INTERVIU VIDEO „Într-o biserică românească, femeile au mereu capul acoperit. Nu a fost așa”. Ce semnificație are acest detaliu pentru o cercetătoare româncă din Italia care a studiat ascensiunea AUR

– Doamna profesor, în România, partidele sunt într-un război total. Pentru că cercetările dumneavoastră presupun să vorbiți cu mulți români din Italia și Spania, cum se resimte criza politică printre aceștia?
– Sorina Soare: Eu văd că românii continuă să fie foarte bine legați de situația politică din România. Nu se uită atât de mult la ceea ce se întâmplă la nivel de partide, dar se uită la ceea ce are un impact direct asupra familiilor rămase în țară. Cum cresc prețurile, taxele, costul vieții, în general, la instabilitatea economică. 

Iar în ultimul timp s-a adăugat și chestiunea de securitate, după aceste incidente cu dronele care au circulat în spațiul aerian din România sau Bulgaria. Acest subiect a fost adesea invocat în discuțiile mele cu ei. Eu lucrez însă cu instrumente calitative, adică fac multe interviuri, ceea ce, evident, nu-mi permite să generalizez foarte mult. Nu am datele unui sondaj.

Legat de drone, ce mi se pare interesant de spus este că ei interpretează acest element ca fiind o nouă probă că avem o elită incapabilă să apere interesul României. Aceasta este ideea care rămâne din criza politică și pe ea se creează potențialul de vot pentru AUR.

„AUR a încercat să compenseze lipsa statului la nivelul diasporei”

– Dar nici AUR nu este o apariție chiar nouă pe scena politică.
– AUR este un partid nou din punct de vedere al vârstei. S-a născut în 2019. Sigur că acum avem acolo din ce în ce mai multe personaje care au un trecut politic mai lung. Este importantă „noutatea”, pentru că atunci când partidele noi apar pe scena politică, ele reușesc să capitalizeze credibilitate. Nu au fost contaminate de puterea politică. N-au luat decizii. Nu au fost acuzate de corupție. 

Pot fi acuzate de incompetență sau altceva, cum a fost cazul ambasadorilor americani care au avut ceva de spus în ceea ce-l privește pe domnul Simion, dar acestea nu sunt aspecte centrale pentru alegători. Contează că partidul nu a fost la putere. Este și cazul Rassemblement National, care este un partid foarte vechi în contextul francez, sau AfD, în contextul german, care, fiind izolate de un cordon sanitar, își pot permite să facă propuneri politice ce pot fi clasificate drept iresponsabile. 

– Mai există un partid nou pe scena politică, SENS, nu știu dacă există în diaspora.
– SENS este un partid interesant, nu a mai fost unul asemănător în spațiul politic românesc, cu teme de stânga, într-un context politic în care majoritatea partidelor sunt de centru, centru-dreapta. În același timp, SENS are o mică problemă, este un partid de elite. Există această problemă a stângii, în general, care s-a detașat mult de baza alegătorilor tradiționali. Nu cred că SENS are o structură capabilă să stabilească un dialog cu oamenii, care ar putea fi atrași de politicile de stânga. 

AUR face acest lucru. Politicile AUR ar putea intra în coliziune una cu alta. Pe de o parte, este foarte deschis către mediul de afaceri, pe de altă parte insistă, cum a făcut PiS în Polonia sau FIDESZ în Ungaria, pe politici sociale care sunt legate de un anumit target. Familia, de exemplu, este unul dintre elementele pe care AUR plusează foarte mult din punct de vedere al cheltuielilor sociale. 

În momentul de față, AUR este singurul partid care a investit constant în organizație. În teritoriu, AUR are o activitate foarte asemănătoare cu partidul de masă. 

Nu este ceva tipic pentru AUR, după cum arată câteva studii făcute în ultimii ani în galaxia de dreapta populistă din Europa. Organizațiile se adaptează nevoilor cetățenilor. Din 2019-2020, AUR a încercat să compenseze lipsa statului la nivelul diasporei, pe anumite chestiuni sociale, politice, interacționând cu partidele afiliate ideologic, Vox, Fratelli d’Italia, Rassemblement National, pentru a soluționa problemele românilor. 

Cele două fețe ale AUR în privința vaccinării

– Ce tip de probleme?
– De exemplu, în timpul pandemiei. În Italia, nu toți românii au statut legal și pot fi integrați în statisticile acelor țări. 

