Dezinformarea și extremismul, două fețe ale aceleiași monede / De ce primesc informațiile false mai multe like-uri decât cele oficiale?

​Un studiu realizat de grupul Avaaz, care luptă pentru drepturile omului, arată că în ciuda acțiunilor tot mai frecvente ale Facebook de ștergere a unor conturi false și în ciuda opririi distribuirii unor informații false, platforma de socializare acționează ca un vector pentru cei care cred în conspirații. S-a ajuns chiar în situația în care paginile de fake-news să fie mai vizualizate decât cele ale instituțiilor oficiale de sănătate. Am încercat să aflăm de la Nicolae Țîbrigan, expert al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), cum poate fi explicat succesul extraordinar de care se bucură tot mai mult informațiile false și cum putem lupta împotriva lor.

Vezi aici mai multe informații despre studiul Avaaz, care arată că paginile Facebook care au rostogolit dezinformări au înregistrat în primele cinci luni ale anului 2020 peste 3,8 miliarde de vizualizări. Informațiile false au rolul nociv de a împiedica oamenii să se protejeze în timpul pandemiei de COVID-19, punând în pericol viețile acestora. Mai rău este că aceste informații sunt tot mai vizualizate.

În ultima perioadă, pe fondul pandemiei de coronavirus, am observat cum au căpătat un succes extraordinar paginile unor conspiraționiști din România. De la câteva zeci de reacții câte aveau la o postare înainte de pandemie, acum au ajuns la mii de distribuiri și like-uri pentru un simplu comentariu cu tentă conspiraționistă, menit să stârnească panică sau să provoace acțiuni de revoltă anti-guvernamentale. Vedem situații în care mulți dintre cei atrași de astfel de postări se conving unii pe alții că pandemia este o invenție, că autoritățile pregătesc vaccinarea forțată a copiilor în școli, că purtarea măștii în clasă va afecta creierul și multe altele asemenea.

Am încercat să aflăm de la Nicolae Țîbrigan, expert al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), cum este posibil ca astfel de fantezii să atragă tot mai mulți adepți.

Click pentru a deschide

Informația pe scurt

• Într-un mediu informațional caracterizat printr-o suprasaturare a conținutului și a algoritmilor creați special pentru a crește vizualizările și distribuirile prin izolarea în așa-numitele bule social-media, narațiunile pot deveni rapid virale deoarece reușește să ne trezească emoții și să apeleze, apoi să alimenteze, prejudecățile noastre.
• Toată această nouă lume descentralizată și dezordonată din punct de vedere al creării și consumului de conținut informațional, e parcă special modelată pentru a fi exploatată de către actori maligni interni sau externi, care încearcă să răspândească îndoieli și neadevăruri în rândul publicului.
• Pentru a contracara noile dezinformări din era digitală, nu trebuie să ne limităm exclusiv la rolul rețelelor de socializare sau cel a noilor tehnologii, ci să analizăm și să înțelegem inclusiv factorii psiho-sociologici care stau la baza identităților și percepțiilor noastre despre adevăr sau minciuni.
• În România, un rol foarte important îl are pres, care ar trebui să se concentreze mai mult pe îmbunătățirea calității materialelor și promovarea unor articole despre gândirea critică și consumul responsabil de informații.
• UE a fost obligată, practic, să se transforme dintr-un simplu spectator într-un actor mai activ în combaterea dezinformării și propagandei. Pur și simplu nu avea de ales ca, în contextul valurilor de „infodemie”, să se limiteze doar la nivel de intenție.
• Comisia Europeană intenționează ca până la sfârșitul anului să vină cu două inițiative complementare: e vorba, în primul rând, de adoptarea unui Plan de acțiune european pentru democrație, și în al doilea rând, un pachet legislativ privind serviciile digitale care să clarifice ce măsuri se așteaptă din partea platformelor sociale pentru a combate activitățile ilegale online
• Măsurile de combatere ale narațiunilor teroriste din zona online pot oferi lecții prețioase pe care companiile din domeniul tehnologiei și guvernele le pot folosi pentru a contracara dezinformarea. Aceasta în condoțiile în care dezinformarea și extremismul se alimentează reciproc pentru a crea medii periculoase și potențial violente.

