Skip to content
Articol susținut de Zentiva

Dincolo de diagnostice și bariere. Cum au reușit doi tineri cu dizabilități să-și continue studiile și să capete încredere în viitor

Autonomia începe uneori în spațiul dintre pat și scaunul rulant. Pentru cineva care nu se poate mișca singur, această distanță scurtă presupune ajutorul altei persoane și o tehnică potrivită. Dincolo de casă, obstacolele iau alte forme: o bordură prea înaltă, o sală de clasă la etaj, un loc de muncă greu de găsit chiar și după ani de studii. Unele se văd imediat. Altele apar când un adolescent începe să se teamă de intrarea într-un colectiv nou sau când un adult ezită să accepte o invitație printre oameni necunoscuți.  

Mai puțină mobilitate nu trebuie să însemne mai puține șanse. De peste un deceniu, Asociația Totul Pentru Tine, înființată de persoane care folosesc ele însele scaunul rulant, lucrează cu copii și adulți cu dizabilități din întreaga țară. Sprijinul pornește de la nevoile fiecăruia. Cei care ajung aici și familiile lor întâlnesc oameni care cunosc aceste dificultăți din propria experiență și care, prin tabere de viață independentă, consiliere psihologică și activități de sport adaptat, îi ajută să găsească soluții practice, să capete încredere și să descopere noi posibilități. 

David și Ionel au ajuns aici în momente diferite ale vieții. Unul se pregătea să intre la liceu, celălalt terminase deja facultatea. Pentru amândoi, provocarea era să își poată continua propriul drum, chiar dacă felul în care îl parcurgeau se schimbase.

Studiile au continuat, barierele au rămas

În clasa întâi, Ionel, care are o dizabilitate locomotorie, a început să mănânce o singură dată pe zi, după ce se întorcea de la școală. Bea și foarte puțină apă, pentru a evita să aibă nevoie la toaletă în timpul orelor. Locuiește la țară, iar în copilărie părinții îl duceau la școală pe cadrul bicicletei sau, iarna, cu sania. Nici înscrierea nu fusese simplă: școala ezitase să îl primească, iar părinții propuseseră o săptămână de probă.

Astăzi, Ionel are 33 de ani și trăiește cu amiotrofie spinală de tip 2, o afecțiune genetică progresivă care îi afectează musculatura. Folosește scaunul rulant de la 9 ani. La liceu, sala de clasă era la etajul al doilea, într-o clădire fără lift, iar pentru a ajunge la unele cursuri trebuia să fie dus pe scări. A terminat șef de promoție. La facultate, lucrurile au stat diferit: a primit o cameră la parterul căminului, iar instituția a construit o rampă pentru a-i facilita accesul. A absolvit licența și masterul în informatică și a început să lucreze pe proiecte, inclusiv pentru organizații cărora le administra site-urile.

Când Asociația Totul Pentru Tine l-a invitat într-o tabără de viață independentă, primul impuls a fost să refuze. Îl nelinișteau oamenii și situațiile necunoscute. A acceptat, în cele din urmă, și a mers împreună cu mama lui. 

În tabără, Ionel a participat la sesiuni despre îngrijirea cotidiană, prevenirea complicațiilor medicale și drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv cele legate de muncă și accesibilitate. O discuție despre prevenirea infecțiilor urinare l-a ajutat să înțeleagă mai bine riscurile obiceiului păstrat din copilărie: consumul foarte redus de apă, care îl adusese, la un moment dat, la urgențe cu pietre la rinichi. Sprijinul a vizat-o și pe mama lui, care a învățat tehnici de transfer și a beneficiat ulterior de consiliere psihologică online. 

Unul dintre momentele care i-au rămas în memorie este prima ieșire cu caiacul pe un lac. Pentru Ionel, care are și osteoporoză, transferul din scaunul rulant în caiac venea cu teama unei posibile fracturi. Cu ajutorul voluntarilor și însoțit de un instructor, a ieșit totuși pe apă. „Odată ce ne-am îndepărtat de mal, frica s-a dus și pe apă nu mai simțeam greutatea corpului: nu mă ținea nimeni în brațe, nu eram ridicat, mutat sau așezat, pur și simplu pluteam. Pentru cineva care are nevoie de ajutor ca să se ridice din pat, nu e puțin lucru”, povestește Ionel.

Astăzi, păstrează legătura cu oamenii cunoscuți în tabără și continuă să lucreze pe proiecte în IT, dar își dorește un loc de muncă stabil, cu program flexibil. Ia în calcul și mutarea într-un oraș unde ar avea acces mai ușor la serviciile de recuperare. Are în continuare nevoie de ajutor pentru multe activități cotidiene, iar dificultățile nu au dispărut. Experiența alături de asociație i-a oferit însă informații utile, relații noi și ocazia de a încerca lucruri pe care înainte le privea cu teamă.

David și curajul de a continua școala

David are 16 ani și trăiește cu distrofie musculară Duchenne, o afecțiune genetică progresivă care i-a afectat treptat mobilitatea. În perioada în care băiatul făcea ultimii pași, mama lui l-a întâlnit întâmplător pe Nelu, un bărbat care folosea o bicicletă adaptată. Au făcut schimb de numere de telefon, iar câteva zile mai târziu acesta a sunat-o și i-a propus să participe împreună cu David la o tabără la mare, organizată de Asociația Totul Pentru Tine. „Nici nu îndrăzneam să cred că o asemenea invitație putea deveni realitate”, își amintește ea.

