Cât costă să dobori o dronă de 35.000 de dolari?

PLUS: Cele mai ieftine orașe europene în care să-ți faci studiile.

Fiecare Shahed/Geran-2 are un cost estimat de $20.000 – $50.000, ceea ce îl face mai ieftin decât majoritatea dronelor de atac cu rază lungă de acțiune. Există însă variații semnificative în estimări:

La începutul lui 2024, Rusia a extins producția internă, folosind muncitori din Africa și componente din China, prioritizând cantitatea față de calitate. Costul de producție intern este estimat acum la aproximativ $35.000.

Cât costă doborârea uneia? Depinde de ce te folosești: rachete clasice sau drone interceptoare.

Dacă folosești rachete clasice sol-aer:

• O rachetă IRIS-T costă aproximativ $430.000 — de 20 de ori mai mult decât drona iraniană.

• Un singur proiectil al sistemului Patriot costă aproximativ €3,5 milioane. Rachetele Patriot fabricate în SUA costă circa $4 milioane per bucată.

Dacă folosești drone interceptoare (soluția mai ieftină a Ucrainei): Dronele interceptoare ucrainene costă aproximativ $1.000–$3.000 per bucată – mult mai ieftin decât rachetele clasice. Până în toamna lui 2025, Ucraina primea peste 1.500 de drone interceptoare pe zi, iar în februarie peste 70% din dronele Shahed care atacau Kievul au fost doborâte de interceptoare.

Concluzie

Rusia cheltuie aproximativ $35.000 pe dronă, iar apărătorii pot cheltui între $1.000 (interceptor ieftin ucrainean) până la $4.000.000 (rachetă Patriot) pentru a o doborî – o asimetrie de cost de până la 100:1 în favoarea atacatorului.

Întrebarea ediției: Dacă planeta are resurse limitate, de ce trăm mai bine decât atunci când eram mult mai puțini?

Pe scurt: pentru că resursele nu sunt fixe. Ele sunt create cu ajutorul minții, nu găsite în pământ.

Malthus a greșit sistematic

Thomas Malthus spunea pe la 1798 că populația va depăși producția de hrană, ducând la foamete. Nu s-a întâmplat. De ce? Pentru că a tratat tehnologia ca o constantă, nu ca o variabilă. Revoluția Verde a înzecit randamentele agricole.

„Resursele limitate” sunt un concept dinamic

Petrolul nu era o „resursă” înainte ca cineva să inventeze motorul cu ardere internă. Siliciul din nisip nu valora nimic înainte de semiconductori. O resursă devine resursă abia când știi ce să faci cu ea. Cu cât sunt mai mulți oameni – și mai ales mai mulți oameni educați – cu atât mai multe minți lucrează la extinderea definiției a ceea ce contează drept resursă.

Populația înseamnă și cerere, dar și ofertă de idei

Economistul Julian Simon a argumentat că oamenii sunt „resursa supremă”: fiecare om aduce nu doar o gură de hrănit, ci și un creier capabil de inovație. Datele îi dau dreptate parțial: prețurile reale ale majorității materiilor prime au scăzut pe termen lung, în ciuda creșterii demografice – pentru că eficiența a crescut mai repede decât consumul.

Creșterea economică nu e un joc cu sumă zero

Când un om devine mai productiv, nu ia din productivitatea altuia. Cunoașterea se replică fără cost. O rețetă, un algoritm, un vaccin – odată descoperite, costul marginal de răspândire tinde spre zero. Aceasta e diferența fundamentală față de resursele fizice.

Dar există și categorii unde logica de mai sus se aplică mai greu:

Clima – CO₂ atmosferic e un bun comun global, iar „prețul” lui real nu e încorporat în piețe

Biodiversitate – unele pierderi sunt ireversibile, nu optimizabile

Apa dulce în anumite regiuni- inovația există (desalinizare, irigații eficiente), dar e distribuită inegal

Concluzia

Oamenii trăiesc mai bine nu în ciuda faptului că sunt mai mulți, ci și pentru că sunt mai mulți – mai multe minți înseamnă mai multă inovație. Limitele planetei sunt reale, dar mobile: sunt împinse constant de ingeniozitate. Provocarea nu e să fim mai puțini, ci să fim mai deștepți în ce facem cu ce avem.

Citate amuzante

„Banii care vin odată cu Premiului Nobel sunt ca o centură de salvare aruncată unui înotător care deja a ajuns în siguranță la țărm”– G.B. Shaw, dramaturg, polemist, critic literar și activist politic irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură

5 lucruri interesante despre francul elvețian

Indiferent dacă vizitați sau nu Elveția, iată cinci lucruri care te vor ajuta să apreciezi istoria unică a monedei elvețiene.

Codul monedei (CHF) provine din latină.

Când cauți francul elvețian, s-ar putea să fii surprins să descoperi că codul său valutar este CHF. Literele CHF provin de la cuvintele „Confoederatio Helvetica franc” – acesta este numele Confederației Elvețiene în latină. Francul elvețian nu are un simbol valutar (cum ar fi semnul dolar sau euro ), așa că, în majoritatea cazurilor, îl veți identifica folosind literele CHF sau abrevierea Fr.

