Navigarea cerințelor de reglementare: condițiile suspensive în tranzacțiile de achiziții din sectorul bancar
Introducere – o tranzacție, trei autorități de supraveghere
Perioada dintre semnarea unui contract de achiziție a unei bănci din România (signing) și nașterea obligațiilor contractuale reciproce ale părților de a vinde, respectiv de a cumpăra acțiunile care fac obiectul contractului, definită contractual ca finalizarea tranzacției (closing) este marcată de necesitatea parcurgerii, în paralel, a mai multor proceduri de autorizare în fața autorităților de supraveghere. În funcție de structura tranzacției și de valoarea acesteia, procedurile pot include, de regulă, notificarea unei concentrări economice către Consiliul Concurenței sau Comisia Europeană, depunerea unei notificări în cadrul procedurii de examinare a investițiilor străine directe (FDI), precum și notificarea prealabilă a Băncii Naționale a României privind achiziția propusă a unei participații calificate sau majorarea deținerea calificată peste pragurile reglementate. În cazul tranzacțiilor transfrontaliere, fiecare dintre aceste proceduri poate presupune, la rândul său, notificări în mai multe jurisdicții.
Deși fiecare procedură este guvernată de propriile cerințe privind informațiile care trebuie furnizate, propriile termene și propriile mecanisme de evaluare, autoritățile dispun adesea de prerogative extinse de cooperare și schimb de informații. Transmiterea unor informații necorelate, furnizarea unor date contradictorii sau lipsa unei coordonări eficiente în furnizarea răspunsurilor la solicitările de informații pot genera întârzieri și pot atrage un nivel suplimentar de evaluare din partea autorităților. Prin urmare, gestionarea acestor notificări ca parte a unui flux de lucru unic și coordonat, și nu ca o serie de proceduri independente, atât la nivel național, cât și transfrontalier, este esențială pentru respectarea calendarului tranzacției.
În termeni contractuali, fiecare aprobare constituie o condiție suspensivă a contractului de vânzare de acțiuni (SPA), de la care, în general, părțile nu pot deroga. Procesul seamănă cu problema celor trei corpuri: fiecare dintre cele trei proceduri de autorizare influențează în mod diferit calendarul tranzacției, însă interacțiunile dintre acestea – cerințele comune de informații, perioadele de examinare care se suprapun și schimburile coordonate de informații între autorități – sunt cele care determină, în cele din urmă, dacă va fi respectat termenul avut în vedere în contract. Menținerea tranzacției în grafic presupune înțelegerea condițiilor în care fiecare dintre aceste proceduri trebuie parcursă, a conduitei permise a părților cât timp există condiții suspensive neîndeplinite, precum și a modului în care aceste proceduri interacționează între ele și cu data-limită stabilită în contract pentru finalizarea tranzacției (long-stop date).
Conduita părților în perioada interimară – o disciplină aplicabilă tuturor procedurilor de autorizare
Un aspect important de reținut: riscul de gun-jumping în perioada interimară nu este specific exclusiv controlului concentrărilor economice. Acesta există atât timp cât finalizarea tranzacției este condiționată din punct de vedere juridic de obținerea unei aprobări. În contextul unei achiziții bancare, fiecare dintre cele trei proceduri – controlul concentrărilor economice, examinarea investițiilor străine directe și notificarea achiziției propuse – implică propriile restricții de tip standstill, care împiedică finalizarea tranzacției sau exercitarea controlului înainte de obținerea aprobării corespunzătoare. Prin urmare, riscul de gun-jumping nu dispare odată cu obținerea primei [aprobări].
Dincolo de jargonul teatral, restricția gun-jumping înseamnă, în esență, că tranzacția nu trebuie implementată înainte de obținerea tuturor aprobărilor necesare. Aceasta nu înseamnă însă că părțile trebuie să își suspende orice activitate până la momentul finalizării tranzacției. Ceea ce impune legislația concurenței este ca activitățile să rămână circumscrise unor măsuri preparatorii, fără a evolua către implementarea obiectului contractului sau către coordonarea conduitei unor întreprinderi care rămân concurenți independenți până la finalizarea tranzacției. În acest context, se impune monitorizarea distinctă a două riscuri:
- Implementarea prematură a tranzacției – adoptarea unor măsuri, fie formale, fie de facto, care echivalează cu o dobândire anticipată a controlului. Criteriul relevant nu este dacă măsura respectivă are legătură cu tranzacția sau prezintă o importanță comercială, ci dacă aceasta are o legătură funcțională cu dobândirea controlului. Drepturile de veto asupra deciziilor curente de afaceri, implicarea în numirea membrilor conducerii sau în stabilirea prețurilor ori accesul la sisteme operaționale în timp real au fost considerate în jurisprudență ca depășind această limită – inclusiv în situațiile în care cumpărătorul doar deținea astfel de drepturi contractuale, fără a le exercita în mod formal.
