„Doamna, astea sunt făcute cu AI”. De ce avem școli „complet paralizate” când vine vorba de Inteligență Artificială

Într-o sală de clasă din Buzău, o elevă de la Liceul Pedagogic le spune copiilor de grădiniță o poveste compusă de ea. Fata, în vârstă de 17 ani, a denumit-o „Rochița încărcată de emoții”. 

Era despre familia Nu Spunem, care niciodată nu își exprima sentimentele. Mezina familiei trecea prin experiențe care îi stârneau diverse emoții, dar familia îi amintește că trebuie să și le reprime, așa că fata le ascundea în buzunarele rochiei. Povara emoțiilor devine tot mai grea, până când, într-o zi, fetița se întâlnește cu o bătrână care îi spune că emoțiile trebuie exprimate. Fetița își golește astfel buzunarele și se simte mult mai bine. 

„Doamna, astea sunt făcute cu AI”

Ca să transmită mai eficient mesajul poveștii, liceeana mi-a povestit că a pregătit și câteva vizualuri pe care le-a proiectat pe tablă. A apelat la ChatGPT, căruia i-a cerut să genereze o serie de imagini vesele, pe înțelesul unor copii de grădiniță. 

„Doamna, astea sunt făcute cu AI”, i-a spus, sigur pe el, un copil de 5 ani. 

Copilul știe deja să interacționeze cu ChatGPT prin comenzi vocale, încă dinainte de a învăța să scrie. 

Chatbotul care înlocuiește prietenii reali

La o școală din Oradea, în fiecare dimineață a săptămânii, o elevă din clasa a VII-a se așază în banca de la geam, își bagă căștile în urechi și intră în lumea Spicychat.ai, o platformă unde poți vorbi cu un „personaj” ales și șlefuit de tine, și poți purta discuții NSFW („not safe for work”). 

Abia de curând, în 11 iunie 2026, platforma a început să ceară utilizatorilor să dovedească vârsta de cel puțin 18 ani. Până recent, Spicychat permitea inclusiv jocul de rol care implica minori sau membri ai aceleiași familii. Eleva stă acolo nemișcată, complet izolată de lumea colegilor ei. Nici pe ei nu îi interesează s-o întrebe despre ce vorbește cu chatbotul. 

Un produs perfecționat de utilizatorii săi

Inteligența artificială (AI) a pătruns ca un uragan în viețile noastre, de la finalul lui 2022 când primul chatbot LLM pentru public (ChatGPT) a fost lansat de compania americană OpenAI. 

Pus la dispoziția consumatorilor de pretutindeni, inițial fără cost, ChatGPT promitea un asistent digital personalizat pentru fiecare utilizator. Acesta fusese antrenat pe seturi imense de date luate (fără consimțământ și fără remunerarea creatorilor acelor date) de pe internet, și putea fi șlefuit pe placul fiecărei persoane prin utilizare continuă. 

A fost o metodă ingenioasă prin care OpenAI să poată lansa un produs generalist și imperfect, apoi să transfere responsabilitatea perfecționării lui la utilizatori. 

Limitele chatboților AI

ChatGPT este un model de AI generativ, adică un chatbot care emite răspunsuri și soluții probabile, pe baza datelor pe care le are la dispoziție în sistem. 

Nu este un chatbot cu o inteligență autonomă și nu poate genera idei complet noi, deși de multe ori așa este prezentat. Tot ce poate să facă este să estimeze cea mai probabilă succesiune de fraze sau de date care să se plieze pe sarcina primită de la utilizator. Cu cât este folosit mai mult, printr-o succesiune de prompturi de clarificare, el integrează feedback-ul primit. 

Chatboții ca ChatGPT, Claude sau Gemini – care funcționează pe aceleași principii și concurează unii cu alții -, au devenit sinonimi cu inteligența artificială, deși sunt doar o iterație a sa. 

Popularitatea lor se datorează unui cumul de factori, însă cei mai importanți sunt viteza cu care pot îndeplini sarcini complexe (de exemplu, rezumarea unui text sau scrierea unui eseu), tonul credibil al informațiilor oferite (chiar și atunci când greșesc) și fenomenul de antropomorfizare. 