Francul elvețian este ultimul franc din Europa.

Până de curând, francul era o monedă comună în Europa. Și-a avut originea în Franța și a fost moneda oficială în Belgia și Luxemburg timp de mulți ani. Acum, toate aceste țări fac parte din UE și folosesc moneda euro. Elveția este singura țară europeană care încă emite francul.

Moneda elvețiană este a opta cea mai tranzacționată monedă.

Începând cu 2022, francul elvețian (CHF) este a opta cea mai tranzacționată monedă din lume, nu mult după dolarul american (USD), lira sterlină (GBP) și dolarul australian (AUD). Francul elvețian a reprezentat aproximativ 6,4% din toate tranzacțiile valutare în 2025.

CHF a fost anterior ancorat la valute străine.

Elveția și-a modificat politica monetară de mai multe ori de când a introdus francul elvețian. Primul franc elvețian a fost emis la paritate cu francul francez.

În 2011, Banca Națională a Elveției a luat măsura de a plafona cursul de schimb al francului elvețian la 1,20 CHF pentru 1 EUR. Această politică controversată a luat sfârșit în 2015.

Francul elvețian este moneda oficială a Liechtensteinului.

Elveția nu este singura țară în care poți cheltui francul elvețian. Liechtenstein nu emite propria monedă, așa că francul elvețian este mijloc legal de plată acolo.

Cele mai ieftine orașe europene în care să-ți faci studiile

Europa a fost întotdeauna o destinație atractivă pentru românii care caută o educație de calitate și imersiune culturală.

În fruntea clasamentului în ceea ce privește valoarea locuințelor se află Baku, Azerbaidjan, cu un scor de accesibilitate de 16,47 din 100, potrivit Remitly. Acest oraș cosmopolit de la Marea Caspică combină o chirie lunară medie incredibil de mică (533 USD) cu costuri de trai minime, oferind o valoare imbatabilă pentru studenții internaționali.

Germania se află pe locul al doilea, orașul universitar Halle, care găzduiește istorica Universitate Martin Luther Halle-Wittenberg, obținând un scor de 22,24 în cadrul studiului. Cu valoarea remarcabilă a universităților publice gratuite din Germania, combinată cu costuri de trai rezonabile, acest oraș german este o opțiune excelentă pentru cei care speră să obțină o educație accesibilă în Europa. Studenții care provin din UE vor beneficia de costuri zero pentru viză, în timp ce cei care provin din țări din afara UE vor trebui să plătească un cost al vizei de student de aproximativ 75 EUR.

În continuare, rubricile „Sfatul lui Dan Popa” și „Recomandarea de carte” sunt disponibile doar membrilor HotNews Premium.

Sfatul lui Dan Popa: Ce să fac cu economiile în contextul inflației / deprecierii leului

În funcție de situația financiară a fiecăruia, de planurile pe termen lung și de toleranța la risc, deciziile pot fi împărțite, explică, într-un dialog cu noi, economistul șef al BRD, Florian Libocor.

E un moment bun pentru a cumpăra o locuință?

Dacă există un avans solid și venituri stabile, oamenii profită de ofertele de pe piața imobiliară, spune, într-o discuție cu HotNews, Florian Libocor, economist șef al BRD, care vorbește însă și despre un scenariu care nu trebuie ignorat:

„Dacă ai un avans solid și venituri stabile, poți profita de ofertele existente pe piața imobiliară, unde ratele dobânzilor la creditele ipotecare cu dobândă fixă au scăzut. Pe de altă parte, nu trebuie ignorat scenariul conform căruia deprecierea leului poate continua, ceea ce ar putea afecta costurile de trai și ratele la credite. Nu în ultimul rând, incertitudinea politică și economică poate influența negativ piața imobiliară”.

Dacă decizia este de a lua un credit pentru locuință, recomandarea bancherului este ca împrumutul să fie în moneda în care sunt încasate veniturile. Cu un credit în lei, este eliminat riscul valutar.

Economii de 50.000 lei. Trebuie schimbați în euro, franci elvețieni sau investiți altfel?

Cu 50.000 lei, alegerea între schimbul în valută și alte forme de investiție depinde de obiectivele fiecăruia, de orizontul de timp și toleranța la risc crede interlocutorul nostru.

„Achiziția de valută poate viza asigurarea protecției împotriva deprecierii leului mai ales acum, când cursul euro a depășit pragul psihologic de 5 lei/euro”, afirmă economistul șef al BRD.

Dar, avertizează Libocor, trebuie luate în calcul și următoarele: Banii stau, dar nu produc randament decât în măsura în care deprecierea continuă (fiind îndeobște acompaniată de o deteriorare a puterii de cumpărare a monedei depreciate care poate anula, chiar depăși, câștigul din diferența de curs favorabilă). Conversia poate aduce însă pierderi dacă leul se întărește în viitor.

Intervine o variabilă dificil de prezis, altfel spus ”momentul bun”: când este acel moment? Dacă totuși se alege o valută, este recomandat să fie aleasă una lichidă și cunoscută cum ar fi euro.