- Schimbul prematur de informații – divulgarea unor informații sensibile din punct de vedere concurențial care depășesc ceea ce este strict necesar pentru pregătirea tranzacției. Cumpărătorul poate evita în totalitate primul risc, dar se poate expune celui de-al doilea prin simpla solicitare a unor informații operaționale mai detaliate decât este necesar, în special în afara unui mecanism structurat de tip clean team, absența unor astfel de măsuri de protecție fiind tratată în practica autorităților de concurență ca un factor agravant, și nu ca o simplă neregularitate tehnică.
Printre activitățile care, de regulă, se mențin în limitele permise se numără planificarea structurii de guvernanță pentru prima zi de la finalizarea tranzacției (Day 1), testarea compatibilității sistemelor IT pe baza unor date anonimizate sau fictive, maparea proceselor necesare asigurării continuității operaționale, planificarea integrării personalului și alinierea raportărilor financiare.
Regulile de urmat pentru ca activitățile pregătitoare să se desfășoare în conformitate cu cerințele legislației concurenței sunt, în prezent, relativ bine conturate:
- Constituirea unui mecanism de tip clean team – fără implicarea personalului care are atribuții în activitățile comerciale ale cumpărătorului.
- Clasificarea informațiilor în funcție de nivelul de sensibilitate – informațiile privind prețurile, clienții și strategia comercială trebuie supuse unor cerințe de protecție semnificativ mai stricte decât documentația privind guvernanța corporativă.
- Aplicarea strictă a principiului accesului pe baza necesității de a cunoaște (need-to-know) – pentru orice informație transmisă în afara echipei de tip clean team.
- Testarea necesității și proporționalității solicitărilor de informații – înainte de transmiterea unei solicitări de informații către cealaltă parte, este necesară implicarea echipei juridice pentru a adresa următoarele întrebări – Informațiile respective sunt indispensabile pentru pregătirea activităților aferente primei zile de la finalizarea tranzacției (Day 1 readiness)? Există o modalitate alternativă, mai puțin sensibilă din perspectiva dreptului concurenței, de a obține informațiile necesare? Poate fi amânată solicitarea până după finalizarea tranzacției?
- Documentarea ședințelor și stabilirea în prealabil a agendelor acestora.
- Organizarea periodică a sesiunilor de instruire, astfel încât întrebările privind informațiile care pot fi solicitate să nu devină probleme juridice care trebuie clarificate în timp real, în cursul negocierilor.
Controlul concentrărilor economice
Notificarea și obligația de standstill
Procedura de control al concentrărilor economice începe odată cu depunerea notificării la Consiliul Concurenței, în cazul tranzacțiilor care nu intră în sfera de competență a Comisiei Europene. Din momentul notificării (și, în esență, încă de la semnarea contractului), obligația de standstill împiedică părțile să implementeze concentrarea economică înainte de obținerea autorizării. Respectarea regulilor privind conduita părților în perioada interimară, prezentate mai sus, permite cumpărătorului să pregătească finalizarea tranzacției fără a încălca această obligație.
Calendarul procedurii de examinare și solicitările de informații
Procedura de examinare a concentrării economice se desfășoară în mai multe etape și poate presupune transmiterea unor solicitări de informații, care suspendă și prelungesc termenele legale de examinare. Echipele implicate în tranzacție trebuie să se aștepte ca aceste solicitări să vizeze nu doar evaluarea efectelor concentrării asupra concurenței, ci, din ce în ce mai frecvent, și conduita părților pe parcursul perioadei de examinare. Acesta este un motiv suplimentar pentru care documentarea, de către echipa clean team, a informațiilor partajate și a celor care nu au fost divulgate, precum și a justificării aferente, prezintă valoare probatorie care depășește simplul scop al asigurării conformității.
