Noul ordin ANAF poate bloca banii firmelor care investesc. Consultanții fiscali avertizează că urmează disponibilizări
Când o firmă cumpără mai mult decât vinde, de exemplu pentru că își ia utilaje sau construiește o hală, plătește furnizorilor mai mult TVA decât încasează de la clienți. Diferența i se cuvine înapoi de la stat, prin așa-numita rambursare de TVA. Înainte să dea banii, ANAF verifică dacă cererea pare riscantă. Dacă o consideră riscantă, face mai întâi un control și abia apoi plătește, iar asta poate dura luni întregi.
Pe 21 septembrie 2026, ANAF a schimbat regulile acestei verificări. Pe 16 octombrie a venit cu un nou ordin (nr. 1425), care face doar mici corecturi. Camera Consultanților Fiscali (CCF) spune că problemele de fond au rămas. A trimis deja o nouă scrisoare Ministerului Finanțelor și ANAF, avertizând că firmele riscă să piardă una dintre sursele lor importante de bani.
„Înțelegem din Referatul de aprobare al acestui ordin de «modificare a modificării» că scopul este acela de simplificare, ceea ce înseamnă că ordinul adoptat în 21 septembrie 2026, așa cum anticipam prin punctul de vedere anterior, a și produs astfel de efecte de blocaj, în primul rând din cauza unor prevederi care au stabilit retroactivarea noilor proceduri de analiză de risc și pentru deconturile lunilor anterioare intrării în vigoare a ordinului și care deja fuseseră analizate și validate sub acest aspect al analizei de risc, dar nerambursate efectiv. Noul Ordin a eliminat doar această retroactivitate care a determinat blocaje în administrațiile fiscale, dar a lăsat fondul problemei nerezolvat“, a declarat Dan Manolescu, președintele Camerei Consultanților Fiscali.
O singură bifă și ești „risc ridicat“
ANAF a scos unul dintre cele 24 de criterii de risc. Rămân 23. Consultanții spun însă că problema nu ține de numărul criteriilor, ci de felul în care sunt folosite.
În mod normal, o astfel de analiză adună un punctaj. Fiecare criteriu are o pondere, iar firma ajunge la control doar dacă scorul total trece de un prag stabilit de ANAF. Noul sistem nu mai face acest calcul: e suficient ca un singur criteriu din 23 să fie îndeplinit pentru ca firma să fie trecută automat la risc ridicat și trimisă la control înainte de rambursare. Seamănă cu un examen la care pici dacă greșești o singură întrebare, oricât de bine ai răspuns la celelalte.
„Apreciez că acest nou concept al mecanismului de analiză de risc de tip «eliminatoriu» care conduce la scoaterea automată din categoria de risc redus sau mediu și plasarea contribuabilului/decontului în categoria de risc ridicat, ca urmare a «pozitivării» unui singur criteriu de analiză, indiferent de punctajul și nivelul de semnificație al acestuia raportat la un nivel «prag» stabilit de ANAF în funcție și de capacitatea sa reală de inspecție, este unul profund eronat și chiar neuzual în astfel de proceduri, în care de regulă se urmărește stabilirea unui nivel agregat al riscului, în funcție de care se decide dacă se impune o inspecție anticipată rambursării sau nu“, a declarat Doru Dudaș, președintele Comitetului Fiscal al CCF.
Cine are de pierdut: în primul rând firmele care investesc
O firmă care investește cere în mod firesc o rambursare mare de TVA, tocmai pentru că a cumpărat mult. Ordinul tratează exact această situație ca semnal de risc: o creștere bruscă a sumei cerute (criteriul 6) sau o firmă înființată de mai puțin de șase luni (criteriul 11).
Dacă banii întârzie, firma nu poate termina investiția sau nu poate trece la etapa următoare. Situația e și mai grea la proiectele cu fonduri europene, unde TVA-ul nu se decontează din bani UE și trebuie plătit din buzunarul firmei. O întârziere poate da peste cap calendarul proiectului și poate aduce penalități. De regulă, tocmai banii blocați aici ar fi mers în echipamente noi, extinderi, piețe noi sau cofinanțarea proiectelor europene.