În momentul primului val de COVID, accesul la vaccin era garantat numai pentru românii cu un statut legal în Italia. AUR a intermediat aici, cu Fratelli d’Italia, pentru a permite românilor să fie incluși pe acele liste pentru a-și face vaccinul.

Era o poziție a AUR oarecum diferită față de România, unde a fost destul de reticentă. 

– AUR a fost chiar împotriva vaccinului. 
– Da, dar la nivel de diasporă au făcut acest lucru. Și au făcut și campanii pentru medicamente care lipseau în perioada pandemiei. AUR și-a construit legături cu anumite figuri din diasporă, oameni care erau deja implicați social. Aceștia aveau rețelele lor, formale sau informale, asociații și așa mai departe. 

De exemplu, la nivelul Romei, există o rețea, care a continuat prin AUR, de colectare în Italia și trimitere în România de rechizite pentru copii. Campania „Ghiozdanul” (n.r.- Ghiozdănelul de aur) se numește. 

– Mai există și acum?
– Acum doi ani era. Nu pot spune exact județul, că aș încălca regula anonimizării surselor, dar și în România, în timpul pandemiei, reprezentantul AUR mergea și lăsa pungi cu bunuri la porțile oamenilor. Și se făcea cu precădere pentru categorii vulnerabile precum romii. Este interesant aici cum a fost prezentat votul romilor pentru AUR, pentru că este văzut ca un vot cumpărat, dar el în realitate s-a construit în timp. 

„Simt discriminarea pe pielea mea, aproape în fiecare zi”

– Dar există și componenta ideologică. Poate constatarea nu are baze științifice, dar o mare parte din diaspora românească este conservatoare, apropiată de Trump. Ce arată datele despre diaspora pe care le studiați?
– Nu suntem neapărat mult mai conservatori decât cei din alte țări din estul Europei. Cred că sunt mai multe explicații.

În primul rând, revin la această lipsă a statului român, mai ales în perioada de după liberalizarea circulației, vorbesc de 2001-2002, dar și imediat după integrarea europeană din 2007. 

Cine avea grijă de românii din străinătate, care au fost și continuă să fie subiect de discriminare? O văd pe pielea mea aproape în fiecare zi. Dacă spun că sunt din România, în general, reacțiile sunt „ești babysitter”, „ești doamna care are grijă de familie”. 

Există o asociere negativă cu România, nu că ar fi ceva negativ cu acele locuri de muncă.

– Sunteți cadru universitar, cum percepeți această formă de discriminare amintită de dumneavoastră?
– Personal, mă deranjează foarte mult. Mă deranjează mai ales în momentul de față, când există acest lider politic Vannacci (n.r- liderul partidului de extremă dreaptă Futuro Nazionale), a cărui soție este din România, care a propus tema remigrației, ce atinge toți cetățenii italieni care nu sunt născuți pe teritoriul Italiei și copiilor.

În cazul unui delict important aceste persoane pot să fie expulzate din Italia și le poate fi luată cetățenia. Acest element este o formă de discriminare pe care o văd inclusiv prin discuțiile pe care le aud, prin fiica mea, care are 16 ani și are dublă cetățenie. Surprinzător, această temă este discutată printre adolescenții de aici. 

Ce reiese din cercetări este că discriminarea este un fenomen destul de general trăit de comunitatea din România, chiar dacă în ultimii ani statul român a început să facă lucruri importante pentru protejarea forței de muncă. 

„Nu știu cum reușesc cei de la AUR să acopere Italia, iar celelalte partide nu”

– Spuneți că AUR e mai prezent ca alte partide în diaspora din Italia. Este vorba despre o prezență fizică?
– Da, care nu e legată numai de parlamentarii aleși în circumscripțiile din diaspora. 

Nu e ușor să te deplasezi în Italia, deoarece diaspora română se întinde pe toată peninsula, iar nevoile diasporei din nord sunt diferite față de nevoile din sud.

Reprezentanții partidelor tradiționale îmi spuneau adesa că era o chestiune inclusiv de costuri, că nu au suficiente resurse la dispoziție din partea statului pentru a acoperi acest teritoriu. 

Nu știu cum reușesc cei de la AUR, dar îi văd mult mai des. Domnul Simion, de exemplu, la sfârșitul lunii iulie a fost în Sicilia și acest lucru este important pentru că oamenii au o interacțiune politică cu reprezentanți politici din România. 