Angajamente și prelungirea termenelor
În cazul în care tranzacția ridică probleme din perspectiva concurenței, procedura poate include un test în piață organizat de echipa de caz a Consiliul Concurenței, în urma căruia părțile pot fi invitate să propună angajamente pentru eliminarea problemelor de concurență identificate. Această etapă are propriul calendar și propriile cerințe procedurale. Luarea în considerare a acestor posibile etape cu respectarea regulilor privind conduita părților în perioada interimară este importantă: procedura angajamentelor poate genera, la rândul său, schimburi suplimentare de informații cu autoritatea de concurență și, indirect, presiuni suplimentare pentru accelerarea planificării integrării, dincolo de ceea ce permite obligația de standstill.
Examinarea investițiilor străine directe
O achiziție în sectorul bancar din România poate necesita și depunerea unei notificări în vederea examinării investiției străine directe în temeiul OUG nr. 46/2022, în cazul în care tranzacția constituie o investiție notificabilă potrivit regimului aplicabil de examinare a investițiilor străine, inclusiv prin raportare la pragul valoric al tranzacției și la celelalte criterii prevăzute de lege.
Din perspectiva dreptului concurenței, două aspecte ale procedurii de examinare a investițiilor străine directe prezintă un interes deosebit. În primul rând, informațiile necesare pentru întocmirea notificării FDI – inclusiv cele referitoare la structura acționariatului părților, beneficiarii reali, modalitățile de finanțare și activitățile societății care urmează să fie achiziționată în sectoare relevante pentru evaluarea investiției – se suprapun în mare măsură cu informațiile colectate în scopul notificării concentrării economice și al celorlalte proceduri. Gestionarea unitară a fluxurilor de informații în cadrul diferitelor proceduri de autorizare și asigurarea faptului că actualizările comunicate unei autorități sunt reflectate, după caz, și în documentația transmisă celorlalte autorități sunt, în general, mai eficiente decât tratarea fiecărei notificări ca demers independent.
În al doilea rând, OUG nr. 46/2022 instituie un regim suspensiv pentru investițiile care intră sub incidența obligației de notificare, astfel că este interzisă punerea în aplicare a acestora înainte de obținerea autorizării. Această interdicție operează independent de obligația de suspendare a implementării concentrării economice (standstill) prevăzută de legislația în materia concurenței. Prin urmare, obținerea autorizării concentrării economice nu permite implementarea tranzacției cât timp procedura de examinare FDI este încă în curs, după cum nici obținerea autorizării FDI nu înlătură obligația de respectare a regulilor privind suspendarea implementării concentrării economice până la obținerea autorizării în materie de concurență.
Notificarea către BNR: procesul începe cu mult înainte de depunerea notificării
Spre deosebire de controlul concentrărilor economice sau de examinarea investițiilor străine directe, durata procedurii de evaluare a dobândirii sau majorării participațiilor calificate de către Banca Națională a României adesea depinde de interacțiunea cu autoritatea de supraveghere înainte de depunerea formală a notificării (uneori chiar în timp ce negocierile privind SPA sunt încă în desfășurare). Această coordonare prealabilă este cu atât mai importantă atunci când achizitorul potențial face parte dintr-un grup cu o structură complexă, când achiziția implică mecanisme de implementare sofisticate sau când calendarul tranzacției nu permite întârzieri procedurale.
Complexitatea rareori rezidă în societatea care urmează a fi achiziționată (cel puțin până la momentul transpunerii în legislația din România a prevederilor CRD VI). De cele mai multe ori, aceasta ține de achizitor. Identificarea întregului lanț de deținere și control necesită mai multe informații atunci când există societăți holding intermediare, structuri complexe de grupuri internaționale, mecanisme de control la nivel de grup sau alte forme de influență indirectă. Același lucru este valabil și în cazul acordurilor între acționari care prevăd exercitarea concertată a drepturilor de vot ori adoptarea unei politici comune. În egală măsură, structurile de achiziție care implică schimburi de acțiuni, oferte publice de preluare sau alte mecanisme atipice tind să genereze întrebări care pot fi soluționate mult mai ușor înainte de depunerea notificării decât în cursul perioadei legale de evaluare. Dacă SPA prevede un termen de finalizare ambițios sau un mecanism de ajustare a prețului care penalizează întârzierile, presiunea comercială asupra părților crește. În aceste situații, alocarea unui interval suficient pentru discuțiile prealabile cu autoritatea poate ajuta părțile să respecte condițiile comerciale convenite inițial.