Legătura cu asociația avea să conteze într-o perioadă în care David trecea prin schimbări importante. Începuse să folosească scaunul rulant, iar Evaluarea Națională se apropia. Dincolo de examen, îl neliniștea perspectiva intrării într-un liceu nou, într-un colectiv în care nu știa cum va fi primit. Elena Filip, cofondatoare a asociației, povestește că adolescentul se temea de această schimbare și ajunsese să nu își mai dorească să înceapă liceul. 

David a fost inclus într-un program de consiliere psihologică. Timp de aproape șase luni, a lucrat cu un psihoterapeut, primind sprijin pentru a gestiona schimbările prin care trecea. În același timp, taberele i-au oferit ocazia să cunoască alți copii, să participe la activități noi și să lege prietenii. „David a devenit mult mai sigur pe el, a căpătat încredere, a devenit sociabil și și-a făcut prieteni noi”, povestește mama lui.

Astăzi, David este elev în clasa a X-a la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București. Pentru familia sa, această reușită înseamnă mai mult decât admiterea la un liceu. Într-o perioadă în care schimbările din viața lui făceau viitorul școlar să pară nesigur, David a găsit sprijin pentru a-și continua studiile și pentru a-și face loc într-un colectiv nou. 

Sprijinul nu se încheie odată cu tabăra

Povestea Asociației Totul Pentru Tine începe cu mult înainte de înființarea sa, în 2014. Elena Filip avea 19 ani când o cădere dintr-un copac i-a schimbat mobilitatea, iar Ghiorghi Filip trecuse printr-o experiență asemănătoare, în urma unui accident de bicicletă, la 23 de ani. El a fost cel care i-a oferit Elenei primul scaun rulant adaptat nevoilor sale. Implicați încă din anii ’90 în sprijinirea persoanelor cu dizabilități, cei doi au înființat asociația împreună cu psihologul Lucian Negoiță, și el utilizator de scaun rulant.

Astăzi, asociația organizează tabere de viață independentă în locații accesibile din țară, cu sprijinul instructorilor, voluntarilor și al companiilor. Programul include sesiuni practice și educative, axate pe dezvoltarea abilităților de îngrijire personală, utilizarea corectă a echipamentelor asistive și prevenirea complicațiilor de sănătate asociate dizabilității locomotorii, precum escarele, infecțiile urinare, deformările posturale și obezitatea. De asemenea, programul urmărește creșterea gradului de autonomie, informarea participanților cu privire la drepturile lor și oportunitățile de integrare școlară și profesională, oferind totodată consiliere psihologică și activități sportive adaptate. 

„Cel mai greu este să-i convingem să vină prima dată”, spune Ramona Paraschiv, instructor de viață independentă în cadrul asociației. Ea însăși i-a cunoscut pe Elena și Ghiorghi Filip la 19 ani, într-un program pentru persoane cu dizabilități. Două decenii mai târziu, li s-a alăturat ca instructor, împreună cu soțul ei, Marian. 

Între 2014 și 2026, asociația a organizat 363 de activități, cu peste 13.000 de participări. Din 2019, au avut loc 20 de tabere, iar prin programul de sprijin emoțional au fost finanțate 600 de ședințe de terapie. Sprijinul se adresează și familiilor, iar legătura cu participanții continuă după întoarcerea acasă, prin îndrumare la distanță, vizite la domiciliu, atunci când este posibil, și informații despre drepturile și oportunitățile disponibile.

„Pentru noi contează mai ales ce se întâmplă după ce se întorc acasă. Dacă reușesc să își continue studiile, să își caute un loc de muncă sau să iasă din izolarea în care au trăit, înseamnă că sprijinul primit a avut un impact dincolo de acele câteva zile. Nu putem elimina toate barierele din jurul lor, dar îi putem ajuta să aibă mai multe opțiuni”, explică Elena Filip, cofondatoare a Asociației Totul Pentru Tine.

Timpul de care are nevoie o schimbare

Zentiva România se numără printre partenerii care susțin activitatea Asociației Totul Pentru Tine, contribuind la desfășurarea programelor dedicate persoanelor cu dizabilități. Sprijinul companiei a făcut posibil inclusiv programul de consiliere psihologică de care a beneficiat David, într-un moment important pentru continuarea studiilor sale.

„Un diagnostic nu spune întreaga poveste a unui om și nici nu ar trebui să îi definească posibilitățile. Îngrijirea medicală este esențială, dar contează și dacă un copil își poate continua școala, dacă un adult are acces la oportunități profesionale sau dacă o familie găsește sprijin atunci când are nevoie. Trebuie să contribuim și la crearea condițiilor care le permit să participe și să își construiască propriul parcurs. Astfel de proiecte contribuie la valorificarea potențialului unor oameni care au multe de oferit societății. Cred că avem responsabilitatea, atât ca indivizi, cât și ca organizații, să susținem condițiile care le oferă șanse reale de reușită. Pentru noi, aceasta este valoarea parteneriatului cu Asociația Totul Pentru Tine”, spune Ioana Lucescu, Communication & CSR Manager, Zentiva România.

David este acum la liceu și are prieteni pe care i-a cunoscut prin asociație. Ionel păstrează legătura cu oamenii întâlniți în tabără și continuă să caute un loc de muncă stabil. Niciuna dintre povești nu este despre bariere care dispar dintr-odată. Sunt despre oameni care, cu sprijinul potrivit, își pot face în continuare planuri, fără să își reducă viitorul la dificultățile cu care se confruntă.

Notă: Acest articol face parte din campania Zentiva #BineleInActiune, o serie de povești despre proiecte în care sprijinul se transformă în schimbări concrete pentru oameni și comunități. Descoperă toate poveștile campaniei în pagina de proiect dedicată pe HotNews.ro.

Articol susținut de Zentiva