Despre cum luptă rețelele de socializare cu dezinformarea: Măsurile de combatere ale narațiunilor teroriste din zona online pot oferi lecții prețioase

Nicolae Țîbrigan:Faptul că rețelele de socializare acționează ca un catalizator în răspândirea dezinformărilor fusese deja demonstrat cu ceva timp în urmă în baza unor experimente. Asta demonstrase un experiment efectuat în 2018, unde utilizatorii de Twitter au trebuit să reacționeze față de prezentarea unui eveniment oarecare relatat în două maniere semantice diferite – corect și emoțional-manipulatoriu. Drept rezultat, tweet-ul care a conținea detalii false referitoare la un presupus atacator „din Orientul Mijlociu” a fost distribuit de șapte ori mai mult ca tweet-ul corect care-l identifica pe atacator drept „alb”. Și atenție, asta în decurs de doar cinci ore.

Click pentru a deschide

Cu toate acestea, nu trebuie să aruncăm anatema exclusiv pe rețelele de socializare. Adevărul e mai complex. Ori, eficiența social-media de a răspândi rapid dezinformările e alimentată și de maniera deficitară prin care oamenii procesează și evaluează informațiile. Într-un mediu informațional caracterizat printr-o suprasaturare a conținutului și a algoritmilor creați special pentru a crește vizualizările și distribuirile prin izolarea în așa-numitele bule social-media, narațiunile (adevărate sau nu) pot deveni rapid virale deoarece reușește să ne trezească emoții și să apeleze, apoi să alimenteze, prejudecățile noastre. Din păcate, toată această nouă lume descentralizată și dezordonată din punct de vedere al creării și consumului de conținut informațional, e parcă special modelată pentru a fi exploatată de către actori maligni interni sau externi, care încearcă să răspândească îndoieli și neadevăruri în rândul publicului.

De aceea, pentru a contracara noile dezinformări din era digitală, nu trebuie să ne limităm exclusiv la rolul rețelelor de socializare sau cel a noilor tehnologii, ci să analizăm și să înțelegem inclusiv factorii psiho-sociologici care stau la baza identităților și percepțiilor noastre despre adevăr sau minciuni. Personal, multe dintre aceste răspunsuri le-am găsit în urma analizei miturilor și zvonurilor care circulă la nivel național sau local.

Identificarea modului prin care oamenii se vulnerabilizează în fața temelor (narativelor) dezinformaționale reprezintă o componentă-cheie în dezvoltarea unor răspunsuri pe mai multe paliere, inclusiv la nivel de comunicare strategică. Înarmați cu această metodologie, putem apoi să explorăm strategiile campaniilor de dezinformare și influență malignă pentru a crește suportul în rândul populației în favoarea informațiilor credibile. Mă aștept ca actorii interesați, câți or mai fi astăzi, să sprijine și mai mult cercetările realizate de echipe întregi de experți care să deslușească inclusiv resorturile psihologice ale decizie de a crede și răspândi dezinformări sau teorii ale conspirației.

Următorul pas pe care am putea să-l întreprindă companiile Big Tech e să investească mai multe resurse pentru studii care să exploreze vulnerabilitățile psihologice ale utilizatorilor în fața dezinformărilor, ca mai apoi să se poate identifica rapid noi abordări pentru a le reduce cât mai mult posibil. Dar pentru asta e nevoie ca cercetătorilor independenți să li se asigure acces la date relevante pentru a putea evalua exhaustiv magnitudinea impactului dezinformărilor la nivel comportamental.

