Skip to content
Economie

Ziua Internetului: Telefonul tace, internetul crește, poșta așteaptă. Cum se schimbă comunicarea în România

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

La finalul lui 2025, România număra 26,5 milioane de conexiuni la internet, cu 3,1% mai multe decât cu un an înainte, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Cifra depășește atât numărul cartelelor SIM active, rămas neschimbat la 22,8 milioane, cât și populația rezidentă a țării. Românii nu au fost niciodată mai conectați. Și totuși, pe fiecare linie pe care INS o mai poate măsura, ei vorbesc mai puțin.

Paradoxul minutelor

Traficul de voce în rețelele mobile a coborât în 2025 la 55,4 miliarde de minute, de la 58,5 miliarde în 2024, o scădere de 5,3%. Nu a crescut nicio componentă: convorbirile în rețeaua proprie au scăzut cu 4,5%, cele mobil-mobil cu 5,4%, cele către telefonia fixă cu 9,8%, iar traficul internațional cu 19,1%. Raportat la numărul de cartele SIM, asta înseamnă în medie circa 2.430 de minute pe an, aproximativ 6 minute și 40 de secunde pe zi, sub cele aproximativ 7 minute din anul anterior.

Mesajele text spun aceeași poveste, mai abrupt. Numărul SMS-urilor a scăzut cu aproape o cincime, de la 2,92 la 2,34 miliarde. Asta înseamnă cam o sută de mesaje pe cartelă într-un an întreg, adică două pe săptămână.

Cea mai plauzibilă explicație, pe care însă datele INS nu o pot confirma direct, este că românii nu comunică mai puțin, ci comunică altfel. Statistica oficială numără doar minutele și mesajele care trec prin rețelele clasice ale operatorilor. Apelurile și mesajele făcute prin aplicații de internet nu apar ca trafic de voce, ci doar, indirect, în numărul de conexiuni la internet, singurul indicator care crește. Statistica vede, cu alte cuvinte, conducta, dar nu și conversația care curge prin ea.

Telefonul fix, un aparat care sună mobile

Telefonia fixă continuă să se retragă. Numărul conexiunilor a coborât de la 1,7 la 1,6 milioane (minus 5,9%), iar cel al abonamentelor deținute de persoane fizice de la 1,1 la 1 milion. Traficul total a scăzut cu 13,9%, la 878 de milioane de minute, cu cea mai mare contracție la convorbirile fix-fix între operatori diferiți (minus 21,7%).

Ce a mai rămas din telefonia fixă servește în principal unui singur scop: să sune pe mobil. Convorbirile fix-mobil, de 535 de milioane de minute, reprezintă 61% din tot traficul fix. În medie, o linie fixă a generat în 2025 circa 560 de minute de convorbire, mai puțin de un minut și jumătate pe zi.

O geografie care spune mai mult decât media

Distribuția regională sugerează că linia fixă a devenit în primul rând un instrument de lucru. București (date care includ și Ilfovul) deține 28,3% din conexiunile fixe ale țării, dar generează 40,6% din traficul fix-mobil, 39% din traficul internațional și 44% din traficul fix-fix.

Cele mai interesante sunt însă anomaliile. Iașiul are doar 3,3% din conexiunile fixe ale țării, dar produce 20,6% din traficul internațional pe rețeaua fixă, 7,1 milioane de minute, și 40,8 milioane de minute fix-mobil, mai mult decât Clujul, care are cu 30% mai multe linii. Hunedoara, cu 24.700 de conexiuni, a generat 17,7 milioane de minute fix-mobil, peste Constanța, care are de două ori mai multe linii. Raportat la conexiune, traficul fix-mobil ajunge la circa 795 de minute pe an în Iași și 717 în Hunedoara, față de o medie națională de aproximativ 340 și de doar 50 în Harghita.

Datele INS nu defalcă traficul pe tipuri de abonați, așa că explicația rămâne o ipoteză: un volum atât de mare de apeluri pe linie, concentrat în câteva județe, este compatibil cu prezența unor centre de apel sau de servicii externalizate care folosesc masiv telefonia fixă.

Poșta, o rețea rurală fără trafic

Dacă telefonia arată o tranziție, poșta arată o infrastructură care a rămas pe loc. La 31 decembrie 2025, Poșta Română opera 5.037 de subunități, iar 4.343 dintre ele, adică 86%, se aflau în mediul rural. Două treimi din rețea (3.323 de unități) sunt agenții. Municipiul București are 60 de subunități, niciuna rurală.

Volumele raportate de Poșta Română pentru serviciul universal în 2025 arată cât de subțire este traficul care curge prin această rețea: 5,3 milioane de trimiteri de corespondență și imprimate, 4,7 milioane de trimiteri recomandate și 633.000 de colete. Împărțit la numărul de subunități, rezultă circa 1.050 de trimiteri de corespondență și 126 de colete pe unitate într-un an, adică, la aproximativ 250 de zile lucrătoare, ceva mai mult de jumătate de colet pe zi.

Diferențele dintre regiuni sunt de un ordin de mărime. În Municipiul București, o subunitate poștală a procesat în medie aproximativ 13.400 de trimiteri de corespondență; în Vaslui, circa 400, mai puțin de două pe zi lucrătoare. București-Ilfov are 2,2% din unitățile poștale, dar 16,3% din corespondență și 43,5% din trimiterile cu valoare declarată.

Un detaliu iese din tabel: în regiunile mai sărace, recomandatele depășesc corespondența obișnuită. În Sud-Vest Oltenia au fost 695.000 de recomandate față de 438.000 de trimiteri obișnuite, iar în Vâlcea, Olt și Gorj raportul este aproape de două la unu. În București, proporția este inversă. Datele nu arată cine sunt expeditorii, dar tiparul sugerează că, în multe județe, poșta funcționează mai puțin ca mijloc de comunicare între oameni și tot mai mult ca un canal de notificări formale.

O precizare de metodă: INS nu avea, la data publicării, datele naționale pentru serviciul poștal universal în 2025, care includ și furnizorii alternativi. Cifrele de mai sus provin exclusiv de la Poșta Română și nu sunt comparabile direct cu totalurile naționale din 2024.

În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. Poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix:

Ce măsurăm de fapt

Imaginea de ansamblu este a unei statistici care urmărește cu precizie o lume în declin, cea a minutelor, SMS-urilor și scrisorilor, și o vede pe cea nouă doar ca număr de conexiuni. În paralel, cea mai extinsă rețea fizică de comunicații a statului rămâne ancorată în satele în care traficul este cel mai mic. Întrebarea pe care datele o lasă deschisă nu este dacă românii mai comunică, ci cât costă, și cine plătește, menținerea infrastructurii pentru felul în care comunicau înainte.

Sursa: INS, „Mijloace și activități de comunicații în anul 2025”, octombrie 2026.