Nivelul de testosteron al bărbaților a scăzut la jumătate în ultimii 50 de ani. Ce pot dezvălui testele genetice despre riscul fiecăruia

Tot mai mulți bărbați sunt interesați de tratamentele de substituție cu testosteron, fie pentru că se confruntă cu oboseală, scăderea libidoului și pierderea masei musculare, fie pentru că vor să își îmbunătățească performanțele fizice. Studiile arată, într-adevăr, că nivelul testosteronului a scăzut semnificativ de-a lungul timpului, însă fiecare bărbat este diferit, iar administrarea testosteronului fără indicație medicală certă poate avea consecințe serioase, semnalează dr. Anastasia Stănescu, medic specialist endocrinolog în cadrul Clinicii MedLife Arcul de Triumf. 

Nivelul testosteronului este influențat de vârstă, genetică, stil de viață și starea generală de sănătate. Testele genetice care calculează scoruri poligenice de risc, cum este Longevity100+ de la MedLife, pot oferi indicii despre predispoziția individuală către dereglări ale nivelului de testosteron. Însă o predispoziție genetică nu înseamnă automat un deficit de testosteron și nici necesitatea unui tratament, spune dr. Stănescu. Rezultatele unui astfel de test trebuie discutate în cadrul ședințelor de consiliere genetică și în contextul medical individual. 

Declinul nivelului mediu al testosteronului, accelerat după anul 2000

Testosteronul este principalul hormon sexual masculin, implicat în dezvoltarea și menținerea masei musculare, sănătatea oaselor, producerea spermatozoizilor și reglarea dorinței sexuale. Nivelul său variază de la un bărbat la altul și se poate modifica de-a lungul vieții, sub influența unor factori biologici și de mediu.

O analiză prezentată în iulie 2026 la congresul Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE), la Londra, indică o scădere semnificativă a nivelului mediu de testosteron la bărbați între 1972 și 2019, estimată la aproximativ 54% potrivit datelor comunicate despre cercetare. Analiza, bazată pe 12 studii din șapte țări, sugerează că declinul s-a accelerat după anul 2000. 

Cum se evaluează riscul unui nivel scăzut de testosteron

În prezent, evaluarea testosteronului se bazează în principal pe simptome, pe o consultație endocrinologică și pe analize hormonale. Dezvoltarea testelor genetice a adăugat o nouă perspectivă: posibilitatea de a estima predispoziția genetică asociată nivelului acestui hormon, înainte ca o eventuală problemă să fie identificată clinic.

Testul Longevity100+ de la MedLife, de exemplu, utilizează scoruri poligenice de risc (Polygenic Risk Scores – PRS), calculate pe baza mai multor variante genetice. Aceste scoruri estimează predispoziții individuale prin compararea profilului genetic al unei persoane cu date provenite din studii populaționale.

În cazul testosteronului, informațiile genetice ar putea contribui, în viitor, la o mai bună înțelegere a diferențelor dintre bărbați și la personalizarea evaluării medicale. Totuși, un scor poligenic nu are valoare de diagnostic și nu poate prezice cu certitudine apariția unui deficit hormonal.

„Mi se pare foarte interesant de văzut în ce măsură există o asociere clinică în legătură cu acele variante genetice testate“, spune dr. Anastasia Stănescu. Medicul consideră că urmărirea pe termen lung a persoanelor testate ar putea arăta cât de precis estimează scorurile genetice riscul unor modificări hormonale cu relevanță pentru sănătate.

Diagnosticul unui deficit de testosteron rămâne bazat pe corelarea simptomelor cu analize hormonale efectuate în condiții corespunzătoare și repetate pentru confirmarea rezultatelor, subliniază specialista.