Acest demers este cu atât mai util când achizitorul este el însuși o instituție financiară reglementată. Cadrul aplicabil evaluării participațiilor calificate permite Băncii Naționale a României să aplice principiul proporționalității la stabilirea informațiilor și documentelor care să fie adecvate și relevante din perspectiva evaluării prudențiale. Agrearea în prealabil a cuprinsului notificării și a documentelor însoțitoare și a măsurii în care pot fi valorificate informațiile deja disponibile autorității în cadrul activității de supraveghere contribuie atât la evitarea unor notificări excesiv de ample, cât și la reducerea solicitărilor ulterioare de documente care nu aduc valoare adăugată evaluării de fond.
Atunci când achizitorul propune o nouă componență a organului de conducere sau numirea unor persoane în funcții-cheie ale societății-țintă, Banca Națională a României evaluează individual adecvarea fiecărui candidat (fit and proper). Prin urmare, procedura de evaluare prudențială în cadrul notificării nu se poate încheia înainte de finalizarea evaluării adecvării tuturor candidaților propuși. CV-urile, certificatele de cazier judiciar și fiscal, declarațiile pe propria răspundere, informațiile relevante pentru evaluarea reputației, istoricului de supraveghere trebuie colectate, traduse, dacă este necesar, și incluse în dosarul notificării. Dificultatea practică este că multe dintre aceste documente au perioade scurte de valabilitate și sunt emise de autorități din mai multe jurisdicții. Identificarea din timp a candidaților – demers adesea dificil cât timp tranzacția trebuie să rămână confidențială – și începerea procesului de colectare a documentelor reprezintă condiții esențiale pentru depunerea notificării în termen.
Un dosar complet nu înseamnă neapărat începerea termenului legal de evaluare, care începe să curgă numai după ce Banca Națională a României confirmă primirea tuturor documentelor aferente notificării. Orice întârziere în primirea acestei confirmări poate întârzia finalizarea tranzacției. Prin urmare, obiectivul nu este doar depunerea notificării, ci obținerea confirmării caracterului complet al dosarului cât mai curând posibil.
Aici intervine importanța unei pregătiri riguroase a notificării. Notificările privind achizițiile propuse presupun, de regulă, documentații voluminoase, care pot include sute sau chiar mii de pagini de acte constitutive, organigrame ale grupului, informații financiare, declarații și documente justificative. O listă clară a documentelor, referințe clare între diverse documente și informații și indicarea precisă a locului în care poate fi identificat fiecare document, fie în dosarul fizic, fie în documentația transmisă electronic, reduc semnificativ riscul ca autoritatea să solicite informații deja furnizate, dar dificil de identificat.
La fel de importantă este menținerea unui dialog activ cu echipa responsabilă de dosar după depunerea notificării. Clarificările punctuale sau explicațiile suplimentare oferite pe cale informală pot evita solicitările oficiale de informații care urmăresc doar să confirme că dosarul este complet. În practică, un dialog prompt și transparent în această etapă preliminară contribuie adesea la accelerarea emiterii confirmării privind caracterul complet al dosarului și, implicit, la începerea termenului de evaluare de 60 de zile lucrătoare. Dacă tranzacția trebuie finalizată până la o dată-limită sau dacă prețul de achiziție se ajustează funcție de perioada obținerii aprobărilor de reglementare, obținerea confirmării chiar și cu câteva săptămâni mai devreme poate aduce un avantaj comercial concret părților.
Coordonarea procedurilor de autorizare
Dreptul concurenței nu impune părților implicate în achiziția unei bănci să rămână inactive în legătură cu tranzacția, ci să se pregătească într-un mod riguros. Aceasta presupune crearea unei echipe de tip clean team care să funcționeze după reguli clare, o delimitarea clară între planificare și implementare, precum și gestionarea coordonată a fluxurilor de informații transmise fiecărei autorități care examinează tranzacția, în limitele relevante pentru fiecare procedură.
Aplicată în mod consecvent atât în cadrul procedurii de control al concentrărilor economice, cât și al celei de examinare a investițiilor străine directe și coordonată cu evaluarea BNR, această abordare disciplinată permite respectarea calendarului achiziției și, într-un cadru mai larg, îndeplinirea coordonată a condițiilor de autorizare ale tranzacției, astfel încât procedurile să avanseze în același ritm, fără să se blocheze reciproc.
Articol susținut de Schoenherr & Asociații