Skip to content
Economie

China a desființat 670 de bănci într-un an. De ce se teme Beijingul?

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Peste 670 de bănci s-au închis într-un singur an. În patru ani, aproape una din patru a dispărut de pe harta bancară.

În spatele cifrelor impresionante, după cum explică Financial Times într-o analiză, se află una dintre cele mai mari operațiuni de lichidare și restructurare pe care China le-a efectuat în sistemul său financiar – într-un moment în care a doua cea mai mare economie a lumii se confruntă cu o criză imobiliară prelungită, deflație, rate scăzute ale dobânzilor și o cerere din ce în ce mai lentă de credite.

Beijingul încearcă să protejeze un sistem bancar cu active totale de aproximativ 64 de trilioane de dolari prin limitarea drastică a numărului de instituții financiare mici și mai vulnerabile.

Conform datelor Administrației Naționale de Reglementare Financiară citate de Financial Times, peste 670 de entități bancare s-au închis în 2025, un număr record .

Numărul total de entități bancare din China a fost redus la 3.139, o scădere de 23% în patru ani, potrivit unei alte analize realizate de Fitch.

Veriga slabă de 64 de trilioane de dolari

Accentul se pune pe băncile regionale mici. Fitch le descrie drept „partea cea mai slabă” a sistemului bancar chinez, invocând calitatea slabă a activelor, capitalizarea scăzută și deficiențele în guvernanța corporativă – probleme care sunt mai acute în regiunile mai puțin dezvoltate ale țării.

Și, deși aceștia sunt jucători mai mici, amprenta lor generală este departe de a fi neglijabilă.

Băncile rurale și orășenești reprezintă împreună peste un sfert din activele totale ale sistemului bancar chinez, motiv pentru care autoritățile nu permit băncilor cu probleme să se prăbușească pur și simplu.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Strategia de bază constă în fuziuni, dizolvarea băncilor cu transferul pasivelor acestora către alți creditori și, acolo unde este necesar, sprijin prin capital.

Jason Bedford, cercetător la Institutul Est-Asiatic din cadrul Universității Naționale din Singapore, explică pentru FT că scopul este atât simplificarea supravegherii, cât și eliminarea riscului incidentelor de lichiditate în băncile mai mici.

Iar amploarea operațiunii este fără precedent. „Nu am mai văzut consolidări de o asemenea amploare până acum”, remarcă el.

Clopotul din Wuhan

În iulie, autoritățile din Wuhan au preluat controlul asupra băncii Z, aflată în dificultate. A fost prima astfel de intervenție de când au preluat controlul asupra băncii Baoshang din Mongolia Interioară (regiune autonomă din Republica Populară Chineză) în 2019.

Z-Bank, despre care Moody’s a declarat că avea active de 124 de miliarde de yuani la sfârșitul anului 2024, a fost absorbită de Hankou Bank, cu sediul în Wuhan. Moody’s a declarat că acest caz este un exemplu tipic al dificultăților cu care se confruntă băncile regionale mai slabe.

Și procesul nu pare să se termine aici. Agenția de rating estimează că consolidarea va continua, pe măsură ce autoritățile de reglementare încearcă să abordeze riscurile la care sunt expuși jucătorii mai mici și mai slabi.

De la peste 100 de bănci… la doar 12

Amploarea restructurării este probabil cel mai bine ilustrată în Mongolia Interioară. Regiunea are acum doar 12 bănci, față de peste 100, după o consolidare majoră de anul trecut sub Banca Comercială Rurală a Mongoliei Interioare.

Scopul este de a limita șansele unor crize locale de lichiditate care ar putea afecta încrederea deponenților și s-ar putea răspândi în sistemul financiar. Karen Wu de la CreditSights este optimistă în ceea ce privește băncile mari chineze, dar consideră creditorii mai mici mult mai vulnerabili.

Soluția, explică el, este în esență dublă: fie băncile mai mari le absorb pe cele mai mici, fie administrațiile locale injectează capital. Scopul este unul singur: evitarea oricăror turbulențe pe piețe și, mai presus de toate, orice lovitură adusă încrederii deponenților.

Fantoma din Baoshang

Beijingul are motive să știe cât de repede poate deveni periculoasă o criză de încredere.

În 2019, Banca Baoshang din Mongolia Interioară s-a aflat în centrul unei panici bancare. Autoritățile chineze i-au confiscat operațiunile, într-un episod pe care Bedford l-a descris în FT drept un „moment Rubicon” pentru sectorul bancar al țării.

Până atunci, spune el, riscul de lichiditate nu reprezenta o preocupare semnificativă.

De atunci, lecția a fost alta: micile slăbiciuni nu trebuie lăsate să se transforme într-o problemă sistemică.

Imobiliare, deflație și rate scăzute ale dobânzii

Lichidarea la scară largă a băncilor regionale coincide cu o schimbare mai profundă a economiei chineze. Boom-ul imobiliar multianual s-a inversat din 2021, ratele scăzute ale dobânzilor și deflația reduc profitabilitatea băncilor, iar cererea de credit dă semne de oboseală.

Marjele nete ale dobânzilor – diferența dintre costul depozitelor și dobânda pe care băncile o încasează la împrumuturi – au scăzut chiar și la cele mai mari bănci din țară.

Presiunea este și mai intensă asupra creditorilor mai mici. Între timp, datele de la banca centrală a Chinei arată că finanțarea generală a economiei este încă în creștere, dar într-un ritm mai lent decât în ​​trecut. Anul acesta, s-au înregistrat scăderi nete ale creditelor noi în yuani atât în ​​aprilie, cât și în iulie.

Zeci de miliarde pentru marile bănci

Salvarea nu se limitează la băncile mici. În septembrie, autoritățile chineze au anunțat o majorare a capitalului de 54 de miliarde de dolari pentru companiile de asigurări, precum și pentru două dintre cele mai mari bănci ale țării, ICBC și Banca Agricolă a Chinei.

Aceasta a fost precedată anul trecut de injectarea a aproape 70 de miliarde de dolari în alte patru bănci mari de stat, prin vânzări de acțiuni.

Mesajul este clar: China nu așteaptă să apară o criză înainte de a acționa

Într-un sistem financiar de 64 de trilioane de dolari, în care criza imobiliară a schimbat regulile jocului, iar ratele scăzute ale dobânzilor reduc marjele de profit, Beijingul alege să reducă drastic numărul jucătorilor slabi și să-i consolideze pe cei mai puternici.

Prin urmare, cele 670 de lacăte puse pe bănci nu reprezintă criza în sine. Ele reprezintă încercarea Chinei de a o preveni pe următoarea.