AUR și legăturile cu Fratelli d’Italia

– Ați pomenit despre discriminare în contextul în care acești oameni au văzut în AUR un fel de ajutor pe care nu l-au găsit în altă parte. Asta aș putea să înțeleg?
– Da, de exemplu în zona din nordul Italiei, AUR este foarte legat de Fratelli d’Italia, acționează, încearcă să se mobilizeze reciproc, de exemplu, pentru alegerile locale.  

Inclusiv integrarea în Grupul ECR din Parlamentul European este intermediată de anumite figuri care se nasc la nivel transnațional, cum ar fi domnul Carlo Fidanza din Italia, membru de nivel înalt din Fratelli d’Italia.

– Este un mic paradox aici, aceste partide sunt anti-imigrație, atunci cum se împacă lucrurile?
– Vă răspund cu un interviu pe care l-am luat acum un an și jumătate, unui domn din galaxia AUR din zona orașului Milano. El spunea că nu există niciun paradox aici pentru că, de fapt, diaspora românească vrea să se întoarcă în România. 

Ceea ce văd ei ca valori comune cu Fratelli d’Italia este nevoia de a ne apăra tradițiile. Iar realitatea este că noi suntem o comunitate de alegători mai tradiționali. Și există o compatibilitate între AUR și Fratelli d’Italia în măsura în care lupta împotriva imigrației nu este o luptă împotriva românilor, ci împotriva celor cu valori și tradiții diferite.

„Există povești de succes aici pe care statul român nu le mobilizează suficient”

– Din ce spuneți dumneavoastră, pare un sprijin condiționat: vă sprijinim dacă, la un moment dat, plecați acasă. Nu așa este?
– Nu. Ei spuneau: „noi lucrăm cu ei pentru că vrem să ne întoarcem acasă și vom avea o șansă în plus de a ne apăra țara în care vrem să trăim”. 

Comunitatea minorităților sexuale este percepută ca fiind o amenințare, la fel comunitatea musulmană și atunci ei văd că pot să lupte împreună. 

Și să nu uităm că, în ciuda unor cazuri, românii nu sunt neapărat o sursă de criminalitate, în raport cu numărul mare care trăiesc aici. 

Există povești de succes pe care statul român nu le mobilizează suficient. Cristian Chivu, de exemplu, a putea fi o figură foarte importantă pentru a apăra drepturile românilor din Italia. Eu nu am văzut campanii de acest gen, dar poate că nu le-am văzut eu.

„Călin Georgescu a fost promovat de AUR în diaspora, acum nu mai e”

– Călin Georgescu mai este important în diaspora? Cum a evoluat acest personaj politic din 2024 până acum?
– Recunosc că domnul Georgescu nu era foarte vizibil în cercetările pe care noi le făceam. Câteva persoane, în august 2024, mi-au vorbit despre soția dumnealui, care fusese implicată în campanii pentru protejarea mediului din Moldova, sau pe teme naturiste, dar domnul Georgescu era mai puțin vizibil până la alegerile din 2024. 

Ca să dau un exemplu concret, din mai mult de 20 de interviuri pe care le-am făcut între iulie-august 2024, doar de două ori mi-a fost menționat numele lui. O doamnă ajunsese la acest nume prin fiul dumneaei, care îi arătase că există această candidatură online în august. 

După aceea a fost foarte vizibil. A fost promovat și de AUR pe rețelele din diasporă. 

Acest lucru eu nu-l mai văd în ultimul timp. Văd mai degrabă o mobilizare de jos în sus în favoarea domnului Simion. Pe domnul Georgescu nu-l văd foarte des pe terenul meu de cercetare, în discuțiile cu oamenii cu care am stabilit relații de încredere de-a lungul anilor. 

Cum și-a schimbat AUR strategia 

– De ce credeți?
– Cred că s-a schimbat strategia AUR, care încearcă să investească mai mult în vizibilitatea și credibilitatea domnului Simion. Pe de altă parte, cred că domnul Georgescu rămâne foarte vizibil în galaxia TikTok. În discuțiile pe care le am, nu este un element care să direcționeze interpretările politice. 

Domnul Georgescu, dacă vrea să-și mențină credibilitatea, trebuie să facă niște călătorii să vorbească cu oamenii din străinătate. E valabil pentru toate partidele. 

