din păcate, crizele ne obligă să învățăm ce ar fi trebuit să știm de mult”.

„Mi se pare SF să ieși în oraș la restaurant. Mai degrabă comand acasă pe Glovo” – Victoria Stoiciu, senatoare neafiliată

„Îmi spun oamenii că este din ce în ce mai greu. Mi-au spus că renunță la vacanțe, la ieșiri în oraș, la alimente care sunt mai scumpe, pe care și le permiteau înainte sau că se împrumută”.

„Cumpără de exemplu de la magazin pe caiet și plătesc când primesc salariile, pensiile. Nu e vorba de împrumuturi de la bancă, ci de împrumuturi de la familie, de la colegi. Văd chestia asta la persoane mai ales cu venituri mici. Sunt oameni care au mereu la activ un deficit de câteva sute de lei”.

„Nu cred că e cazul ca noi (n. red. demnitarii) să ne plângem de astfel de reduceri de cheltuieli, că sunt oameni pe salariu minim. Acolo cred că este marea problemă, la cei care au nu doar salarii minime, ci salarii mici în general”.

„Adică sigur că, de exemplu, ieșirile în restaurant sunt mult mai scumpe decât acum 2 ani. Mi se pare SF să ieși în oraș la restaurant. Da, mă gândesc de două ori înainte să o fac. Mai degrabă comand acasă pe Glovo pentru că te scutește de tot felul de alte cheltuieli pe care le faci în oraș. Că trebuie să bei și apă, și atunci acasă este mai ieftin”.

„Eu nu am mașină, merg cu Bolt, dar acum mă uit la preț mai atent decât înainte. Dacă prețul e prea mare, iau metroul. Și mă uit mult mai mult după reduceri la haine. Fac asta acum mai mult decât o făceam acum 7-8 ani, deși venitul meu a crescut”. 

„La mine în județ, în Vaslui, o fabrică care produce în domeniul textilelor se desființează. Avea în jur de 50 angajați. Am vorbit și cu doamnele care lucrează acolo, și cu primarul, nu știu ce planuri are. Pentru o comună, mai ales că angajatele veneau din mai multe zone e o lovitură foarte, foarte mare”.

„Am auzit și de oameni care nu își găsesc un loc de muncă, în special tineri. M-a șocat să văd că cineva trimisese pe eJobs în 300 de locuri CV-ul în câteva luni și cred că unul sau doi i-au dat un răspuns nici măcar, nu cred că a ajuns la faza de interviu. Știu exemple de oameni la 50 de ani care au plecat din multinaționale și acum s-au reangajat  la 4.000 de lei, 4.500 de lei, cu greu și după luni de zile”.

„Toți facem economii. Nebun să fii să nu faci” – Emil Drăghici – primar al comunei Vulcana-Băi, județul Dâmbovița, independent

„Despre majorările astea de prețuri nu trebuie să adăugăm nimic, că le vedem”.

„Este foarte limpede pentru că mare parte din sistemul bugetar a rămas în urmă cu salariile”.

„Toate lucrurile sunt date peste cap. Majorările de prețuri au lovit în cel mai crunt mod, în ceea ce privește, garanția pentru ziua de mâine Și economia: nu se mai iau credite.  Omului i-a fost teamă, nu s-au mai împrumutat ca să facă ceva, să cumpere bunuri, servicii. De teamă, nu au mai făcut-o”.

„Asta pentru că au decis guvernanții că luăm tot, facem tot, tăiem tot, fără să punem nimic în loc”.

„Toți facem economii. Categoric! Nebun să fii să nu faci. Cine știe ce venit trebuie să ai, să nu faci”. 

Ce spun românii din Irlanda când intră în magazinele de acasă – Georgiana Teodorescu, europarlamentar AUR 

„Vorbim frecvent cu oameni și ce pot să vă spun este că relatările sunt foarte triste. De exemplu, românii mănâncă din ce în ce mai rar – sau deloc – carne și pește, pentru că nu și le permit”.

„Mai rău decât atât, sunt nevoiți să renunțe la anumite medicamente. Deja nu mai vorbim de renunțarea la vacanțe sau renunțarea la călătorii, vorbim de renunțarea la lucruri de bază alimente și medicamente”.

„M-am întâlnit acum recent cu niște români din Irlanda. Mi-au spus că de fiecare dată când revin acasă, din șase în șase luni, când pot și ei să vină, se duc la magazinul alimentar de acolo din localitatea în care stau să cumpere lucruri. De fiecare dată totul este mult mai scump”.

„Din persoanele cunoscute, îmi spun foarte mulți că sunt nevoiți să renunțe la tot felul de lucruri, că își socotesc bănuții, că atunci când merg la supermarket, se uită cu mare atenție la prețuri, că atunci când își pun în coș anumite produse, își iau o cantitate mai mică, uneori chiar foarte mică, de pe o zi pe alta, astfel încât să nu facă risipă”.

„În special în județul pe care îl reprezint, Hunedoara, foarte multe firme s-au închis sau s-au relocat în alte țări, cum e Polonia” – Natalia Intotero, vicepreședinta Camerei Deputaților, PSD 

„Chiar zilele trecute am avut întâlniri cu mai mulți pensionari care mi-au spus că ne imploră să găsim o soluție să se ieftinească medicamentele, altfel ei sunt condamnați la moarte. Adică n-au la ce să mai renunțe, ei deja renunță la anumite medicamente și mănâncă mai puțin”.

„În ultima perioadă am auzit de cazuri de persoane disponibilizate, foarte multe. În special în județul pe care îl reprezint, Hunedoara, foarte multe firme s-au închis sau s-au relocat în alte țări, cum e Polonia, pentru că ei au avut o altă abordare pe partea de energie”.

„Și la noi, în județ, avem Programul de Tranziție Justă (n.red. un mecanism european care alocă bani regiunilor dependente de combustibili fosili pentru a ajuta angajații afectați de trecerea la energie verde). Polonezii și-au setat ca prioritate gestionarea acestor fonduri la nivel local, maxim regional, și independența energetică. La noi, la vremea respectivă, s-a decis să fie gestionat la Ministerul Fondurilor Europene și nu merge foarte bine implementarea. Ăsta e și motivul pentru care multe firme mari și de la noi din județ s-au relocat. 

Creșterile de prețuri se simt, chiar și la nivelul nostru, dar nu ne putem plânge, spre deosebire de marea majoritate a cetățenilor.