Povestea planetei care a ”dispărut” – Un nor de praf la 25 de ani lumină și un moment rar în astronomie

​Acum câțiva ani o planetă extrem de îndepărtată pur și simplu a dispărut de pe cerul nopții, după ce observații făcute în 2004 și 2006 cu telescopul spațial Hubble arătaseră ceea ce părea a fi un corp ceresc mare și strălucitor, la 25 de ani lumină de Terra. Un studiu publicat recent încearcă să explice ce s-a întâmplat cu planeta Fomalhaut b , iar una dintre ipoteze este că aceasta nu era de fapt o planetă, dar a fost implicată într-un incident violent greu de detectat.

Exoplanetele sunt planete din alt sistem solar care își au orbita în jurul unei stele. Descoperirea exoplanetelor este dificilă deoarece ele se află la distanțe imense și nu dispun de lumină proprie. Până în prezent au fost descoperite peste 4.100 de exoplanete, dar numai 50 prin observație directă. Marea majoritate a exoplanetelor au fost detectate prin intermediul observațiilor asupra vitezei radiale și a altor metode indirecte, mai degrabă decât cu ajutorul unor imagini reale, directe.

Fomalhaut b fusese printre primele exoplanete descoperite direct cu ajutorul telescopului spațial Hubble și din primele observații părea a fi o planetă uriașă. Primele observații au fost făcute în 2004 și 2006, iar statutul de exoplanetă a fost primit în 2008.

Apoi, în 2014 a dispărut de pe cerul nopții, iar astronomii s-au întrebat de ce: s-a ciocnit cu o altă planetă, a ajuns într-un alt sistem solar, s-a întâmplat ceva legat de steaua în jurul căreia gravita?

Un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) încearcă să deslușească ”misterul exoplanetei dispărute”. Autorii spun că este posibil ca Fomalhaut b să nu fi fost de fapt o planetă nici când a fost observată pentru prima oară acum 16 ani, ci ar putea fi vorba de un nor uriaș de rămășițe de praf ce au rezultat după o coliziune violentă între două fragmente planetare. Studiul se numește ”New HST data and modeling reveal a massive planetesimal collision around Fomalhaut”.

Ipoteza ar fi că această coliziune s-a produs într-un inel de gheață plin de rămășite, în stilul centurii Kuiper din sistemul nostru solar, iar coliziunea s-ar fi întâmplat cu puțin înainte ca Hubble să fi captat prima imagine cu așa-zisa planetă. În acel moment norul de particule era încă foarte dens și vizibil, în timp ce în 2014 deja se disipase și era imposibil de detectat cu Hubble.

Dar descoperirea este cu atât mai încântătoare, spune autorul șef al studiului, Andras Gaspar. ”Aceste coliziuni sunt extrem de rare și este mare lucru că am putut să găsim dovezi despre una dintre ele. Cred că am fost la locul potrivit și la momentul potrivit cu telescopul Hubble, pentru a fi martorii unui astfel de eveniment”.

Fomalhaut b părea a fi o planetă uriașă, cu masa de trei ori mai mare decât Jupiter (care este cea mai mare planetă din sistemul nostru solar). Datele NASA au arătat că Fomalhaut b orbita în jurul stelei sale și distanța dintre cele două varia între un minim de 7 miliarde și un maxim de 41 miliarde km.

Gáspár și George H. Rieke au analizat datele Hubble din ultimele două decenii și au folosit diverse modele computerizate pentru a analiza diverse scenarii. Ipoteza este că doi asteroizi de aproximativ 200 km în diametru s-au ciocnit, iar norul de resturi spațiale observat de Hubble pare să fie conform cu ipoteza.

Fomalhaut, steaua pe lângă care gravita Fomalhaut b, este cea mai strălucitoare din partea ei de cer și i se mai spune și ”steaua cea mai singuratică”. Se află la 25 de ani lumină de Terra în constelația Piscis Austrinus și, deși este doar de două ori mai mare decât Soarele, este de 16 ori mai strălucitoare. În aceste condiții, Fomalhaut b era de un miliard de ori mai puțin luminoasă decât steaua Fomalhaut, iar asta înseamnă că s-a făcut una dintre cele mai complicate detecții din istoria astronomiei.

Surse: LiveScience, The New York Times