„Dezinformarea este semnificativă în general printre alegătorii din Europa”

– Această agitație politică din România se suprapune și pe foarte multă dezinformare. Sunt multe teorii ale conspirației care circulă, de exemplu că ne fură străinii apa Dunării. Din discuțiile cu românii ați auzit astfel de informații?
– Da, dezinformarea este semnificativă, dar nu numai printre români, ci în general printre alegătorii din Europa. Acum două săptămâni, în Franța, unul dintre candidații cu șanse relative de a ajunge în turul doi al alegerilor prezidențiale, Gabriel Attal, a fost obligat să denunțe în fața justiției o imagine făcută cu inteligență artificială și publicată pe prima pagină din ziarul Le Parisien, un ziar foarte respectabil, în care el era acuzat de corupție, boli și tot felul de teorii ale conspirației. 

Ce știm din literatură este că oamenii au nevoie de conspirații pentru a ne liniști oarecum fricile care ne înconjoară. Iar chestia cu Dunărea: mai toți românii o vorbesc în legătură cu seceta din România. 

Și am mai avut un mic dialog recent, când am fost la Dublin, la o conferință, când un șofer de taxi mi-a spus clar că tezaurul României nu e în Rusia, ci în Londra, luat în urma unei conspirații evreiești. Sunt frecvente aceste conspirații și avem o mică problemă de educație a opiniei publice. Un mare cercetător în științe politice, Giovanni Sartori, spunea că calitatea democrației depinde de calitatea opiniei publice. 

Statul, dar și media, ar trebuie să facă mai mult, de exemplu fact-checking în dialogurile politice, dar foarte rar am văzut așa ceva în România. 

„Nu doar dreapta populistă dezinformează, ci și stânga”

– În general partidele populiste, nu doar AUR, au o predilecție către dezinformare.
– Sigur, în universul de dreapta avem multe conspirații. Dar sunt și în universul stângii. Populismul de stânga nu-l vedem bine în România, îl vedem în alte țări, cum ar fi „La France Insoumise”. 

Acolo, conținutul este diferit, dar mecanismul este același: încercarea de a crea, pe de o parte, o legătură bazată pe emoții care se depășească acest stres care ne înconjoară, iar, pe de altă parte, decredibilizarea ofertei politice într-un mediu foarte polarizat, în care existăm doar „noi” și „ei”, fără soluții intermediare. 

„Diaspora este oarecum un teritoriu foarte puțin cartografiat” 

– Este diaspora românească diferită de alte diaspore?
– Studiile recente despre dimensiunea politică a diasporei arată că tendințele mai vechi sunt cel puțin nuanțate acum. Dacă ne uităm la cazul Poloniei, vedem că dacă-i punem împreună pe candidații de dreapta, inclusiv candidatul PiS și partidele de dreapta extremă, care au avut candidați în ultimele alegeri prezidențiale, aceștia reprezintă principala ofertă politică pentru diaspora poloneză. 

Dacă ne uităm la Moldova, lucrurile sunt complet diferite. De ce? Pentru că la mobilizarea pentru alegerile prezidențiale sau pentru referendumul de integrare europeană s-a văzut o mobilizare a votului progresist. Și în România, de fapt, lucrurile erau cam așa. Gândiți-vă, de exemplu, la felul în care domnul Băsescu a câștigat al doilea mandat, l-a câștigat cu votul din diaspora.

De aceea vă spun că diaspora este oarecum un teritoriu foarte puțin cartografiat. Depinde foarte mult de mobilizarea la vot și de mobilizarea grupurilor de diaspora în acel moment. 

Nevoia de un pol progresist în România 

Ceea ce văd eu ca element fragil în momentul de față este absența unui pol european progresist foarte clar în România. Partidele din România după 2024 au migrat foarte mult către centru-dreapta, pe valori culturale, tradiționale. 

Am văzut mișcarea PSD-ului și reîntoarcerea la origini a domnului Nicușor Dan pentru că știm foarte clar ce a fost la baza ieșirii din USR în contextul referendumului pentru redefinirea familiei în Constituție. USR a fost întotdeauna un partid hibrid, pe mai multe voci, și am exemplul doamnei Lasconi.

Riscul pe care-l văd, fără să adopt o poziție politică, este că partidele tradiționale au devenit copii AUR pe teme culturale. Iar noi știm din literatura de specialitate că alegătorii preferă întotdeauna originalul copiilor. 