Trei categorii de bărbați care ajung la endocrinolog pentru testosteron

Potrivit medicului Anastasia Stănescu, bărbații preocupați de nivelul testosteronului se împart, în general, în trei categorii. Prima este formată din cei care își doresc să-și dezvolte musculatura și să obțină rezultate mai rapide la antrenamente. Aceștia nu prezintă neapărat un deficit hormonal, dar caută tratamente cu testosteron pentru efectele anabolizante, adică pentru stimularea creșterii musculare. „Acești pacienți nu au nevoie de tratament în niciun fel. Este vorba despre bărbați tineri, de cele mai multe ori, care vor să obțină o hipertrofie musculară“, explică medicul endocrinolog.

A doua categorie include bărbații de vârstă mijlocie care se confruntă cu probleme metabolice sau cardiovasculare. Hipertensiunea arterială, obezitatea, diabetul, depresia și apneea obstructivă în somn se pot asocia cu oboseală persistentă, tulburări de somn și scăderea dorinței sexuale. Acești pacienți ajung uneori la endocrinolog convinși că au testosteronul scăzut, deși analizele hormonale pot fi normale.

„De cele mai multe ori, nu este vorba despre hipogonadism la această categorie de pacienți, care asociază boli cronice cardiovasculare și metabolice. Nu se recomandă inițierea tratamentului dacă nivelul testosteronului este normal la testări repetate“, subliniază dr. Stănescu.

A treia categorie este reprezentată de bărbații cu afecțiuni endocrine care determină un deficit real de testosteron. În aceste situații, tratamentul hormonal poate fi necesar pentru corectarea deficitului și atenuarea simptomelor. „Ei chiar au nevoie de tratament, pentru că nu au testosteron. Este un deficit real și avem nevoie să îl substituim. Tratamentul de substituție este întotdeauna unul fiziologic. Mergem pe necesarul real al bărbatului la vârsta respectivă“, precizează endocrinologul.

Există andropauză? Ce se întâmplă cu testosteronul după 40-50 de ani

Menopauza feminină presupune încetarea definitivă a funcției reproductive ovariene și o scădere importantă a nivelului de estrogen. La bărbați, schimbările hormonale se produc diferit. „Nu există andropauză în endocrinologie“, spune dr. Anastasia Stănescu. Spre deosebire de femei, la care funcția reproductivă se încheie odată cu menopauza, bărbații pot continua să producă testosteron și spermatozoizi la vârste înaintate, deși atât nivelul hormonal, cât și fertilitatea se pot modifica.

Scăderea testosteronului asociată înaintării în vârstă este, în general, graduală. Nu există o vârstă universală la care toți bărbații încep să prezinte un deficit și nici un prag de 40, 50 sau 65 de ani care să indice automat necesitatea tratamentului. „Nivelul de testosteron poate să scadă fiziologic odată cu vârsta, dar scăderea fiziologică este, de cele mai multe ori, încă într-un interval de normalitate“, explică medicul.

Termenul de „andropauză“ este folosit frecvent în limbajul popular, însă nu descrie un fenomen universal și comparabil cu menopauza. În practica medicală se utilizează diagnosticul de hipogonadism, inclusiv pentru formele cu debut tardiv, atunci când sunt îndeplinite criteriile clinice și biochimice.

La 50 de ani, de exemplu, un bărbat care ia antidepresive, are obezitate, este sedentar și prezintă mai mulți factori de risc metabolic se poate confrunta cu simptome asemănătoare celor atribuite deficitului de testosteron. Acestea nu indică însă o boală endocrină, în lipsa unor analize care să o confirme.

Oboseala și scăderea libidoului nu înseamnă întotdeauna deficit de testosteron

Una dintre dificultățile diagnosticului este că simptomele asociate testosteronului scăzut sunt relativ nespecifice. Oboseala, lipsa energiei, scăderea libidoului, modificările dispoziției și dificultățile de menținere a masei musculare pot apărea și în alte situații, fără o afectare directă a funcției testiculare. Dr. Stănescu atrage atenția asupra rolului stilului de viață.

Persoanele care petrec cea mai mare parte a zilei pe scaun pot avea probleme de sănătate chiar dacă merg de câteva ori pe săptămână la sală. „Odată cu adoptarea unor noi reguli de stil de viață și corectarea factorilor de risc cronici, de cele mai multe ori, simptomele se atenuează“, explică endocrinologul.

