Inflația crește, economia stagnează. De ce Isărescu nu poate apăsa pe nicio pedală
Banca Națională a lăsat joi dobânda de politică monetară la 6,50%, nivel la care se află din august 2024. Decizia nu surprinde pe nimeni: BNR nu avea de fapt nicio altă opțiune. Dacă crește dobânda, sugrumă economia, iar dacă o scade amplifică dezechilibrele.
Inflația a reînceput să urce. După ce rata anuală coborâse de la 10,42% în iunie la 6,17% în august, a revenit la 6,61% în septembrie și la 6,94% în octombrie. Scăderea din vară a fost mai degrabă aritmetică decât reală. Din calcul au ieșit efectele eliminării plafonului la energie și ale majorării TVA și accizelor din iulie–august 2025. Nu a fost semnul că presiunile au dispărut. Noile scumpiri vin din combustibili și gaze, iar în octombrie s-au adăugat legumele, fructele și ouăle.
De ce nu putea scădea dobânda. Prognoza din Raportul asupra inflației, aprobat azi, arată că inflația va mai crește ușor până la final de an, pe fondul scumpirii combustibililor și energiei și al evoluției cursului.
Leul s-a stabilizat pe palierul mai ridicat la care a urcat la începutul lui octombrie. Așteptările inflaționiste pe termen scurt sunt mari, iar randamentele titlurilor de stat au rămas vizibil peste nivelurile din vară, odată cu escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu și cu creșterea aversiunii globale față de risc.
Deficitul de cont curent și-a accelerat din nou creșterea în iulie–august, după ce se restrânsese în primul semestru. Incertitudinea fiscală pentru anii de după 2026 rămâne și ea ridicată. O reducere a dobânzii ar fi venit tocmai când investitorii cer o primă mai mare pentru riscul românesc. Ar fi pus presiune pe leu, iar un leu mai slab se vede repede în prețuri.
De ce nu putea nici să o crească. Economia nu mai crește. PIB-ul a scăzut cu 0,1% în primul trimestru și a stagnat în al doilea (față de trimestrul anterior), iar consumul gospodăriilor și-a accentuat scăderea. BNR estimează că deficitul de cerere se va adânci în a doua jumătate a anului, sub presiunea corecției bugetare și a crizei energetice. Mai important, inflația de acum vine din ofertă: petrol, energie, seceta severă. O dobândă mai mare nu ieftinește țițeiul. Ar adăuga doar o a treia frână peste austeritate și scumpirea energiei. În plus, piața a făcut deja o parte din treabă. Cotațiile interbancare au urcat relativ pronunțat la început de octombrie și au rămas semnificativ peste nivelurile din ultimele trei trimestre. Este o înăsprire de facto a condițiilor de finanțare, fără ca BNR să miște vreun instrument. Iar inflația de bază (CORE2 ajustat) a stat pe loc la 6,2% în septembrie, cu 2,1 puncte procentuale sub nivelul din iunie.
Singurul semnal care ar fi putut înclina balanța spre o politică mai strânsă vine de pe piața muncii. Șomajul a coborât la 6,4% în trimestrul III, de la 6,8%. Deficitul de forță de muncă raportat de firme a crescut în octombrie, după șase trimestre de scădere, iar salariile nominale au reaccelerat, deși rămân la un ritm scăzut din perspectivă istorică.
Strategia băncii centrale este, așadar, una a răbdării. Potrivit prognozei, inflația va începe să scadă gradual de anul viitor. Efectele șocului energetic și ale secetei din 2026 vor ieși din baza de calcul, iar slăbiciunea cererii va apăsa pe prețuri. Reintrarea în intervalul țintei este estimată abia în trimestrul I 2028.
Detaliile prognozei vor fi prezentate luni, 16 noiembrie, minuta ședinței va fi publicată pe 24 noiembrie, iar următoarea decizie de politică monetară este programată pe 19 ianuarie 2027.