Controverse Drink Insider: Câtă încredere poţi avea într-un critic de vin?

În domeniul vinului, ca în multe alte industrii, producătorii locali axaţi pe comunicarea online şi-au făcut un obicei din a trimite sticle de vin către „formatorii de opinie”. Astfel, fiecare producător identifică bloggerii de vin cu notorietate („influencerii”) şi le trimite acestora, cu diverse ocazii, sticle gratuite. Scopul e unul foarte simplu: se aşteaptă publicarea unui review pozitiv şi, în acelaşi timp, gratuit.

Prin urmare, dacă eşti blogger de vin şi primeşti o sticlă cadou de la un producător (de Paşte, de Crăciun, de Anul Nou, de ziua ta sau cu ocazia lansării unui nou produs), care sunt opţiunile tale? Stând strâmb şi judecând drept, am identificat vreo câteva:

• Să scrii de bine, chiar dacă vinul nu e grozav, fiindcă te simţi obligat (doar au fost atenţi cu tine).
• Să scrii de bine, chiar dacă vinul nu e grozav, fiindcă te temi că n-o să-ţi mai trimită mostre pe viitor niciun alt producător (vorba circulă repede în industrie).
• Să scrii de rău sau să te prefaci sceptic, chiar dacă vinul e bun, ca să nu creadă nimeni că poţi fi cumpărat cu o sticlă de vin, sau că ai vreun interes ascuns.
• Să scrii de rău, chiar dacă vinul e bun, fiindcă vrei ca să-ţi ştie producătorii de frică şi apoi să le poţi cere diverse mici avantaje personale: mostre gratuite, discounturi la achiziţii, vizite la cramă cu prietenii.
• Să nu scrii nimic, fiindcă, pur şi simplu, nu te poţi hotărî ce cale să adopţi, având convingerea că, oricum vei proceda, tot vei nemulţumi pe cineva – pe producători, pe cititori sau pe toţi laolaltă.

Veţi spune că, din lista de mai sus, am omis, cu bună ştiinţă, încă două opţiuni cu care ar fi trebuit, de fapt, să încep:

• Să scrii de bine, dacă vinul e bun.
• Să scrii de rău, dacă vinul e slab.

Păi, nu le-am omis, dar, paradoxal, sunt cam ultimele două variante pe care le iei în considerare, în calitate de blogger de vin, în România.

Pe de o parte, vei ezita să lauzi prea tare un vin, chiar dacă ţi-a plăcut fără rezerve, de teamă să nu fii încadrat în mulţimea nefrecventabilă a „cântătorilor în strună” care orbitează, foarte româneşte, în jurul multor producători extrem de sensibili la osanale.

Pe de altă parte, dacă ajungi să înţelegi efortul depus de un producător în vie şi în cramă, vei evita să scrii de rău despre un vin mai puţin reuşit. Din respect pentru munca producătorului, chiar dacă rezultatul nu e pe măsura aşteptărilor tale, vei alege calea elegantă de zice „pas” şi de a nu scrie nimic.

Nu-i aşa că deja vedeţi într-o altă lumină recenziile de vin scrise (sau nescrise) pe diverse site-uri şi blogguri de vin? E o frumoasă temă de gândire, nimic de zis…

PS: Textul de mai sus nu vrea să demonstreze că n-ar exista, în peisajul autohton al vinului, suficienţi bloggeri cu experienţă şi cu bună credinţă, ale căror recenzii să le puteţi citi cu încredere. Vă trebuie doar o fărâmă de discernământ şi de simţ critic ca să-i identificaţi. În lumea vinului, ca şi în viaţă, nu tot ce zboară se mănâncă (sau se bea, de la caz la caz).