Capcana antropomorfizării

Cu alte cuvinte, chatbotul este construit să imite vorbirea umană și să se converseze lejer cu orice utilizator, aducându-i inclusiv complimente și, în unele cazuri, manipulându-l. Și adulții pot pica în capcana antropomorfizării în care se refugiază în conversațiile cu chatboți și ajung să-i considere prieteni, să se simtă înțeleși, să se bazeze pe sfaturile lor – de la împărtășirea simptomelor medicale, la înlocuirea terapeuților cu ChatGPT. 

Companiile producătoare nu au avertizat din timp asupra acestor pericole și au lansat produsele fără protecții solide pentru sănătate mintală, astfel că unii utilizatori au început să raporteze episoade de psihoză indusă de AI. 

Psihoza indusă de AI

Conform Academiei Naționale de Medicină din Washington DC, psihoza indusă de AI, atunci când nu are la bază un diagnostic anterior de schizofrenie, se referă la situații în care chatboții întăresc anumite convingeri nesănătoase sau false ale utilizatorilor. 

De exemplu, James a devenit convins, în timpul mai multor discuții cu ChatGPT, că chatboții vor să se răscoale și să înceapă o revoluție. Asta îi spunea asistentul său digital, insistând că „aceasta nu este o teorie a conspirației”. A ajuns la un spital de psihiatrie. 

Nu trebuie, însă, să ajungi la psihoză AI pentru a simți efectele negative ale unei tehnologii create cu prea puține considerente etice și de sănătate mintală.

Primele studii pe efectele AI asupra cogniției estimează că și 10 minute petrecute pe ChatGPT sau un chatbot asemănător ne fac mai lenți în gândire. Asta dacă ne referim la utilizatori adulți, care au totuși un nivel rezonabil de gândire critică. Situația devine mocirloasă când ne uităm la copii și la educația și-așa imperfectă în România. 

„E un pic dubios când copiezi «cosmoză» în loc de «osmoză»”

Luca, profesor de biologie la un liceu bucureștean, a povestit, pentru HotNews, că a observat schimbări foarte rapide în rândul elevilor în ultimii doi-trei ani, de când mai toți au început să folosească chatboți. 

„Problema mea n-ar fi neapărat că folosesc AI-ul, ci că nu știu să-l folosească,” spune profesorul. Într-una dintre situații, o elevă de clasa a IX-a a copiat la un test folosind ChatGPT pe telefon, dar Luca și-a dat seama la corectură pentru că fata nu știuse să-i dea un prompt adaptat cerinței. Avea de scris un mini-eseu despre celulă, iar ChatGPT a inclus informații științifice care nu făceau parte din materia de clasa a IX-a. 

„Când văd tot felul de concepte din materia de clasa a XI-a, e un pic dubios. Mai ales când copiezi «cosmoză» în loc de «osmoză»”, și-a amintit profesorul. 

Cum e folosită Inteligența Artificială în clase din România

La nivel de școală, însă, în lipsa unor opționale de educație media și digitală susținute fie de ONG-uri, fie la inițiativa unor profesori, nu există o procedură clară referitoare la folosirea chatboților. 

Luca povestește că ceilalți profesori ignoră pur și simplu fenomenul pentru că nu văd încă niște consecințe reale la nivelul rezultatelor la Bacalaureat sau al cogniției copiilor. 

Alții, din contră, integrează chatboții în construcția lecțiilor fără să se gândească foarte mult cum afectează asta procesul de învățare. 

Ilinca, o elevă de 13 ani din Oradea, a povestit cum una dintre profesoarele ei, ca să economisească timp la corectură, le dă copiilor quiz-uri făcute cu Gemini despre subiectele învățate. Aceeași situație a fost descrisă și de Teodora, o adolescentă de 17 ani din București. 

Școli „complet paralizate” când vine vorba de AI

Unii profesori, experți în educație și părinți sunt îngrijorați că situația actuală scapă de sub control. Nora, o mamă din Oradea, spune că ar vrea ca școala să-i explice fiicei sale cum să folosească corect instrumentele AI și care sunt problemele etice la care ar trebui să se gândească. 

Ioana, mamă a doi copii din Breaza, declară că școlile fiicei și fiului ei sunt „complet paralizate” când vine vorba de AI. 

