Reportaj AFP din Gaza: Profesorul a fost strămutat, școala a fost mutată, dar elevii încearcă să evadeze din realitatea războiului
A așezat scaunele, a găsit tablă și a planificat lecția zilei: cum se spune „Iubesc Palestina” în engleză? În curtea școlii care a devenit o tabără pentru persoanele strămutate în Fâșia Gaza, Tareq al-Ennabi vrea să le ofere elevilor săi o mostră de normalitate, își începe AFP reportajul.
La 7 octombrie, Hamas, care a preluat puterea în Gaza în 2007, a lansat un atac fără precedent asupra Israelului, ucigând aproximativ 1 200 de persoane, majoritatea civili, potrivit autorităților israeliene.
A doua zi, într-o duminică, prima zi a săptămânii în Fâșia Gaza, copiii palestinieni nu au mai mers la școală.
Școlile lor se aflau sub bombardamentele israeliene, lansate ca represalii la atacul Hamas. Ele au fost transformate în adăposturi improvizate pentru miile de persoane strămutate care începuseră să fugă sau au fost părăsite de profesori și elevi care au fost ei înșiși forțați să plece.
Profesorul Ennabi, un absolvent de literatură engleză în vârstă de 25 de ani, și-a abandonat el însuși școala – al-Hourriya, sau „Libertate” în limba arabă, administrată de ONU – din orașul Gaza, care a fost asediată de tancurile israeliene în momentul culminant al luptelor.
După 48 de zile de bombardamente, peste 15.000 de morți, potrivit guvernului Hamas, și peste 1,7 milioane de persoane strămutate, el a decis, în prima zi a armistițiului din 24 noiembrie, a cărui prelungire este incertă în fiecare seară, să îi readucă pe copiii strămutați la școala din Rafah.
Dormitul la școală
În sălile de clasă, familiile dorm pe saltele aruncate sub băncile școlii. Pe coridoare, alții se îngrămădesc înăuntru, încercând să se adăpostească de frigul pătrunzător.
Apoi se merge în curtea de joacă pentru o sală de clasă imprivizată pentru aproximativ patruzeci de băieți și fete din toate nivelurile școlii primare. Rechizitele – cretă, bureți și tablă – au fost cumpărate cu mici donații adunate ici și colo de la persoanele strămutate.
Cu barba sa neagră bine tunsă, blugii și puloverul bej, profesorul supraveghează eforturile elevilor săi de a scrie „Iubesc Palestina” în arabă și engleză.
Layan, în vârstă de zece ani, se apucă să reproducă cu atenție toate literele. Am părăsit orașul Gaza pentru că ocupanții (israelieni) ne-au bombardat casa, așa că acum dormim în această școală”, spune fetița, înfășurată într-o haină gri decorată cu fluturi roz.
„Unchiul Tareq ne învață engleza. Când voi fi mai mare, mi-ar plăcea să fiu și eu profesoară de engleză”, continuă ea veselă.
Safa, la rândul ei, încearcă o altă frază: „My name is Safa”, în engleză, sub privirile lui Tareq al-Ennabi.
Vorbind „către lume”
Pentru el, predarea limbii engleze în mijlocul războiului este un act militant.
În primul rând, a declarat el pentru AFP, „readucem zâmbetul pe fețele copiilor și le permitem să își găsească caietele”. Și, adaugă el, „îi ajutăm să vorbească engleza, pentru a se face auziți în lume”.
Deocamdată, el predă la 40 de elevi dimineața și la alți 40 după-amiaza, dar spune că speră să atragă și alți colegi voluntari pentru cauza sa.
În Fâșia Gaza, un teritoriu mic și suprapopulat, devastat de sărăcie – 81,5% dintre locuitori sunt săraci și 46,6% sunt șomeri – aproape jumătate din populație are sub 15 ani, potrivit ONU.
Dar, după 17 ani de blocadă israeliană, în special asupra materialelor de construcție, și războaie repetate care au distrus numeroase școli, acești copii și adolescenți nu au săli de clasă.
Deja, pe timp de pace, ONU, care administrează peste 180 de școli în această zonă, organizează orare complicate: în unele unități, lecțiile sunt împărțite în trei schimburi astfel încât toți copiii să poată beneficia de câteva ore de predare pe zi.
În războiul actual, insistă guvernul Hamas, 266 de școli au fost parțial distruse și 67 au devenit complet inutilizabile. (AFP)