Plătești pentru greșelile altora
Alte trei criterii privesc acționarii și administratorii. O firmă fără nicio problemă proprie poate ajunge la risc ridicat doar pentru că un acționar, asociat sau administrator, chiar și cu o participație mică și fără putere de decizie, apare în baza de date specială a ANAF sau are un rol într-o altă firmă aflată acolo. În grupurile de firme cu acționari comuni, blocajul uneia se poate întinde la toate, mai ales când firmele se finanțează între ele. Ordinul din octombrie a adăugat cuvântul „semnificativ“ la aceste criterii, dar nu explică ce înseamnă, așa că problema rămâne.
Criteriul 14 merge și mai departe: firma este penalizată pentru situația furnizorilor săi, de exemplu dacă nu și-au depus declarațiile, au datorii la stat sau sunt înființați de curând. Doar că firma nu are cum să afle aceste lucruri, pentru că sunt protejate de secretul fiscal. Practic, ar trebui să-și aleagă furnizorii după cât de „cuminți“ sunt cu fiscul, fără să poată verifica asta, în loc să-i aleagă după preț și calitate, adică după ce contează cu adevărat economic.
CCF spune că lista problemelor e mult mai lungă și este detaliată în scrisoarea trimisă Ministerului Finanțelor și ANAF.
Măsura poate costa bugetul mai mult decât economisește
Firmele românești prinse în acest mecanism plătesc TVA-ul furnizorilor pe loc, dar îl recuperează foarte târziu. Este un cost pe care concurenții lor din alte state UE nu îl au. Pentru exportatori, costul se vede direct în prețuri și în profit, deci în capacitatea de a concura afară.
Oficial, scopul ordinului este să protejeze bugetul de rambursări nejustificate. Aplicat însă la grămadă, inclusiv firmelor care nu prezintă un risc real, poate face statul să piardă mai mult decât încearcă să protejeze.
„Scopul declarativ al noului mecanism este unul legitim pe care îl susținem și noi, însă mijlocul ales de ANAF este unul eronat care ne amintește de mitul grecesc al Patului lui Procust, care riscă să afecteze atât agenția fiscală, cât și economia. Apreciez că este necesară o monitorizare atentă din partea Ministerului Finanțelor a fluxurilor financiare ale rambursărilor de taxă care ajung efectiv în economie în urma selecțiilor naționale de deconturi soluționate începând cu cele depuse în luna octombrie, care sunt supuse noului mecanism, în raport cu totalul valoric al deconturilor cu opțiune de rambursare depuse. Frauda fiscală nu se combate prin amputarea procustiană a tuturor contribuabililor, ci prin identificarea foarte bine țintită a fraudatorilor, extragerea și pedepsirea sau chiar eliminarea lor din economie“, a mai afirmat Doru Dudaș, fost director general în Ministerul Finanțelor și vicepreședinte ANAF.
Nota redacției: În mitologia greacă, Procust își culca oaspeții într-un pat de o singură mărime: celor prea înalți le tăia picioarele, pe cei prea scunzi îi întindea. Altfel spus, aceeași regulă rigidă aplicată tuturor, indiferent de situație
Urmează disponibilizări și insolvențe?
Lanțul descris de CCF arată așa: fără bani și cu investițiile amânate, firmele lucrează mai puțin, vând mai puțin și câștigă mai puțin. Statul încasează mai puțin impozit pe profit și mai puțin TVA din vânzările pe piața internă, într-un moment în care consumul din România scade deja. Investițiile care nu se mai fac nu vor mai aduce nici veniturile din care s-ar fi plătit taxe în viitor.
Dacă blocajul ține mult, firma trebuie să taie costuri, iar salariile sunt de obicei primele vizate. Restrângerea activității, închiderea unor puncte de lucru, programul redus sau concedierile lovesc bugetul de două ori. Pe de o parte, statul încasează mai puține contribuții (CAS, CASS, contribuția asiguratorie pentru muncă) și mai puțin impozit pe salarii. Pe de altă parte, plătește mai mult pe ajutoare de șomaj și, eventual, pe asistență socială. În plus, oamenii concediați cheltuiesc mai puțin, deci statul încasează și mai puțin TVA.
Firmele cu profit mic sau fără acces la credite pot ajunge să nu-și mai plătească datoriile și să intre în insolvență. Atunci statul pierde nu doar taxele viitoare, ci și o parte din datoriile pe care firmele le au deja la buget, pentru că în insolvență acestea se recuperează de obicei doar parțial. Concluzia CCF: statul ar ajunge să piardă mai mult decât suma pe care a vrut s-o verifice.