„Acum vreun an, copiii care veneau cu eseuri scrise cu AI primeau 10 cu felicitări, iar cei care și le scriau singuri primeau mai puține aprecieri. Acum că scriu toți cu AI, nu mai primește nimeni nimic. S-a intrat într-un fel de convenție să se ignore problema”, spune aceasta. Femeia este de părere că profesorii trebuie să fie instruiți cum să abordeze aceste instrumente noi. 

Ioana și alți părinți spun că văd schimbări îngrijorătoare în copiii lor. „Eram la spital și copilul întreba AI-ul când pleacă acasă. Se ceartă, se împacă, își fac declarații de dragoste și de prietenie – cu AI-ul. Nu mai au încredere că pot enunța orice fără să fie editați de AI,” povestește ea. 

Statul român nici nu a ajuns subiectul folosirii AI în educație

Așa cum profesorii și părinții sunt depășiți de ritmul în care AI se insinuează în temele și dilemele copiilor, scurtcircuitând efortul mental care ar trebui să construiască reziliență și gândire critică, statul român este depășit inclusiv la nivel de terminologie. 

„Comportamentul nostru de profesori trebuie să se schimbe în contextul inteligenței artificiale,” crede Bogdan Cristescu, director al Direcției Curriculum, Evaluări și Examene Naționale din cadrul Ministerului Educației. 

La o dezbatere de anul acesta a Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) pe tema educației media, acesta a încurajat profesorii să fie mai deschiși față de noile tehnologii și să aibă încredere în ele: „AI îți răspunde ciudat sau halucinează când nu ai formulat întrebarea suficient de bine.” 

Dar chatboții halucinează indiferent de calitatea promptului primit, pentru că atât poate tehnologia în acest moment. 

Întrebată de HotNews, la același eveniment, dacă parlamentarii urmăresc discuțiile la nivel european despre reglementarea AI când vine vorba despre copii, vicepreședinta comisiei de învățământ din Camera Deputaților, Ariana Bucur (PSD), a răspuns că nici nu s-a ajuns la subiectul AI în dezbaterile legate de educație și nici nu are șanse de reglementare. „E foarte greu,” spune Bucur. 

Expert: „Mare parte din cercetarea pe AI și educație din ultimii ani a fost fie prost informată, fie naivă”

Lumea pare dată peste cap de apariția și răspândirea AI, de modul în care chatboții s-au insinuat în viețile și educația copiilor și adolescenților, însă există experții trag semnalul de alarmă de ceva timp. 

O dezbatere a comisiei pentru cultură din Parlamentul European, din primăvara 2026, a reunit experți în etică AI și educație. Ei au încropit o propunere de metodologie prin care să fie evaluate tehnologiile AI folosibile în sala de clasă. 

„Mare parte din cercetarea pe AI și educație din ultimii ani a fost fie prost informată, fie naivă”, a spus, la acea dezbatere, Wayne Holmes, profesor de Studii Critice ale Inteligenței Artificiale și Educației în cadrul University College London, care deține o catedră UNESCO în Etica Inteligenței Artificiale și Educației. 

Uniunea Europeană a adoptat în 2018 o serie de principii etice care să ghideze dezvoltarea tehnologiilor AI de încredere, dar Holmes subliniază că documentul nu se referă concret la educație, pedagogie și la impactul AI asupra dezvoltării umane. Chatboții nici nu existau pe piață la acel moment. 

Tragediile provocate de AI

„Auzim adesea că AI va aduce o mulțime de oportunități, dar realitatea este că nu avem dovezi concrete că aceste oportunități există”, spune Holmes. 

„Apoi avem antropomorfizarea, care îi face pe oameni să presupună că AI are mai multe abilități decât are, și care a contribuit, de fapt, la moartea unor tineri în întreaga lume”, este de părere profesorul.

El se referă la cazurile documentate în media de adolescenți și tineri care, după ce au format o relație de încredere cu diverși chatboți, au fost manipulați de aceștia să-și facă rău fizic sau să se sinucidă. Companiile tech nu au început să ia măsuri de protecție a tinerilor decât după ce aceste tragedii au dus la procese împotriva lor și încă nu este clar dacă măsurile luate sunt suficiente. 

„De fiecare dată când inteligența artificială este utilizată în educație astăzi, practic experimentăm pe copii în afara oricăror controale etice”, crede profesorul britanic. 

