Într-un raport recent, Nigel Gould-Davies, cercetător principal pentru Rusia și Eurasia la Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), a observat că pentru a continua războiul cu Ucraina, Kremlinul va fi nevoit să recurgă la măsuri nepopulare.
Printre acestea s-ar putea număra o nouă mobilizare parțială, închiderea frontierelor, suspendarea ultimelor libertăți civile post-sovietice și trecerea la o economie dirijată de tip sovietic.
„Cea mai gravă criză de forță de muncă din istorie”
Rusia a trimis deja zeci de mii de foști deținuți pe front, a fost întărită de trei valuri separate de soldați nord-coreeni și a stimulat imigranții să se înroleze în armată.
Guvernul a anunțat recent o altă campanie de recrutare, oferindu-se să achite datorii de până la 140.000 de dolari pentru bărbații care se înrolează și care, în caz contrar, ar putea fi sancționați pentru neplată.
Epuizarea resurselor umane de vârstă militară cauzată de conflict a avut însă repercusiuni asupra restului economiei ruse, care se confruntă acum cu o criză a forței de muncă mai amplă.
„Nu e vorba doar de dificultatea de a găsi oameni care să meargă pe front, ci și de dificultatea de a găsi oameni pe care să-i angajeze”, a declarat Gould-Davies pentru CNN.
Industria de apărare funcționează deja la capacitate maximă, fabricile lucrând non-stop. Asta înseamnă că Rusiei îi este dificil să-și mărească și mai mult producția militară, în timp ce cererea de muncitori din fabrici pune o presiune și mai mare asupra restului economiei.
„Întreaga economie rusă suferă de cea mai gravă criză de forță de muncă din istorie”, a spus Gould-Davies.
Estimări: 500.000 de militari ruși au murit în război
Aproape 500.000 de soldați ruși au murit în război, potrivit unor rapoarte ale serviciilor de informații occidentale, iar alte sute de mii au părăsit țara pentru a evita recrutarea.
În ultimele luni, dronele ucrainene au ucis sau au rănit zeci de mii de soldați ruși în fiecare lună, cifre estimate de Kiev, dar și de oficialii occidentali.
Criza de forță de muncă rezultată determină creșterea salariilor, o altă sursă de inflație în țară.
„Forța de muncă este un factor de producție mai rar decât capitalul fizic sau finanțele. De asemenea, este mai greu de sporit”, a observat Gould-Davies, citat de CNN.
„Cu efort, este posibil să se construiască o nouă fabrică sau să se strângă bani. Dar statul nu poate dicta rata natalității”, a spus el.
Lipsa forței de muncă ar putea obliga Kremlinul să recruteze mai multă forță de muncă din India, Coreea de Nord și diverse țări africane pentru a ușura presiunile atât asupra sectorului civil, cât și asupra celui militar.
Mai grav, aceasta ar putea însemna o a doua mobilizare forțată a trupelor, însoțită de măsuri precum restricționarea libertății cetățenilor de a părăsi țara – în special a bărbaților aflați la vârsta de recrutare.
Este ceva ce Putin a dorit să evite, după ce prima „mobilizare parțială” s-a dovedit extrem de nepopulară și a determinat mulți ruși să emigreze.
„Tensiunea devine din ce în ce mai vizibilă”
Unii experți, printre care Maria Snegovaia de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, consideră că Kremlinul poate rezolva problemele legate de recrutare exercitând o presiune mai mare asupra regiunilor din afara marilor orașe, îndemnând studenții să semneze contracte militare și recrutând mai mulți cetățeni străini.
Faptul că sectorul apărării se apropie de capacitatea maximă prezintă, de asemenea, dificultăți pentru Putin, dar „nu este catastrofal”, a spus Snegovaia.
Din punct de vedere economic, însă, „tensiunea devine din ce în ce mai vizibilă”, a declarat Snegovaia pentru CNN.
„În special în acest an, vedem că costurile economice impun în cele din urmă compromisuri dificile Kremlinului”, a spus ea.
Ea a subliniat că „sarcina fiscală generată de susținerea efortului de război” a crescut, având în vedere că personalul militar al Rusiei și costurile de recrutare se ridică la zeci de miliarde de dolari în fiecare an, reprezentând, conform unor estimări, 9,5% din bugetul federal total și 2% din PIB-ul țării.
Rusia se confruntă cu o stagnare a creșterii economice – chiar și cu o recesiune, potrivit estimărilor unor economiști – precum și cu închiderea masivă a întreprinderilor și scăderea încrederii consumatorilor, a spus Snegovaia.
„Regimul își consolidează aparatul represiv”
În ciuda unei creșteri salariale, veniturile nu au ținut pasul cu inflația persistentă.
Rata oficială anuală a inflației la data de iunie este de 5,52%, potrivit agenției de presă de stat ruse TASS.
Gospodăriile ruse obișnuite se confruntă cu prețuri la alimente care au crescut cu peste 18% față de ianuarie 2024, facturi exorbitante la utilități și o recentă majorare cu două puncte procentuale a taxei pe vânzări.
