Skip to content
HotNews Food - Powered by Kaufland

Oamenii care mănâncă mai des cu alții sunt mai fericiți. O antrenoare de gazde ne arată cum să fim și noi așa

Adelina Maria organizează de câțiva ani un program online, gratuit, care îi învață pe oameni cum să organizeze mese la ei acasă. Cum să găsească un motiv, cum să facă un meniu rezonabil – și ca bani, și ca efort – și, mai ales, cum să depășească teama că le va fi judecată casa, un sport românesc de care ne-am lovit toți.

Aproape 20.000 de oameni au participat la În jurul mesei și, din conversațiile cu ei, Adelina a învățat ce au nevoie să audă ca să-și găsească curajul să deschidă ușa și să se bucure de viață alături de prietenii lor. Ne explică mai jos de ce contează să ne petrecem timpul cu cei apropiați și de ce mâncarea e pretextul perfect pentru asta.

***

„Cine vine pe la noi?” – asta era una dintre întrebările mele preferate în copilărie. Și dacă răspunsul era „nimeni”, urma imediat alta: „Atunci unde mergem noi?”.

Am crescut cu bucuria de a avea oameni în casă, de a merge în vizită, de a sta printre poveștile adulților, în timp ce îmi scriam povestea mea. Și cu ideea că o masă împreună este un motiv suficient pentru a ne vedea.

Astăzi avem case, dar ne întâlnim în oraș, la restaurant sau în casa altcuiva. Chiar și la părinți. Numai la noi, mai rar.

Oare când am ajuns să avem nevoie de o ocazie specială ca să invităm oamenii la masă?
Și de ce?

Mă întreb cât ne-au schimbat internetul și perfecțiunea de pe Instagram.
Ne afișăm casele, uneori până în cele mai intime colțuri, în fața unor oameni pe care nu-i cunoaștem. Și, paradoxal, le deschidem ușa tot mai rar prietenilor noștri.

Ne uităm la case impecabile, la preparate de restaurant și, încet-încet, poate că începem să simțim că ceea ce avem noi nu e suficient.

Casa e prea mică. N-avem suficiente scaune. Nu gătim suficient de bine. Copilul e prea mic. E prea multă muncă. Mai bine ieșim în oraș.

Dar hai să fim corecți și cu noi.

Unde să mai găsești energie să fii gazdă?

Suntem extrem de obosiți.

După o zi de muncă, să organizezi o cină înseamnă cumpărături, gătit, curățenie, iar înainte de toate trebuie să reușești să sincronizezi calendarele unor oameni la fel de ocupați.

Și timpul nostru liber a început să semene tot mai mult cu munca. Din dorința de eficientizare, facilitată și de lucrul de acasă, împletim activitățile casnice cu cele profesionale, mai răspundem la un email, mai punem de o supă, mai ascultăm ceva util. Și ne păcălim că suntem în echilibru.

În plus, tehnologia a făcut extrem de simplu să ne distrăm singuri. Nu trebuie să organizăm nimic, să ne deplasăm nicăieri sau să ținem cont de programul altcuiva. Avem divertisment cât pentru mai multe vieți, la un click distanță. 

E și mai ieftin.
Oare? Dar ce preț plătim de fapt?

Jurnalistul Derek Thompson scria recent despre transformarea vieții sociale din Statele Unite. Proporția americanilor care spun că primesc prieteni sau familie acasă cel puțin lunar a scăzut cu 75% în ultimii 50 de ani, potrivit sondajelor pe care le analizează. Sunt date americane, dar întrebarea pe care o ridică merită pusă și la noi:

Dacă avem tot mai multe posibilități să ne petrecem timpul liber, de ce ajungem să petrecem tot mai puțin timp împreună?

Și mai ales, ce pierdem pe drum?

Un copil are nevoie să-și vadă părinții înconjurați de prieteni

Sunt mamă, așa că mă gândesc mult la copii.

Le dedicăm tot mai mult timp, îi ducem la activități, cursuri, opționale. Și e firesc să ne dorim să le oferim cât mai multe oportunități.

Dar oare timpul petrecut cu prietenii noștri nu poate fi și el timp de calitate petrecut cu copiii?

Un copil care își pregătește casa împreună cu părinții pentru musafiri, care ajută la gătit, care pune farfuriile pe masă, împarte ce are și îi întâmpină pe ceilalți are ocazia să învețe o mulțime de lucruri.

Oamenii sunt, înainte de orice, ființe sociale. Și poate că ar trebui să le dăm copiilor mai multe ocazii să exerseze asta în viața de zi cu zi.

O masă acasă. Foto: Adelina Maria

Eu mi-am dorit dintotdeauna să o cresc pe fiica mea într-o casă plină de oameni dragi.

Dar, la sfârșitul unui an în care gătisem enorm pentru alții (că asta îmi e profesia) am realizat că pentru ai mei nu mai gătisem aproape deloc. Ajunsesem să pun toată presiunea pe zilele speciale. 

Așa că mi-am dat o provocare: să invit prietenii acasă și să gătesc pentru ei măcar o dată pe lună.

20.000 de oameni la masă

Din provocarea asta s-a născut, mai târziu, În Jurul Mesei – un program online, gratuit care ajunge curând la peste 20.000 de oameni.

O absolventă a programului a scris zilele trecute ceva ce mi-a rămas în minte: „Nu mai contează dacă e ordonat, dacă am timp.” Cât de normal pare. Dar cât de greu ne este uneori să acceptăm asta.

O cină cu prietenii nu trebuie să fie încă un proiect cu deadline, buget și listă de livrabile. Putem găti împreună. Putem pune pe masă ce avem. Putem cere ajutor. 

Important este să ne întâlnim.

World Happiness Report 2025 a analizat date despre mesele împărtășite din 142 de țări și teritorii. Oamenii care mănâncă mai des împreună cu alții raportează, în medie, o satisfacție mai mare față de viață și mai multe emoții pozitive. Sigur, cercetarea arată o asociere, fără să demonstreze că mesele împreună sunt, singure, cauza fericirii.

Dar hai să ne gândim la lucrurile mult mai simple pe care le câștigăm.

La prietenii care ajung să se cunoască între ei. La copiii care cresc cu oameni în jur. La conversațiile care se întâmplă în timp ce tocăm o ceapă sau spălăm vase (da, e legal să facem asta împreună cu cei cu care le-am murdărit). La sentimentul că ai unde să mergi și că cineva se bucură când vii.

Și poate că, în timp ce ne plângem că avem mai mulți prieteni decât scaune, ajungem fără să ne dăm seama să avem tot mai puțini prieteni.

De aproape doi ani avem frecvent oameni la masă, uneori chiar săptămânal.

Iar acum fiica mea vine să-mi șoptească la ureche că ar vrea să invităm la noi un copil cu care își dorește să se împrietenească mai bine.

Și mă gândesc la mine, copilul care întreba mereu: „Cine vine pe la noi?”

Mi-aș dori să facem din nou un obicei din a ne deschide casele. Să ne invităm prietenii și într-o zi obișnuită, să gătim mai des împreună și să ne bucurăm de timpul petrecut la masă.

Să avem curajul să fim gazde chiar dacă n-avem toate scaunele la fel. Chiar dacă nu știm să gătim spectaculos. Chiar dacă încă sunt jucării pe covor.

Să facem din adunatul în jurul mesei un fenomen național.

Și, poate, să începem cu o singură invitație. Azi.

Vii la noi la masă?

Dacă vrei să participi, În jurul mesei începe pe 1 noiembrie, durează 9 zile și e online și gratuit.