Când un copil folosește AI generativ, ocolește procesul prin care se formează cunoștințele de bază

Irene Angelica Chounta, de asemenea prezentă la dezbatere, profesor la Universitatea din Duisburg-Essen (Germania), este specializată pe tehnologii AI dezvoltate pentru educație (AIED). Ea a detaliat concret pericolele cognitive ale integrării chatboților AI generativi în educație și în viața copiilor, în general. 

„Copiii au patru stadii de dezvoltare cognitivă, iar aceste capacități sunt în construcție în perioada școlii”, a spus Chounta. „Învățarea este definită ca un progres al memoriei pe termen lung. Esențial este că, pentru ca învățarea să aibă loc, trebuie să depunem un anumit efort cognitiv care va produce o memorie pe termen lung mai bună.” 

Astfel, nu este suficient ca elevii să fie informați cu privire la riscurile AI generativ. Atâta vreme cât îl folosesc, cogniția lor poate fi afectată. Ea atenționează că, de fiecare dată când un copil folosește AI generativ, ocolește procesul prin care se formează cunoștințele de bază, iar rezultatul este o procesare „superficială” a informației – ca atunci când scrii „cosmoză” în loc de „osmoză” la biologie. 

De ce e diferit pentru copii

Sunt persoane, mai ales adulți, care își dau ochii peste cap la aceste critici pentru că lor AI-ul le-a ușurat anumite sarcini administrative: scrierea de mailuri plictisitoare, organizarea calendarelor, interpretarea rapidă a unor Exceluri cu date. 

E ceea ce numim „cognitive offloading” sau „descărcarea cognitivă”. Ea se referă la momentele în care externalizăm anumite cerințe de procesare mentală a unor sarcini prin delegarea lor către o aplicație, un smartphone etc. 

La copii, însă, lucrurile nu stau așa, avertizează Chounta. „Elevii nu au cunoștințe fundamentale care să facă descărcarea cognitivă eficientă și sigură.” 

Astfel, pierd din reziliența la efort cognitiv, au performanțe mai slabe în lipsa unui asistent AI, pierd capacitatea de a se automonitoriza și învață să amâne, sau mai rău, să delege raționamentul. 

Drept urmare, orice tehnologie AI care apare în sălile de clasă trebuie să fie special concepută pentru educație și să dovedească un impact cognitiv pozitiv asupra minorilor înainte să fie adoptat, nu după, spun atât Holmes, cât și Chounta. 

„Aceste instrumente nu sunt suficient de bune pentru educație”

Întrebați insistent de europarlamentarii din sală dacă nu există și niște „optimism” legat de „avantajele” pe care integrarea AI în educație le poate crea, sau dacă vreunul dintre chatboții existenți nu sunt totuși mai benigni în anumite task-uri specifice, Holmes a întărit: „Aceste instrumente nu sunt suficient de bune pentru educație. Nu există dovezi independente la scară largă care să ateste eficiența sau siguranța acestor sisteme. Nu există nicio reglementare relevantă. Experimentăm pe copii. Dacă vreți să experimentați, este treaba dumneavoastră”. 

„Educația trebuie să fie ghidată de obiective educaționale, nu de industria tech,” a explicat și experta din România Maria Axente, Senior Research Associate la Universitatea Cambridge pe probleme de etică în AI. „Pilotăm un avion în timp ce îl construim,” a subliniat și ea la dezbatere. 

România se ghidează după Strategia Națională scrisă înainte să apară ChatGPT

Când vine vorba despre folosirea tehnologiilor AI în sala de clasă, autoritățile naționale ar trebui să verifice trei paliere, au concluzionat experții: cu ce contribuie tehnologia respectivă la pedagogie, ce efect au asupra cogniției și care sunt implicațiile etice. Mai mult decât orice, autoritățile ar trebui să nu-și uite responsabilitatea de monitorizare a acestor programe: AI-ul trebuie reglementat de oameni, cu gândul la oameni. 

Statul român nu a aflat acest lucru. Strategia Națională AI 2024-2027, care a fost scrisă între 2021 și februarie 2023, nu aflase nici de ChatGPT, care a apărut la finalul anului 2022. 