Mai există însă și alte tipuri de investiții alternative, precum:

Depozite bancare sau titluri de stat al căror randament nu este impozitat. Sunt instrumente fără risc valutar, cu randamente de circa 5 – 7% anual, ceea ce oferă protecție parțială la inflație.

Fonduri mutuale sau ETF-uri. Aceste instrumente oferă randamente potențial mai mari (8–10% sau peste), dar cu risc. Asigură o diversificare internațională, dar necesită cunoștințe minime și un orizont de expunere pe termen mediu.

Aurul. Este un activ bun în context de inflație și incertitudine care se poate cumpăra fizic sau prin ETF-uri (ex. Gold ETF). Acest activ nu produce venit decât dacă prețul lui crește dar păstrează valoarea.

Libocor spune că adoptarea unor măsuri imediate de protejare a economiilor este o decizie prudentă, el recomandând consultarea unui consilier financiar.

„Una dintre primele decizii ar fi acea de diversificare a investițiilor prin distribuirea economiilor în mai multe tipuri de active pentru a reduce riscul. Apoi, există posibilitatea de a alege între valute (care implică un risc de curs de schimb), aur (considerat un refugiu în perioade de incertitudine economică) și imobiliare (proprietățile pot oferi stabilitate și protecție împotriva inflației dar perioada de expunere necesara este mai mare).

Mai avem așa-zisele fonduri de urgență, care presupun menținerea unei rezerve de lichidități echivalentă cu 3-6 luni de cheltuieli, pentru posibile situații neprevăzute.

Cartea: „Istoria secretă a aurului”, de Dominic Frisby

„Istoria secretă a aurului” e scrisă de Dominic Frisby – un scriitor specializat pe teme financiare și în același timp un comedian britanic. Este prima istorie cuprinzătoare dedicată aurului. Frisby e autor a numeroase cărți (eu i-am citit vreo 3) și are o bună reputație și printre economiști și printre scriitori.

„Istoria secretă a aurului” e scrisă de Dominic Frisby – un scriitor specializat pe teme financiare și în același timp un comedian britanic. Este prima istorie cuprinzătoare dedicată aurului. Frisby e autor a numeroase cărți (eu i-am citit vreo 3) și are o bună reputație și printre economiști și printre scriitori.

Dacă e cineva care să nu fie impresionat de aur, acela e Warren Buffett. El a spus că metalul galben nu are „nicio utilitate” în afară de a fi depozitat într-un seif, pentru care trebuie să plătești oameni pentru a-l păzi.

După cum susține Frisby, scopul aurului este de a „afișa prosperitatea”, un scop care „transcende cultura și timpul”. Alexandru cel Mare de pildă și-a epuizat rezervele de aur pentru a-și plăti armatele.

Aurul e, așa cum postulează Frisby, un „metal profund politic”. Deși Frisby crede în „standardul aur”, el nu se așteaptă ca guvernele occidentale să renunțe la puterea lor de a crea bani după bunul plac.

După cum susține Frisby, scopul aurului este de a „afișa prosperitatea”, un scop care „transcende cultura și timpul”. Alexandru cel Mare de pildă și-a epuizat rezervele de aur pentru a-și plăti armatele.

Aurul e, așa cum postulează Frisby, un „metal profund politic”. Deși Frisby crede în „standardul aur”, el nu se așteaptă ca guvernele occidentale să renunțe la puterea lor de a crea bani după bunul plac

Tema principală: Cartea spune povestea metalului care a modelat lumea noastră – de la rolul său esențial în mitologia antică, până la finanțele moderne. Frisby dezvăluie cum aurul a modelat civilizații, a construit economii globale și a definit sisteme de putere de-a lungul mileniilor

După cum susține Frisby, scopul aurului este de a „afișa prosperitatea”, un scop care „transcende cultura și timpul”. Alexandru cel Mare de pildă și-a epuizat rezervele de aur pentru a-și plăti armatele.

Aurul e, așa cum postulează Frisby, un „metal profund politic”. Deși Frisby crede în „standardul aur”, el nu se așteaptă ca guvernele occidentale să renunțe la puterea lor de a crea bani după bunul plac

Tema principală: Cartea spune povestea metalului care a modelat lumea noastră – de la rolul său esențial în mitologia antică, până la finanțele moderne. Frisby dezvăluie cum aurul a modelat civilizații, a construit economii globale și a definit sisteme de putere de-a lungul mileniilor.

Aurul i-a inspirat pe oameni să facă lucruri mărețe, dar și oribile

Cel mai furat metal din istorie, a atras exploratori, cuceritori și hoți. A declanșat războaie, a construit imperii și a împuternicit lideri – de la Alexandru cel Mare la Adolf Hitler.

Națiuni precum China și Rusia extrag și acumulează aur în cantități record. Metalul e un activ de refugiu în perioade tensionate, se știe.

Stilul autorului

Frisby este un povestitor talentat cu un simț aparte pentru umor și fantezie. Recenzorii îl laudă pentru că abordează un subiect atât de serios cu ușurință dar și cu erudiție.

Pe scurt, e o carte care îmbină istoria, economia, politica și mitologia, urmărind firul aurului de-a lungul întregii civilizații umane.