Probleme economice româneşti, redescoperirea vânzării de solduri şi epurările în lumea politică de la Bucureşti (1954-1967)
Începând din anul 1992 au fost publicate în România, în colecţia „Biblioteca Băncii Naţionale”, o serie de volume în care sunt prezentate evoluţia economiei româneşti şi mondiale, politica şi analiza monetară, instituţiile financiare internaţionale, principiile libertăţii comerţului şi, nu în ultimul rând, istoria Băncii Naţionale a României.
O parte din cărţile respective poate fi utilizată în prezent ca sursă de informaţii pentru a afla detalii despre greşelile săvârşite de politicienii din România în perioada Războiului Rece, în ceea ce priveşte planificarea economiei comuniste pe baza modelului impus cu forţa de autorităţile de la Moscova în toate statele din Europa Centrală şi de Est aflate în sfera de influenţă sovietică după încheierea celui de-al doilea război mondial.
Poate să pară paradoxal, însă apreciem în termeni superlativi ideea de a fi republicate în aceste cărţi un număr apreciabil de studii scrise în perioada Războiului Rece de fostul academician Costin C. Kiriţescu, chiar dacă spiritul luptei de clasă este evident în acestea. Accesul fizic limitat la o serie de publicaţii – precum „Analele economice şi statistice”, „Lupta de clasă”, „Revista română de studii internaţionale”, „Viaţa economică”, „Economia mondială”, „Probleme economice”, „Lumea”, „Era socialistă”, „Finanţe şi credit” şi ziarul „Scânteia” – poate fi suplinit parţial, după evenimentele tragice din decembrie 1989, cu ajutorul unor cărţi apărute în cadrul colecţiei menţionate şi coordonate de guvernatorul Băncii Naţionale a României, domnul Mugur Isărescu.
Un istoric poate să aprecieze textele respective deoarece i se oferă posibilitatea să compare diferite informaţii despre economia comunistă şi greşelile săvârşite de autorităţile de la Bucureşti în perioada 1945-1989. Orice modificare survenită în acel domeniu, la iniţiativa guvernelor şi ridicată în slăvi de propagandiştii P.M.R./P.C.R. ne dezvăluie problemele existente în cadrul sistemului politic şi economic de sorginte sovietică – slăbiciunile sale fiind confirmate chiar de aceştia în eseurile şi articolele apărute în timpul Războiului Rece şi, câteva, repetăm, republicate în colecţia „Biblioteca Băncii Naţionale”. Citindu-le cu atenţie şi evitând disputa ideologică dorită de adepţii teoriilor lui Karl Marx, Friedrich Engels şi Vladimir Ilici Lenin, istoricii pot să amendeze demonstraţiile comuniste despre aşa-zisele succese obţinute de politicienii din România cu ajutorul sistemului de planificare a economiei.
Un exemplu în acest sens sunt hotărârile aprobate la Conferinţa Naţională a P.C.R., desfăşurată la Bucureşti în perioada 6-8 decembrie 1967: „În programul complex de măsuri care a fost adoptat la sfârşitul anului 1967 au fost prevăzute obiective ca: realizarea unei mai bune îmbinări a conducerii centralizate pe bază de plan cu autonomia economică operativă a întreprinderilor, cărora li s-au conferit drepturi şi atribuţii largi în organizarea activităţii de producţie; apropierea conducerii de producţie; aplicarea principiului conducerii colective în toate sectoarele de activitate; cointeresarea întreprinderilor şi salariaţilor în utilizarea raţională a mijloacelor materiale şi băneşti; folosirea cât mai mare a pârghiilor economice în valorificarea rezervelor de producţie.
În cadrul acestui program, un loc important l-a ocupat îmbunătăţirea organizării şi conducerii producţiei materiale. Ţinându-se seama de particularităţile dezvoltării producţiei moderne, de creşterea complexităţii economiei, de necesitatea utilizării avantajelor concentrării activităţii economice, au fost organizate centralele industriale şi alte mari unităţi economice similare. Acestea au reunit întreprinderi productive, institute de cercetări şi proiectări, activităţi de deservire a producţiei, de aprovizionare şi desfacere. Ele au fost organizaţii cu gestiune economică proprie, unităţi complexe organic integrate, cu atribuţii largi, direct răspunzătoare de îndeplinirea planului. Gruparea întreprinderilor în unităţi cu un puternic potenţial economic a răspuns atât cerinţelor concentrării producţiei, cât şi ale descentralizării conducerii. Primele centrale industriale au fost înfiinţate experimental la 1 aprilie 1969.