Aici ar trebui să mai remarc faptul că, oricât de bizar ni s-ar părea la prima vedere, dar măsurile de combatere ale narațiunilor teroriste din zona online pot oferi lecții prețioase pe care companiile din domeniul tehnologiei și guvernele le pot folosi pentru a contracara dezinformarea. La urma urmei, dezinformarea și extremismul sunt, oarecum, două fețe ale aceleiași monede, alimentându-se reciproc pentru a crea medii periculoase și potențial violente.

E de ajuns să ne amintim doar de campania de hate speech desfășurată în Myanmar timp de mai bine de jumătate de deceniu pe Facebook, fiind orchestrată de militari ai Armatei împotriva minorității musulmane Rohingya. Această campanie digitală a contribuit la declanșarea unei adevărate crize umanitare după ce membrii comunității Rohingya au fost forțați să migreze în Bangladesh, reprezentând cel mai mare exod de populație din istoria secolului XXI, sau un „exemplu ca la carte de epurare etnică”.

Cât de mult se implică UE: Se pregătește un Plan de acțiune european pentru democrație

Nicolae Țîbrigan: Chiar recent a apărut o știre prin care Comisia Europeană a cerut giganților internetului (Facebook, Twitter, Alphabet,…) să depună mai multe eforturi pentru a combaterea dezinformării, susținând chiar modelul Twitter de a face față postărilor lui Trump. Și asta în contextul în care aceste companii s-au angajat, acum doi ani, să semneze un „cod de bune practici” pentru a acționa împotriva fenomenului dezinformării și știrilor false. Cu toate că autoritățile europene au evidențiat existența unor carențe în implementarea acestui cod, acesta reprezintă un prim-pas pentru a determina marile companii din domeniul tehnologiei să facă mai multe.

Ori, pandemia de coronavirus a determinat UE să solicite platformelor să se adapteze noului mediu de comunicare informațională și să fie mai pro-active. Iar rezultatele acestor măsuri nu au întârziat să apară: platformele sunt acum obligate să distribuie mai întâi informațiile autorităților din domeniul sănătății, cum ar fi OMS, sau să reacționeze mai rapid pentru a retrage publicitatea la medicamentele false, periculoase pentru sănătatea oamenilor. Apoi Google a fost nevoit să retragă peste 80 milioane de reclame pe tema coronavirusului, nemaivorbind de acțiunile întreprinse de Twitter și Facebook de a bloca o serie întreagă de pagini și grupuri pentru „comportament inautentic”, deoarece pregăteau adevărate campanii de propagandă în contextul proceselor electorale în diverse țări, inclusiv în SUA.

Așa constatăm că UE a fost obligată, practic, să se transforme dintr-un simplu spectator într-un actor mai activ în combaterea dezinformării și propagandei. Pur și simplu nu avea de ales ca, în contextul valurilor de „infodemie”, să se limiteze doar la nivel de intenție.

Evident că trebuie de întreprins mai mulți pași, dar noile inițiative: întărirea comunicării strategice pe cele două sfere afectate de dezinformare – democrația și securitate („Planul de acțiune pentru democrația europeană” și „Noua strategie pentru Uniunea Securității”), solicitarea către guvernele naționale de a sprijini presa afectată de criză, impunerea marilor platforme de a publica lunar acțiunile întreprinse în lupta împotriva dezinformării pe tema coronavirusului, promovarea activităților de cercetare și verificare a veridicității informațiilor (fact-checking) prin noul Observator european al mass-media digitale, ș.a.m.d, transmit un mesaj clar atât la nivelul celor 27 de state membre, cât și companiilor digitale – combaterea dezinformării este o responsabilitate comună.

Aici aș vrea să mai adaug o ultimă informație la acest aspect. Comisia Europeană intenționează ca până la sfârșitul anului să vină cu două inițiative complementare: e vorba, în primul rând, de adoptarea unui Plan de acțiune european pentru democrație, și în al doilea rând, un pachet legislativ privind serviciile digitale care să clarifice ce măsuri se așteaptă din partea platformelor sociale pentru a combate activitățile ilegale online, inclusiv violența online care vizează femeile.

