Ce ajunge în creier odată cu aerul respirat. Legătura cu demența și cum ne putem proteja

Particule microscopice de siliciu, metal și plastic au fost descoperite în creierul unor persoane vârstnice, iar cercetările recente indică o legătură între expunerea îndelungată la aer poluat și riscul de demență. Un studiu care a urmărit aproape 490.000 de britanici a scos la iveală că persoanele din zonele cu cele mai mari concentrații de particule fine aveau un risc cu 14% mai mare de a dezvolta demență decât cele din regiunile cel mai puțin poluate.

Cercetătorii încearcă acum să afle dacă substanțele inhalate, odată ajunse în creier, pot afecta direct celulele nervoase.

Mult timp, legătura dintre poluare și demență a fost pusă mai ales pe seama inflamației provocate în organism. Descoperirea particulelor în țesutul cerebral a adus însă în atenție și alte efecte. Unele dintre aceste particule ar putea pătrunde în sânge după ce sunt inhalate, în timp ce altele ar putea ajunge direct din cavitatea nazală, de-a lungul nervilor implicați în transmiterea mirosului.

Deocamdată, nu s-a demonstrat că prezența acestor particule în creier provoacă demență, iar efectele expunerii pe termen lung nu sunt pe deplin înțelese. Există totuși măsuri prin care contactul cu aerul poluat poate fi redus, inclusiv în locuință, unde gătitul și ventilația insuficientă pot duce la acumularea unor concentrații ridicate de particule fine.

Fibre de siliciu, metal și plastic, identificate în creierul unor vârstnici

O echipă de la Rush Alzheimer’s Disease Center, din Chicago, și specialiști din alte centre americane au examinat țesut cerebral prelevat de la 11 persoane care au murit la vârste cuprinse între 80 și 91 de ani. Cei 11 participanți fuseseră implicați într-un proiect de cercetare privind îmbătrânirea și acceptaseră să își doneze creierul după moarte.

Analizele au identificat în special fibre de dioxid de siliciu, dar și filamente din grupa amfibolilor, o familie de minerale din care fac parte anumite tipuri de azbest. Au fost descoperite și nanoparticule de plastic, precum și fragmente de metal și carbon, potrivit studiului publicat în Frontiers in Toxicology.

Cele mai multe particule se aflau în bulbul olfactiv, regiunea creierului care primește informațiile despre miros. Unele au fost găsite și în amigdală, implicată în procesarea emoțiilor și a memoriei, precum și în cerebel, care controlează echilibrul și coordonarea mișcărilor.

Distribuția lor i-a determinat pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca particulele inhalate să ajungă din nas în creier, de-a lungul nervului olfactiv sau al nervului trigemen, responsabil de transmiterea senzațiilor de la nivelul feței. Particulele ar putea ajunge în creier și prin circulația sângelui, după ce sunt inhalate și trec din plămâni în sistemul circulator.

În toate cele 11 probe au fost observate și leziuni ale mielinei, învelișul protector al fibrelor nervoase, iar unele particule se aflau în contact cu celulele care apără și susțin țesutul cerebral. Nu se știe însă dacă materialele descoperite au provocat aceste modificări sau dacă au afectat memoria persoanelor respective, mai ales că cercetarea a inclus un număr foarte mic de cazuri.

Prezența plasticului în creier a atras atenția și în urma unui alt studiu, publicat în 2025, în revista Nature Medicine. Autorii au estimat că un creier uman ar putea conține, în medie, o cantitate de microplastice și nanoplastice a cărei greutate ar fi comparabilă cu cea a unei linguri de plastic. Cifra a fost însă contestată ulterior de alți cercetători, care au semnalat posibile erori în cazul metodei folosite pentru măsurarea particulelor.

Aerul poluat, asociat cu micșorarea creierului

Legătura dintre poluare și modificările produse la nivelul creierului a fost analizată într-un studiu publicat în aprilie 2026, în The Journal of Nutrition, Health & Aging. Cercetătorii au urmărit aproape 490.000 de britanici timp de aproximativ 14 ani, pentru a vedea cum influențează expunerea la particule fine sănătatea cerebrală și riscul de demență.

Analiza s-a concentrat asupra particulelor PM2.5, care au un diametru de cel mult 2,5 micrometri, de aproximativ 30 de ori mai mic decât grosimea unui fir de păr. Dimensiunile foarte reduse le permit să pătrundă adânc în plămâni, de unde unele pot ajunge în sânge.

Indicatorii utilizați de cercetători pentru estimarea vârstei biologice sugerau o îmbătrânire accelerată la persoanele expuse unor concentrații mai ridicate de poluanți. Investigațiile imagistice au evidențiat și asocieri între expunerea la poluare și reducerea volumului cerebral, atât la nivelul întregului creier, cât și în anumite regiuni.

Cercetătorii consideră că expunerea îndelungată la particule fine ar putea accelera îmbătrânirea organismului și pierderea de țesut cerebral, crescând astfel riscul de demență. Studiul nu demonstrează însă că poluarea provoacă direct aceste modificări.

O altă cercetare, publicată în revista Environmental Pollution, a urmărit aproape 270.000 de persoane și a identificat o asociere între expunerea la PM2.5 și modificările hipocampului. Regiunea cerebrală are un rol important în memorie și învățare și se numără printre primele afectate de boala Alzheimer.

Autorii au analizat și rolul inflamației și al modificărilor metabolismului grăsimilor, însă aceste procese au reprezentat doar între 1% și 3,5% din asocierea statistică dintre poluare și demență.

