Starea de urgență se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile, dar durata poate fi prelungită de președinte / Ce implică

​Decretarea stării de urgență de către preşedintele Klaus Iohannis începând de luni pe teritoriul României, presupune măsuri excepționale economice sau de ordine publică şi se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Durata acesteia poate fi prelungită însă de preşedinte, cu încuviinţarea Parlamentului.

UPDATE 21:42 Precizare oficială: Vor fi adoptate doar acele măsuri necesare în combaterea răspândirii noului coronavirus

• Arafat: Declararea stării de urgenţă este menită să ajute, nu să creeze probleme / Subiectul nu trebuie speculat, nici politizat

„Având în vedere enunțarea în spațiul public/mediul online a posibilelor măsuri care pot fi luate în cadrul stării de urgență, fără a se menționa faptul că NU toate aceste măsuri sunt luate în mod obligatoriu, menționăm faptul că vor fi avute în vedere DOAR acele măsuri necesare în combaterea răspândirii noului coronavirus (COVID-19). Facem apel la responsabilitate și în acest caz în modul de prezentare a cadrului legal și a măsurilor care pot avea legatura cu motivul pentru care a fost anunțată decizia referitoare la starea de urgență”, a precizat Grupul de comunicare strategică.

Președintele Klaus Iohannis a anunțat, sâmbătă seara, că România va intra în stare de urgență începând de luni. Anunțul a fost făcut la Palatul Cotroceni după depunerea jurământului de către Cabinetul Orban 2. El a spus că această stare de urgență va face posibilă alocarea de noi resurse, mai mulți bani pentru medicamente și aparatura medicală necesară, cu proceduri simplificate.

În România, până la această oră, au fost înregistrate 109 cazuri de infecții coronavirus. SUA, Italia, Bulgaria și Spania sunt printre statele care au decretat și ele stare de urgență din cauza pandemiei.

Starea de urgență este reglementată de articolul 93 din Constituție, dar și de Ordonanța de urgență 1 din 1999.

Starea de urgenţă şi starea de asediu sunt măsuri excepţionale care pot fi instituite de către preşedintele României, prin decret, cu încuviinţarea Parlamentului.

Autoritățile pot limita sau interzice circulația vehiculelor sau persoanelor în anumite zone, pot dispune închiderea temporară a unor stații de carburanți, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice, să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate sau să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute.

• CONSULTĂ AICI textul Ordonanțței de Urgență nr. 1 din 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență

Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii:

• a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale;
• b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.”

Starea de urgenţă se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile.

Procedura de instituire a stării de urgență:

Starea de urgenţă se instituie de preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României. Decretul de instituire a stării de urgenţă se aduce neîntârziat la cunoştinţa populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare.

Decretul se difuzează pe posturile de radio şi de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, şi este transmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de urgenţă. în termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate. În situaţia în care Parlamentul nu încuviinţează starea instituită, Preşedintele României revocă de îndată decretul, măsurile dispuse încetându-şi aplicabilitatea.

În funcţie de evoluţia situaţiilor de pericol, preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia

Ce trebuie să prevadă decretul de instituire a stării de urgență

Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:

• motivele care au impus instituirea stării;
• zona în care se instituie;
• perioada pentru care se instituie;
• măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;”
• drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale
• autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;
• alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Responsabilitatea pentru gestionarea măsurilor, în cazul instituirii stării de urgență, revine, în principal, Ministerului de Interne.

Autorităţile implicate au următoarele atribuţii şi răspunderi:

• a) sa întocmească planurile de acţiune şi planurile de ridicare graduală a capacităţii de luptă, în conformitate cu ordinele şi instrucţiunile proprii;
• b) să dispună depunerea temporară, la organele de poliţie de pe raza judeţului sau a municipiului Bucureşti, a armelor, muniţiilor şi materialelor explozive aflate asupra populaţiei şi să procedeze la căutarea celor nedepuse în termenul stabilit, urmând ca la încetarea măsurii excepţionale acestea să fie înapoiate celor în drept să le deţină; să dispună închiderea temporară a societăţilor care comercializează arme şi muniţii şi să instituie paza acestora;
• c) să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;
• d) să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
• e) să efectueze razii;
• f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor;
• g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezenţă nu se justifică;
• h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;
• i) să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informaţiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilor militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;
• j) să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
• k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
• l) să asigure paza militară a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a sediilor posturilor de radiodifuziune şi de televiziune publice, a operatorilor economici care deţin capacităţi de importanţă strategică la nivel naţional, precum şi a obiectivelor de importanţă deosebită pentru apărare, prin punerea în aplicare a Planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare; când situaţia impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă,
• m) să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
• n) să emită ordonanţe militare sau ordine, după caz;
• o) să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;

Măsuri care se pot dispune pe durata stării de urgență:

• a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale decretului de instituire;

• b) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile autorităţilor publice stabilite să acţioneze;

• c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.

• d) rechiziționarea de bunuri, potrivit legii.

Încălcarea prevederilor ordonanțe de urgență sau a ordinelor emise pe timpul stării de urgență atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală, după caz.