Atacurile ucrainene asupra infrastructurii critice a Rusiei au dus, de asemenea, la o criză de benzină în unele zone și la întârzieri persistente în aeroporturi.
Chiar dacă rata generală a inflației a încetinit din nou, Snegovaia a afirmat că percepția consumatorilor cu privire la această problemă rămâne negativă.
„Aceste tendințe ar putea slăbi sprijinul pentru război, crescând potențial nemulțumirea socială”, a spus Snegovaia. „Cu toate acestea, regimul își consolidează aparatul represiv”, a explicat ea.
Are Ucraina inițiativa?
Ucraina și mai mulți observatori ai războiului au observat în ultimele săptămâni că Kievul a preluat inițiativa pe câmpul de luptă, nu în ultimul rând datorită eficienței dronelor sale, care au ucis lunar mai mulți soldați decât a putut recruta Rusia.
Kievul a intensificat de asemenea atacurile cu rază medie și lungă de acțiune, care au drept scop izolarea logistică a Crimeei și lovirea industriei energetice a Rusiei.
Aceste reușite au sugerat un optimism cu privire la șansele Ucrainei. Dar în vreme ce au subliniat aceste reușite ale Kievului, alți observatori au îndemnat la precauție, scrie TVP, site-ul televiziunii poloneze publice.
Ce a reușit Ucraina? Pentru prima dată din 2023, potrivit grupului ucrainean de monitorizare DeepState, în luna mai, Ucraina a eliberat mai mult teritoriu decât a capturat Rusia.
Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a calculat o pierdere netă a Rusiei de 116 kilometri pătrați în aprilie și de 281 de kilometri pătrați din decembrie până în mai.
În spatele războiului terestru care a ajuns într-un impas se află campania cu drone care îl face posibil.
Unitățile ucrainene de drone lovesc infrastructura logistică rusă până la 150 de kilometri în spatele liniei frontului.
Kievul a raportat o reducere de 71% a traficului militar pe autostrada principală Mariupol-Simferopol în decurs de două săptămâni de la începerea atacurilor asupra acesteia.
Din ianuarie, potrivit comandantului Forțelor de Sisteme Fără Pilot din Ucraina, Robert Brovdi, loviturile ucrainene au distrus 134 de sisteme rusești de apărare aeriană.
Acest lucru deschide calea pentru orice altceva: atacurile asupra rafinăriilor, incendiile de la terminalele petroliere, fumul negru deasupra Sankt Petersburgului în dimineața de deschidere a forumului economic de prestigiu al lui Putin, în timp ce delegații încă soseau.
La același forum, viceprim-ministrul rus Alexander Novak a recunoscut public că producția de petrol a scăzut de la începutul anului 2026 din cauza „reparațiilor neprogramate” la rafinării.
Ofensiva are limite
Însă actuala ofensivă ucraineană are limite, observă TVP. Teritoriul recucerit de Ucraina reprezintă mai puțin de 6% din ceea ce a capturat Rusia în 2025. Forțele ruse exercită presiuni simultan asupra localităților Kostiantinivka, Kupiansk și Lîman.
Stocurile de rachete interceptoare Patriot ale Ucrainei sunt, conform scrisorii urgente a lui Zelenski către Donald Trump, la un nivel critic de scăzut, livrările prin mecanismul de achiziții al NATO nu mai țin pasul cu amenințarea.
Iarna se apropie și, odată cu ea, o altă campanie rusă împotriva rețelei electrice a Ucrainei. Jack Watling, de la Royal United Services Institute, observă că Rusia are încă peste 600.000 de soldați pe teren și nu se confruntă cu o criză de muniție.
Valul ucrainean este real, dar s-ar putea să nu fie permanent.
Ceea ce ar putea fi permanent este uzura care are loc sub suprafață. Rusia a pierdut aproximativ 89.000 de soldați uciși sau răniți grav numai în primele trei luni ale anului 2026, potrivit estimărilor.
Din decembrie, pierderile sale de pe câmpul de luptă au depășit numărul de soldați pe care îi poate recruta în fiecare lună.
Un impas
În acest moment, scrie TVP, niciuna dintre părți nu este aproape de a câștiga acest război pe câmpul de luptă.
Ucraina nu poate elibera teritoriile ocupate la scara necesară pentru o breșă decisivă. Iar Rusia nu poate cuceri ceea ce nu a reușit să cucerească în patru ani.
Linia frontului, care abia s-a mișcat în termeni absoluți pe parcursul tuturor acestor oscilații, s-ar putea stabiliza la ceva apropiat de permanență.
Intr-un articol publicat în revista The Atlantic, Anne Applebaum a vorbit despre posibila formare a unei zone demilitarizate de facto, păzită de drone, care se consolidează treptat într-o structură asemănătoare unei frontiere, nerecunoscută de niciuna dintre părți, dar imposibil de traversat.
Aceasta nu reprezintă o victorie pentru Ucraina.
Dar înseamnă în același timp sfârșitul obiectivului de război al lui Putin, care nu a acceptat un armistițiu de-a lungul liniei din Donbas, dorind mai degrabă subordonarea Kievului.