Ambele cercetări au fost observaționale, astfel că nu pot stabili dacă poluarea provoacă direct modificările cerebrale sau crește riscul de demență. În plus, expunerea a fost calculată pe baza calității aerului din zona în care locuiau participanții, fără măsurători individuale ale cantității de poluanți inhalate.

De ce metalele din aerul poluat ar putea fi mai periculoase

Compoziția aerului poluat diferă în funcție de sursă, iar unele substanțe ar putea fi mai dăunătoare pentru creier decât altele. Într-un experiment pe șoareci, cercetătorii au comparat efectele emisiilor motoarelor diesel, ale fumului de lemne și ale prafului colectat de la locul prăbușirii turnurilor World Trade Center, din New York. Animalele au fost expuse timp de cinci ore la câte una dintre cele trei surse de poluare.

Gazele de eșapament și praful din New York au produs modificări asemănătoare în creierul șoarecilor, afectând activitatea a peste 1.200 de gene. Printre ele se numără gene implicate în inflamație, în degradarea grăsimilor din celule și în procesarea beta-amiloidului, proteina care formează plăcile caracteristice bolii Alzheimer.

Fumul de lemne nu a provocat multe dintre modificările observate în celelalte două situații. Atât emisiile diesel, cât și praful de la World Trade Center aveau însă un conținut ridicat de metale, iar autorii consideră că acestea ar putea explica, cel puțin parțial, asemănările dintre efectele asupra creierului.

Rezultatele provin însă din experimente pe animale și nu pot fi extinse automat la oameni. În plus, expunerea de numai cinci ore nu reflectă contactul îndelungat cu poluanții din viața de zi cu zi.

Poluarea aerului, asociată și cu demența cu corpi Lewy

Expunerea la particule fine ar putea avea legătură și cu demența cu corpi Lewy, una dintre cele mai frecvente forme de demență după boala Alzheimer. Afecțiunea poate provoca fluctuații ale atenției, halucinații vizuale și simptome motorii precum încetinirea mișcărilor, rigiditatea musculară și tremorul, întâlnite și în Parkinson.

Boala este caracterizată prin acumularea anormală a unei proteine numite alfa-sinucleină în interiorul neuronilor. Aceste depozite, cunoscute sub numele de corpi Lewy, afectează funcționarea celulelor nervoase.

Pentru a cerceta legătura cu poluarea, echipa coordonată de Xiaobo Mao, de la Johns Hopkins University, a analizat datele privind internările a 56,5 milioane de americani, între 2000 și 2014. Potrivit studiului publicat în 2025, în revista Science, persoanele care locuiau în zone cu niveluri mai ridicate de particule PM2.5 au fost internate mai frecvent pentru demență cu corpi Lewy sau pentru demența asociată bolii Parkinson.

Pentru fiecare creștere cu aproximativ 4,1 micrograme pe metru cub a concentrației medii anuale de PM2.5, cercetătorii au estimat un risc cu 12% mai mare de demență cu corpi Lewy și cu 17% mai mare de demență asociată bolii Parkinson.

Pentru a înțelege mai bine această legătură, oamenii de știință au expus șoareci la particule fine o dată la două zile, timp de zece luni. Ulterior, au observat acumulări anormale de alfa-sinucleină, pierderi de neuroni, reducerea volumului cerebral și deteriorarea capacităților cognitive.

În schimb, la animalele modificate genetic astfel încât să nu producă alfa-sinucleină, expunerea nu a provocat schimbări semnificative la nivelul creierului. Efecte asemănătoare au fost observate indiferent dacă particulele proveneau din China, Europa sau Statele Unite.

Demența cu corpi Lewy apare frecvent și la persoane fără antecedente familiale, motiv pentru care specialiștii suspectează de mult că factorii de mediu ar putea fi implicați în apariția bolii.

Cum poate fi redusă expunerea la particule fine

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca media anuală a particulelor PM2.5 să nu depășească 5 micrograme pe metru cub de aer. În Uniunea Europeană, noua directivă privind calitatea aerului prevede reducerea valorii-limită anuale de la 25 la 10 micrograme pe metru cub până la 1 ianuarie 2030.

Câteva măsuri simple pot reduce cantitatea de particule inhalate:

• Aerisirea în timpul gătitului. Pornește hota înainte de a începe prepararea mâncării, preferabil una care evacuează aerul în exterior, și las-o să funcționeze câteva minute după. Deschiderea ferestrei ajută la eliminarea fumului și a vaporilor, mai ales când prăjești alimente.
• Fără fum de țigară în casă. Fumatul în interior este una dintre cele mai importante surse de particule fine din locuință.
• Întreținerea filtrelor. Curăță sau schimbă filtrele aparatelor de aer condiționat și ale sistemelor de ventilație conform indicațiilor producătorului. Un purificator cu filtru HEPA poate reduce concentrația particulelor din aerul încăperii în care funcționează.
• Selectarea traseelor. Pentru plimbări și alergare, alege parcurile și străzile lăturalnice, departe de traficul intens.
• Urmărirea calității aerului. Valorile pot fi verificate pe calitateaer.ro, platforma Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului. Când poluarea este ridicată sau există fum de la incendii, ține ferestrele închise și limitează efortul fizic în aer liber.

Alimentația echilibrată, mișcarea regulată și controlul tensiunii arteriale, al glicemiei și al colesterolului sunt alte măsuri care ajută la menținerea sănătății creierului.