Ministerele economice au fost concomitent reorganizate, în sensul eliberării lor de o serie de activităţi operative şi concentrării asupra problemelor generale ale ramurii. Activitatea de comerţ exterior a fost, de asemenea, descentralizată, Ministerul Comerţului Exterior rămânând să răspundă de aplicarea politicii statului în acest domeniu, iar o parte importantă din activitatea de export-import a fost preluată de ministere şi centrale industriale care puteau stabili legături direct cu partenerii externi”.
Toate măsurile respective ne dezvăluie problemele care existau în economia românească, în anul 1967, şi care au determinat autorităţile comuniste de la Bucureşti să intervină pentru a modifica mecanismele de conducere politică şi economică – fără a se renunţa, însă, la planificarea centralizată a economiei. Acele măsuri confirmă eşecul înregistrat de regimul instalat de sovietici în România, însă propagandiştii P.C.R. le-au prezentat sub forma unor evoluţii pozitive în dezvoltarea economică a ţării – probabil, pentru a nu-şi pierde locurile de muncă de la partid.
Metoda de analiză pe care o propunem, de „citire printre rânduri”, cu mare atenţie la interpretarea ideilor şi sensurile duble, ne aduce aminte de una dintre glumele pe care le spunea regretatul actor Mircea Crişan. Acesta povestea despre Stalin că a ajuns în iad şi sulfurosul proprietar al stabilimentului l-a pus să descarce din vagoane cărbunii care se foloseau pentru încălzirea cazanelor cu smoală. După trei zile, Stalin vine supărat la Ucigă-l Toaca şi îi reproşează că l-a pus la o muncă foarte grea, în timp ce Hitler stătea la o masă, pe terasa unei cafenele, fuma, citea din cărţile aflate pe masă şi scria pe nişte foi de hârtie. Scaraoţchi îl lămureşte pe dictatorul comunist: „Lasă-l în pace pe colegul tău! L-am pus să traducă «Mein Kampf» în idiş”.
Revenind la metoda de analiză, aceasta ne ajută să înţelegem faptul că în procesul de conducere şi planificare a economiei româneşti a fost minimalizată sau chiar ignorată cu desăvârşire importanţa legii valorii. Drept urmare, politicienii comunişti nu au fost capabili să stabilească într-un mod optim proporţiile, nivelurile şi ritmurile producţiei materiale, volumele şi structura investiţiilor, a creditelor şi a operaţiunilor de comerţ exterior. Planificarea centralizată a economiei nu a permis o comensurare corectă a eficienţei muncii sociale şi o intervenţie rapidă a autorităţilor pentru corectarea unor erori grave apărute în procesele de producţie şi de desfacere a mărfurilor, iar eşecul economic a fost exclus de la început din calculele comuniştilor. Mai mult decât atât, dogma ideologică a impus negarea apariţiei inflaţiei şi şomajului într-o ţară cu economie planificată şi acest aspect a afectat atât legea valorii, cât şi eficienţa muncii sociale din România.
Ca fapt divers, semnalăm şi descoperirea în anul 1967, de către politicienii comunişti, a unei metode de vânzare cunoscute de comerciaţii particulari din România şi aplicate de aceştia până în momentul în care liderii Partidului Comunist Român au confiscat, printr-o naţionalizare dezastruoasă, nu doar mijloacele de producţie din ţară, ci şi afacerile care se derulau în România după încheierea celui de-al doilea război mondial. De exemplu, Mihai Levente a prezentat la 17 octombrie 1967, ca pe o realizare deosebită, înfiinţarea în România, în anul 1967, a unor „raioane speciale cu mărfuri care nu sunt de sezon” şi care se comercializau cu un discount temporar pentru a se diminua sau lichida stocurile unor produse. Evident, ministrul Comerţului Interior nu era interesat să menţioneze în discursul său faptul că metoda respectivă era veche şi fusese aplicată de comerciaţii particulari din România, iar o parte dintre aceştia au ajuns în arest sau în diferite închisori din cauza luptei de clasă conduse de liderii Partidului Comunist Român, sub coordonarea unor consilieri şi sfătuitori sovietici.
INTERVIURILE HotNews.ro