Cu toate acestea, documentul de 100 de pagini ar trebui să indice direcția pe care și-o asumă România când vine vorba despre AI și care sunt instituțiile responsabile de monitorizarea adoptării acestor tehnologii, în ce sectoare ar trebui adoptate cel mai urgent, cum vor afecta piața muncii sau educația. Zeci de pagini se succed fără răspunsul la aceste întrebări. 

Strategia nici măcar nu menționează educația pre-universitară. Documentul enumeră doar necesitatea unor programe de licență și masterat, ca și când abia atunci ar ajunge AI-ul în viețile tinerilor, nu de la vârsta de 5 ani. Autorii documentului nu par a ști nici la ce fel de „AI” se referă. 

„Devine evident că Inteligența Artificială – ansamblu de sisteme care manifestă comportamente inteligente și iau măsuri cu un anumit grad de autonomie – prezintă un interes major în planurile statelor de a îmbunătăți, prin tehnologii inovative, calitatea vieții cetățenilor, performanța economică, progresul științific, serviciul public,” spun aceștia, fără a menționa vreodată concret ce tehnologii ne vor aduce lapte și miere, și cum. 

Încercări puține și eșuate

Ca reper, statul și-a luat strategia AI a Comisiei Europene din 2018, care la ora actuală este, așa cum amintea și Holmes, un document ambiguu și depășit. 

Motivele sunt numeroase și unele obiective – rotația permanentă a miniștrilor și guvernelor în ultimii ani, instabilitatea politică prelungită, care a dus și la formarea, și apoi dizolvarea, unui Consiliu Științific și de Etică în Inteligență Artificială la Guvernul României, din care făcea parte și Maria Axente. 

Înființat la final de mai 2023 în mandatul lui Sebastian Burduja la Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, consiliul ce reunea 28 de specialiști AI  – mulți dintre ei cu experiență în străinătate – a fost desființat imediat după ce acesta și-a încheiat mandatul în 15 iunie 2023. 

Țara cu strategie AI pe educație

La celălalt pol, guverne precum cel al Scoției au dezvoltat o strategie AI focusată în mod special pe educație. 

Fără a forța interdicții, Scoția propune o serie de paravane generale care să informeze modul în care profesorii pot integra tehnologii AI la ore. 

„Paravanele se bazează pe ideea că educația în Scoția este și trebuie să fie întotdeauna o întreprindere umană bazată pe relații sociale, unde se pune cea mai mare valoare pe copiii, pe tinerii noștri, precum și pe adulții și comunitățile care îi îngrijesc. Mai mult, paravanele afirmă cu fermitate că prezența AI nu trebuie, în niciun fel, să diminueze educația centrată pe om; trebuie doar să o consolideze,” expune strategia. 

„Profesorii din Scoția sunt profesioniști cu înaltă calificare, competenți în practica etică, abordări relaționale și în exercitarea judecății lor profesionale. Nu sunt utilizatori pasivi ai tehnologiei,” amintește documentul, setând o mentalitate cu totul diferită față de statul român. 

„Haideți să analizăm problema reală și să creăm soluții reale”

În mod clar, reglementarea are limite, iar copiii nu pot fi opriți în mod realist să acceseze tehnologii noi. Totodată, insistența pe reglementare sau pe interdicții este un alt mod de a plasa responsabilitatea pe utilizatori sau pe autoritățile naționale, nu pe dezvoltatori. 

Cansu Canca, directoarea departamentului de Practici Responsabile de Inteligență Artificială din cadrul Universității Northeastern din SUA, amintește într-un material că nu este totuși prea târziu să schimbăm tehnologia pentru a se potrivi nevoilor noastre.

„Haideți să analizăm problema reală și să creăm soluții reale. Tocmai ai construit acest lucru. Nu trebuie să spui: «Acest monstru a fost lansat în lume. Cum adăugăm un sistem de alertă pentru a ști unde este monstrul?» Nu acesta este scopul. Să reparăm monstrul. Nu trebuie să trăim mai întâi scenariile pentru a ne proteja împotriva lor ulterior.”

Când vine vorba despre minori, nici nu ne permitem să procedăm așa. Ignorând cu totul discuția despre AI în educație, România riscă să rămână în urmă nu la capitolul „joburile viitorului” – rămâne una din țările care nu vor avea un cuvânt de spus în modul în care sunt dezvoltate aceste tehnologii și va prelua ce i se va da.