Situația din România: S-ar putea foarte curând să ne trezim cu tot soiul de partide național-populiste aciuate în viitoarele coaliții de guvernare

Nicolae Țîbrigan: Nu cred că avem „soluții magice” și răspunsuri unice, valabile, care trebuie luate ca „must do!”, în condițiile în care datele din sondaje indică faptul că populația din România era tot atât de susceptibilă în a crede în teorii ale conspirației ca și acum 8-10 ani în urmă. Pandemia de coronavirus n-a făcut altceva decât să mai toarne gaz pe foc, pentru a evidenția fenomenul latent. Și asta nu ar trebui să ne mire. Uitați-vă doar la rezultatele din ultimii ani din testele PISA, chiar dacă explică parțial fenomenul susceptibilității populației la conspirații. Tocmai această perioadă de incertitudine și angoasă, omul nu face altceva decât să apeleze la diverse mecanisme psihologice (cum ar fi ridiculizarea, negarea sau sfidarea) și scurtături mentale (inclusiv teorii ale conspirației) pentru a-și reduce propriul disconfort psihologic.

Și acum, revenind la câteva măsuri, acestea trebuie să fie implementate sincronizat de toți actorii interesați. Ori, dacă am o societate civilă care e, cât de cât, preocupată de combaterea fenomenului știrilor false și a teoriilor conspirației, dar guvernul e lipsit de voința politică de a contracara fenomenul, se va menține în continuare un mediu structural favorabil pentru conspirații. Cam asta e starea actuală a României.

Desigur că există mai multe acțiuni ce pot fi întreprinse, dar acestea trebuie să aibă în centru „individul” cu propriile sale capacități de a discerne între fapte și „adevăr aparent sau alternativ”. Una dintre aceste acțiuni e comunicarea strategică, mai ales la nivel oficial, clar și coerent, pentru a preveni apariția de „viduri informaționale” care să fie umplute tocmai de „persoane cu intenții” care mai de care obscure sau politicianiste. Poate chiar identificarea unor comunicatori care să fie, în primul rând, credibili, și să prindă la public atât pe online, cât și la TV.

Al doilea palier e cel al presei din România – aici mă refer la cea de calitate, făcută de profesioniști. Poate că sună prea idealist ce spun, dar presa de la noi ar trebui să se concentreze mai mult pe îmbunătățirea calității materialelor. Și aici nu mă refer doar la investigații, dar și articole despre gândirea critică și consumul responsabil de informații. Presa ar trebui să promoveze aceste concepte în rândul publicului chiar prin intermediul propriului conținut jurnalistic.

Și apoi, de ce nu, promovarea inițiativelor de media & digital literacy, inclusiv a gândirii critice, prin dezvoltarea unor proiecte pilot de includere în programa școlară a orelor de „Media & Digital Literacy” care să pună accentul pe modele de analiză a știrilor și depistare rapidă a știrilor false, combaterea discursului urii și conceptul de „gândire critică”. Problema e că la noi astfel de proiecte au rămas doar la stadiul de cerneală înșirată pe hârtie, iar micile inițiative ale câtorva ONG-uri sunt doar niște picături în marea analfabetismului funcțional de la noi. Iar asta seamănă cu o atitudine de tip „pe data viitoare, că poate scap”.

Problema e că s-ar putea foarte curând să ne trezim cu tot soiul de partide și grupări politice național-populiste sau chiar anti-europene aciuate în viitoarele coaliții de guvernare, și apoi să nu înțelegem de ce tot reapar subiectele cu „roșiile și brânza românească”, „problema LGBT”, sau „Înalta Poartă”. Cam acesta e nivelul nostru, din păcate.

Acest articol face parte din proiectul Lumea în schimbare, o inițiativă HotNews.ro, susținută de Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.