Olanda a invocat direct „tulburările geopolitice” pentru decizia sa de a muta aurul din New York. Mai multe alte țări au făcut mișcări similare. Franța a făcut la fel, în timp ce Germania transferase cantități mari de rezerve în timpul primului mandat prezidențial al lui Donald Trump.
În același timp, fondul suveran de investiții al Norvegiei a luat în considerare un plan de reducere a deținerilor sale de obligațiuni guvernamentale americane și de limitare a ponderii totale a titlurilor de stat din portofoliul său.
Prin urmare, nu e vorba doar despre aur, scrie presa elenă.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Problema nu este aurul – ci controlul
Principala preocupare nu pare a fi legată de securitatea fizică a seifurilor Băncii Rezervei Federale din New York. Întrebarea este alta: dacă, într-o perioadă de tensiune geopolitică acută, o țară poate fi absolut sigură că va avea acces neîngrădit la activele pe care le deține în străinătate.
Așa cum a afirmat Max Becker de la American Hartford Gold în MarketWatch, este mai mult o chestiune de control decât de geografie. Băncile centrale vor să știe că își pot mobiliza aurul oricând au nevoie.
Acest lucru capătă o importanță deosebită după 2022, când înghețarea rezervelor valutare rusești le-a reamintit multor guverne că rezervele nu sunt doar un activ financiar. Sunt și un instrument geopolitic.
Politicile lui Trump sporesc incertitudinea
Astăzi, această dezbatere devine și mai intensă din cauza politicii economice și externe agresive a Washingtonului.
Tarifele comerciale, amenințările la adresa aliaților, conflictul cu Iranul, tensiunile cu Canada și utilizarea pe scară largă a presiunii economice ca instrument de politică externă au creat o incertitudine sporită cu privire la comportamentul SUA.
Steven Blitz, economist-șef american la GlobalData TS Lombard, a pus problema pe față: chiar dacă posibilitatea ca aurul străin să fie vreodată blocat să părăsească New York-ul pare puțin probabilă astăzi, nu este nerezonabil ca băncile centrale să ia în considerare chiar și riscuri cu probabilitate foarte mică.
Asta nu echivalează cu o plecare din SUA. Dar echivalează cu o mai mică disponibilitate de a-și lăsa toate rezervele în mâinile americanilor.
Cel mai mare test este în cazul obligațiunilor guvernamentale
Adevăratul barometru care arată dacă SUA își pierd statutul de refugiu sigur nu este însă aurul. Este piața obligațiunilor de trezorerie ale SUA .
Timp de decenii, obligațiunile de trezorerie ale SUA au fost principalul activ refugiu pentru băncile centrale din întreaga lume. Însă participarea investitorilor străini a scăzut deja semnificativ: de la aproape 56% din piață după criza din 2008, la aproximativ 31% anul trecut.
În același timp, datoria publică a SUA a ajuns la 40 de trilioane de dolari, în timp ce randamentul obligațiunilor de trezorerie pe 10 ani a crescut aproape de 4,8%, iar cel pe 30 de ani la peste 5,2%.
Dacă randamentele continuă să crească deoarece investitorii cer o primă de risc mai mare pentru a finanța Washingtonul, atunci dezbaterea va căpăta o importanță mult mai mare.
Aurul câștigă teren tocmai pentru că încrederea devine mai scumpă
Trecerea la aur a prins deja avânt în ultimii ani. În urma invaziei rusești în Ucraina, prețul metalului prețios a crescut de la aproximativ 2.000 de dolari pe uncie la un nivel record de aproape 5.600 de dolari în ianuarie, înainte de a scădea ulterior la aproximativ 4.477 de dolari.
Această evoluție nu înseamnă că băncile centrale abandonează dolarul. Dar arată că își doresc o diversificare mai mare și mai multe active care să nu fie și pasive ale unui alt stat.
Așadar, își pierde SUA statutul de refugiu sigur? Încă nu. În ciuda îndoielilor, în prezent nu există o altă piață de obligațiuni guvernamentale cu profunzimea, lichiditatea și capacitatea de a absorbi volume uriașe de capital precum cea americană.
Obligațiunile americane sunt încă, așa cum spun mulți investitorii, „cea mai bună casă într-un cartier rău”. Dar asta este departe de a însemna că nimic nu se schimbă.
Schimbarea esențială este că încrederea în SUA nu mai este necondiționată. Băncile centrale nu abandonează obligațiunile din New York și cele americane, dar încep să pună o întrebare care până de curând nu se auzea: Chiar trebuie să depindem de aceeași țară pentru securitatea noastră?
