Fizicienii au descoperit o substanță necunoscută, creată de bombardamentul de la Hiroshima

În vara anului 1945, două bombe atomice au lovit orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki. În doar câteva secunde, exploziile s-au transformat în mingi de foc aflate în expansiune, care au distrus peisajul într-o asemenea măsură încât, la 80 de ani distanță, oamenii de știință încă descoperă consecințe neașteptate ale acestor explozii, relatează Gizmodo.

Un studiu publicat joi în revista Science Advances prezintă descoperirea unui aliaj necunoscut până acum, bogat în siliciu, care s-a format în timpul bombardamentului atomic asupra Hiroshimei. Compusul cristalin era un aliaj multicomponent, adică un amestec alcătuit din cinci sau mai multe elemente metalice principale.

Luca Bindi, autorul principal al studiului, a coordonat recent și un proiect care a dus la descoperirea unui nou cristal format în urma testului nuclear „Trinity” din cadrul Proiectului Manhattan. Aceste evenimente extreme au dat naștere unor tipuri complet noi de compuși chimici – nu doar unor deformări simple ale materialelor, ci unor structuri complexe, cu compoziții unice.

„Am descoperit un aliaj multicomponent, bogat în siliciu și necunoscut anterior, în interiorul unei microsfere formate în timpul exploziei atomice de la Hiroshima”, a declarat Bindi, geolog și cristalograf la Universitatea din Florența.

„Împreună cu descoperirile noastre anterioare din resturile testului Trinity, această descoperire sugerează că mediile extreme, răcite extrem de rapid, pot explora în mod sistematic regiuni neobișnuite ale spațiului fazelor structurale și chimice”, a mai afirmat acesta.

Physicists Discover Previously Unknown Substance Born From Hiroshima Atomic Bombing https://t.co/1RkhgXNas2

— Gizmodo (@Gizmodo) July 29, 2026

Imagine în lumină incidentă (stânga) a probei de hiroshimait care conține aliaje Fe–Cr (fier–crom). Imagine în lumină reflectată (dreapta) a suprafeței lustruite a grăuntelui prezentat în stânga.

Condiții extreme după lansarea unei bombe atomice

Bombardamentul de la Hiroshima și testul „Trinity” au generat condiții „comparabile, prin natura lor, cu cele produse de coliziunile planetare la viteze hipersonice, impacturile meteoriților și loviturile de trăsnet”, scriu autorii noului studiu.

Când bomba atomică a explodat deasupra Hiroshimei, detonarea a generat o minge de foc incandescentă care a depășit 7.000 de grade Celsius, vaporizând clădiri, sol, metal, sticlă și apă într-un vârtej haotic de plasmă.

Însă distrugerile nu s-a oprit la atât. Potrivit studiului, explozia a produs și picături fierbinți de metal care s-au răspândit în atmosferă – denumite „hiroshimaite” – și care, în cele din urmă, s-au depus în toate colțurile orașului devastat.

O substanță neobișnuită

După ce au descoperit un cristal nou format în urma testului „Trinity”, Bindi și colegii săi s-au întrebat dacă și precipitațiile radioactive rezultate în urma bombardamentului de la Hiroshima ar fi putut produce ceva asemănător.

Pentru acest nou studiu, echipa a examinat 34 de particule de hiroshimait folosind microscopie și analize chimice. Ulterior, cercetătorii au utilizat difracția cu raze X pentru a determina structura atomică a probelor selectate, fiecare având un diametru de aproximativ 10 micrometri. Pentru comparație, o globulă roșie umană are un diametru de aproximativ 7,8 micrometri.

Printre probe, echipa a descoperit un aliaj minuscul care conținea o varietate de metale, inclusiv fier, nichel, siliciu și aluminiu – cu alte cuvinte, elemente provenite din rămășițele vaporizate ale clădirilor surprinse de explozia nucleară.

În ciuda complexității chimice, aranjamentul atomilor era extrem de ordonat, într-un grăunte microscopic de doar câțiva micrometri. Bindi afirmă că acest lucru demonstrează că „detonările nucleare pot crea aliaje cristaline complexe și ordonate, nu doar topi sau deforma materialele existente”.

Criminalistică nucleară

Comparativ cu testul „Trinity”, bomba de la Hiroshima a explodat la altitudini mult mai mari, ceea ce a dus la diferențe fizice între cristalele formate în urma fiecărui eveniment.

Bindi a explicat că, în mod remarcabil, acești compuși minusculi au păstrat informații importante despre exploziile care au durat doar câteva secunde. Din perspectiva „criminalisticii nucleare”, acești compuși „codifică informații diagnostice despre materialele dispozitivului, mediul local și condițiile termochimice existente în timpul detonării”.

Mai mult, astfel de aliaje prezintă de obicei o rezistență mecanică remarcabilă, o stabilitate termică ridicată și o bună rezistență la coroziune, potrivit studiului.

Prin urmare, autorii susțin că ar exista argumente solide pentru desfășurarea unor cercetări sistematice asupra acestor evenimente extreme deoarece ele ar putea contribui semnificativ atât la înțelegerea unor evenimente istorice, cât și la descoperirea unor procese chimice necunoscute din natură.