„De ce mă lași aici?” Cum arată anxietatea de separare la 3, 4, 5 și 6 ani
La 3 ani se agață de piciorul tău și plânge de mama focului când încerci să pleci. La 4 ani, schimbă foaia și deja negociază. La 5 ani e „next level” și poate începe protestele încă de acasă: „Mă lași iar acolo?”. Apar și durerile de burtă fix la plecarea de acasă. La 6 ani nu mai face neapărat o scenă la ușă, dar te întreabă dacă sigur ajungi să-l iei acasă la final de program.
Teama de despărțire nu dispare într-o zi și nici nu arată la fel pe măsură ce copilul crește. Felul în care o exprimă se schimbă odată cu dezvoltarea lui: ceea ce la 3 ani se vede mai ales în corp și comportament poate deveni, câțiva ani mai târziu, îngrijorare exprimată în cuvinte, evitare sau simptome fizice.
Andreea Simona Diaconescu, psiholog clinician și psihoterapeut care activează în cadrul clinicii The Mind, explică felul în care se poate manifesta anxietatea de separare între 3 și 6 ani, ce poate influența intensitatea ei și cum poate părintele să facă despărțirilor greme de dimineață.
La vârste mici, spune experta, simplul fapt că i-ai spus „vin să te iau” nu înseamnă că poate folosi această promisiune pentru a se liniști atunci când te vede plecând din grădiniță. „Creierul celui mic învață treptat, din experiențe repetate, că orice plecare este urmată de o întoarcere”, explică psihologul.
Pe măsură ce copilul crește, memoria, limbajul, percepția timpului și capacitatea de a-și gestiona emoțiile evoluează. De aceea, aceeași teamă poate căpăta forme foarte diferite de la un an la altul.