O tendință „deja evidentă în România”

– Vedeți pericolul iliberalismului în România?
– Deocamdată nu văd un pericol cum l-am văzut în cazul Ungariei, pentru că acolo iliberalismul a devenit o problemă în măsura în care a atacat anumite aspecte fundamentale din funcționarea democrației, cum ar fi libertatea presei sau libertatea magistraților, a justiției în general. 

Ceea ce văd însă ca fiind un teren foarte fertil pentru o dimensiune iliberală este răspândirea ideilor iliberale cu precădere legate de libertățile individuale printre intelectualii români de dreapta, tradiționaliști. 

Dar iliberalismul nu este antidemocratic. Arată numai că ne deplasăm dintr-o democrație în care valorile liberale sunt punctul cheie, către o democrație în care valorile mai puțin liberale și spațiul pentru drepturile majorităților pot să devină mai importante. Aceasta este tendința care pentru mine deja este evidentă în România.

„E suficient să intrați într-o biserică românească în diaspora și să vedeți cum femeile au mereu capul acoperit”

Și mai este o tendință: rolul bisericilor. Chiar la nivel de diaspora, e suficient să intrați într-o biserică românească și să vedeți cum femeile au mereu capul acoperit cu un voal. Acest lucru nu se vedea până acum.

– Și de ce se întâmplă acest lucru?
– În momentele de schimbare, religia și, în general, tradițiile sunt importante. Să nu uităm ce s-a întâmplat în anii ’90, când biserica a intrat ca un element stabilizator în spațiul public românesc. Anii grei de la începutul anilor ’90 au permis bisericii să se impună destul de rapid. Iar în acea perioadă, au fost publicate cărți pentru care nu exista o cultură democratică la bază. Acele texte ar fi trebuit să fie acompaniate de o introducere critică.

– Vorbiți despre texte legionare.
– Da, legionare.

– Dar acum care ar fi acest declanșator al acestei reîntoarceri la tradiții, biserică?
– Declanșator este faptul că elitele din România s-au format în această cultură. Cercetătorul român Aron Buzogany din Transilvania a scris despre cazul maghiar, despre cum de la nivelul școlii, de la nivelul universității, valorile iliberale au devenit un element de susținere a reformelor propuse și implementate de Victor Orban.

„Constelația” de intelectuali conservatori din România

Majoritatea intelectualilor din România au fost educați la burse în Statele Unite, burse care au fost plătite cu precădere în universul republican, cu acea dimensiune anticomunistă care caracteriza Partidul Republican din acei ani.

Există în România o constelație de intelectuali care gravitează nu numai în jurul AUR, ci în jurul tuturor partidelor din România, care au o dimensiune conservatoare foarte clară.

Iar acești intelectuali sunt profesori, jurnaliști, au și tot felul de alte activități în spațiu public. Iar aceste elemente cred că au contribuit foarte mult la legitimizarea acestor valori tradiționale. 

La începutul anilor ’90, să porți ie era demodat. Acum este un element identitar foarte important. 

„Ce s-a întâmplat în Franța ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru politicienii din România”

– Cum sună viitorul? Vom avea alegeri, nu știu dacă și anticipate, dar ne așteaptă o guvernare de dreapta, conservatoare, tradiționalistă?
– Eu cred că România se înscrie oarecum în ceea ce observăm în majoritatea țărilor din Europa. Să ne uităm la Germania, unde vor avea loc alegeri importante la nivel de landuri în câteva săptămâni. Sau la Franța, unde vor fi alegeri pentru președinție anul viitor.

Vedem în tot spațiul european o neîncredere față de elitele tradiționale și o orientare în masă către partidele care intră în coliziune cu politica tradițională. 

Eu cred că AUR ar ocupa bine acest spațiu, dar și domnul Georgescu concurează pe acest spațiu. 

Pentru partidele tradiționale este foarte greu să câștige alegerile dacă nu se reformează. 

Ceea ce s-a întâmplat în Franța ar trebui să fie oarecum un semnal de alarmă pentru politicienii din România. De ce? Pentru că partide importante, de gaulle-iștii, socialiștii, care guvernaseră Franța, în alternanță, practic de 40 de ani aproape au dispărut. Cred că ar trebui să ne uităm un pic mai mult la ceea ce se întâmplă dincolo de spațiul românesc, ca să-i înțelegem mai mult, atât pe cei care trăiesc în România, cât și pe cei care trăiesc în diasporă. 

În 2026, Sorina Soare și Claudiu Tufiș au publicat în European Political Science lucrarea: „Saved by the diaspora? The case of the Alliance for the Union of Romanians”.