Controlul greutății, al glicemiei, tratarea afecțiunilor cardiovasculare și creșterea nivelului de activitate fizică pot duce, în anumite situații, la normalizarea nivelurilor hormonale. Așadar, medicul endocrinolog spune că este foarte importantă evaluarea întregului context medical înainte de a administra tratamente hormonale. 

Când este nevoie de testarea testosteronului și cum se face corect analiza

Nu orice bărbat care a trecut de 40 de ani are nevoie de dozarea periodică a testosteronului. Investigațiile sunt utile mai ales atunci când există simptome persistente, semne clinice sugestive sau afecțiuni care pot influența producția de testosteron.

Potrivit dr. Stănescu, evaluarea poate începe cu dozarea testosteronului și, atunci când există indicație, a gonadotropinelor, hormonii care reglează funcția testiculelor. Momentul recoltării contează, deoarece testosteronul prezintă variații pe parcursul zilei. Medicul recomandă efectuarea analizelor dimineața, pe nemâncate, în condiții de recoltare cât mai bune. Alimentația și modificările metabolice care apar după masă pot influența rezultatul.

Conform recomandărilor Societății de Endocrinologie, diagnosticul de hipogonadism necesită prezența simptomelor sau semnelor compatibile și confirmarea unor valori constant scăzute ale testosteronului. De aceea, analiza trebuie repetată într-o altă dimineață înainte de stabilirea diagnosticului. În funcție de rezultate, medicul poate recomanda dozarea testosteronului liber și a altor hormoni, pentru a identifica mecanismul deficitului.

Dacă un bărbat se confruntă cu dificultăți de concepție, dar evaluarea hormonală este normală, investigațiile pot continua cu spermograma și alte teste de fertilitate. „Dacă toate investigațiile sunt normale și pacientul în continuare are simptome, atunci trebuie să discutăm factorii de risc asociați“, precizează dr. Stănescu.

De ce administrarea testosteronului fără indicație medicală poate duce la infertilitate

Una dintre cele mai importante avertizări ale endocrinologului privește administrarea testosteronului în scop estetic sau pentru creșterea performanțelor fizice. Unii bărbați își procură preparate hormonale din surse neautorizate și folosesc doze sau scheme de administrare recomandate de alte persoane, fără evaluare endocrinologică.

Unul dintre cele mai importante riscuri este afectarea fertilității. Testosteronul administrat din exterior poate inhiba secreția hormonilor hipofizari care stimulează funcția testiculelor. Ca urmare, producția proprie de testosteron și, mai ales, producerea spermatozoizilor pot scădea considerabil. „Dând testosteron exogen, noi scădem secreția fiziologică a lor și astfel ajung la hipogonadism indus“, explică dr. Stănescu.

Efectele depind de doza, de durata administrării și de particularitățile fiecărei persoane. În unele cazuri, producția spermatozoizilor se poate recupera după întreruperea tratamentului, dar procesul poate dura luni sau chiar mai mult și nu este întotdeauna complet.

Administrarea necontrolată a testosteronului poate determina și acnee, seboree, modificări ale funcției hepatice, creșterea hematocritului și complicații cardiovasculare.

Riscurile oncologice trebuie evaluate separat, în funcție de antecedente și de tipul tratamentului. Administrarea testosteronului nu este echivalentă cu o creștere demonstrată a riscului de cancer de prostată la toți utilizatorii, însă afecțiunile la nivelul prostatei reprezintă o componentă importantă a evaluării și monitorizării tratamentului hormonal.

În cazul bărbaților cu deficit confirmat, tratamentul poate avea beneficii, dar necesită stabilirea atentă a indicației și supraveghere medicală. Pentru cei care au valori normale și urmăresc exclusiv creșterea masei musculare, raportul dintre riscuri și beneficii este diferit.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.

Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe https://www.medlife.ro/.

Articol susținut de MedLife